CALENDAR SPORTIV DE LA VRANCEA
Săptămâna 15 – 21 noiembrie
16 noiembrie 1944 –– S-a născut fotbalistul internațional român Radu Nunweiller, component al echipei Dinamo București și al naționalei de fotbal a României care a jucat la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic 1970.
16 noiembrie 1972 –– S-a născut, la București, Aurelia Dobre, gimnastă, dublă campioană mondială la Campionatele Mondiale de gimnastică artistică din 1987 de la Rotterdam unde a primit o notă de 10 și campioană olimpică la Seul 1988, apoi antrenoare și coregrafă. Datorită unui accident, talentata și eleganta gimnastă a abandonat prea devreme activitatea competițională în care mai avea multe de atătat. S-a căsătorit în S.U.A. și are patru băieți.
16 noiembrie 1982 –– Filipinezul Florencio Campomanes a fost ales președinte al Federației Internaționale de Șah.
16 noiembrie 1988 –– S-a născut, la Focșani, șahistul vrâncean Dan Bălescu.
17 noiembrie 1905 –– S-a născut, la Timișoara, șahistul Ștefan Erdelyi, campion național al României în 1931, 1934 și 1949. A devenit maestru național în 1949 și maestru internațional în 1950, fiind, alături de Octav Troianescu, unul dintre primii doi maeștri internaționali ai Roimâniei. A participat la Olimpiadele de Șah din 1931 și 1935. De-a lungul carierei sale, printre învinșii lui Ștefan s-au aflat: Mikenas, Reti, Flohr. A fost posesorul unei bogate culturi șahiste, mult peste cea a contemporanilor săi. (m. 26 octombrie 1968)
17 noiembrie 1971 –– S-a născut șahistul englez Michael Adams, mare maestru internațional.
17–29 noiembrie 2007 –– La Campionatele Mondiale de juniori de la Kemer, Turcia, Cristian Chirilă a devenit campion mondial la juniori sub 16 ani.
18 noiembrie 1863 –– S-a născut, la Ciucurul Mare, șahistul și publicistul Gheorghe Marcu (Georg Marco), foarte cunoscut în străinătate, unul dintre deschizătorii de drumuri în șahul românesc, alături de Adolf Albin și Hercule Gudju (tatăl lui Ion Gudju). Cea mai bună performanță a lui George Marcu a fost clasarea pe locul al treilea într-un foarte puternic turneu internațional de la Viena în 1903. Atunci a fost depășit doar de celebrii Mihail Cigorin și Frank Marshall, clasîndu-se înaintea lui Pillsbury, Maroczy, Mieses, Teichmann, Swiderski, Schlechter și Gunsberg, primind și premiul de frumusețe al turneului pentru partida câștigată la Mieses.
Publicist erudit, a condus în 1911 rubrica de șah a ziarului „Românul“ din Arad. După ce s-a stabilit în Austria a fost redactor al revistei „Wiener Schachzeitung“, pe care a reorganizat-o și a condus-o din 1898 până în 1914. A scris câteva cărți de turnee și a colaborat ca analizator la mai multe reviste de specialitate din Austria și de peste hotare, fiind unul dintre publiciștii de șah care au făcut cinste României în lume. (m. 29 august 1923, Viena)
18 noiembrie 1963 –– S-a născut fotbalistul internațional danez Peter Schmeichel, unul dintre cei mai buni portari ai Europei din primul deceniu al acestui secol.
18 noiembrie 1984 –– A avut loc, la Salonic, în Grecia, deschiderea oficială a Olimpiadei de șah.
19 noiembrie 1888 –– S-a născut, la Havana, șahistul cubanez José- Raul Capablanca, al treilea campion mondial oficial între 1921–1927, unul din marile genii ale șahului mondial din toate timpurile.
A avut o ascensiune uluitoare. A învățat șah înainte de a împlini cinci ani, fără să-i explice nimeni, doar privind la câteva partide jucate de tatăl său. Când acesta a făcut o greșeală, micuțul i-a atras atenția. Surprins, tatăl l-a întrebat de unde știe șah. Copilul i-a răspuns că îl poate și bate. Nu mică i-a fost surpriza tatălui, proprietarului unei plantații de trestie de zahăr din Havana, când micuțul său fiu chiar l-a învins.
La 11 ani deja era considerat unul dintre cei mai buni șahiști ai Cubei. La 13 ani a devenit campionul Cubei. În 1911 a obținut prima victorie de răsunet, la San Sebastian, Spania, unde a câștigat un turneu la care participa toată elita șahului mondial, fiind invitați numai mari șahiști care îndeplineau anumite criterii, luate în calcul pe ultimii zece ani. În cazul lui Capablanca, intrat pe scena internațională de puțini ani, nu erau îndeplinite toate criteriile. Unii dintre granzii lumii șahiste i-au contestat participarea, dar în cele din urmă a fost acceptată participarea datorită progreselor fulminante și surprizelor pe care le făcuse în scurtul timp de când evolua pe plan internațional. Ca un paradox, în prima rundă l-a întâlnit pe cel mai vehement contestatar, șahistul rus Bernstein, care pretindea că Raul „nu și-a câștigat dreptul de a juca într-o asemenea companie selectă“. Capablanca nu numai că l-a învins fără drept de apel dar a și primit premiul de frumusețe pentru această partidă. După ce a reușit la acest turneu mai multe victorii de prestigiu la mulți dintre cei mai mari șahiști ai lumii, s-a clasat pe primul loc, făcându-l pe campionul mondial al timpului, germanul Emanuel Lasker, să declare: „Partidele lui Capablanca sunt clare, logice, întemeiate. În ele nu este nimic neclar, artificial, fiecare mutare a lui Capablanca vorbește răspicat despre ceea ce simte, mutările sale, chiar și cele firești, sunt foarte profunde“.
A obținut titlul de campion mondial în urma unei confruntări în 1921 la Havana cu deținătorul de atunci al titlului, Emanuel Lasker, după numai 14 partide jucate din cele 24 programate, fără să cunoască înfrângerea, cu patru victorii și zece remize. A fost detronat în 1927 la Buenos Aires de Alexandr Alehin, dar durata supremației mondiale, relativ scurtă, nu este deloc conformă cu ce a însemnat genialul șahist pentru întreaga istorie a sportului minții. Neșansa lui, când vorbim de perioada supremației, este că a fost contemporan cu un alt titan, Alehin, care însă s-a pregătit mult mai conștiincios și a beneficiat după cucerirea titlului – conform prevederilor din acele timpuri – de faptul că nu era obligat să-și pună titlul în joc, fapt pentru care idolii lui Capa l-au desconsiderat pe noul campion care punea condiții pentru acordarea revanșei imposibil de realizat.
Dacă titlul i-a fost refuzat să-l mai atace, diferite alte revanșe și-a mai luat Capa. Cea mai concludentă revanșă a fost cea de la Olimpiada de la Buenos Aires din 1939 când nu numai că l-a învins pe Alehin, dar la masa I (masa liderilor de echipă) a realizat cel mai bun procentaj. După moartea geniului cubanez, Alehin a dres puțin busuiocul scriind foarte frumos: „În istoria șahului nu este și nu a fost nici un șahist atât de talentat ca marele Capablanca. Prin moartea lui am pierdut pe unul dintre cele mai strălucite genii ale șahului, pe care nimeni nu-l va ajunge vreodată“.
În „Campionii de șah ai lumii“, Elisabeta Polihroniade, scria: „Înzestrat cu un talent excepțional, Capablanca și-a depășit contemporanii, în primul rând, prin exactitatea cu care ducea la bun sfârșit cele mai mici avantaje. Juca aparent simplu, dar foarte profund. Prefera pozițiile simple în care găsea, uimitor, posibilități ascunse. Era un maestru neîntrecut al finalurilor în care îi atrăgea pe partenerii săi, ca să le macine aproape pe nesimțite pozițiile și apoi să-i înfrângă“.
Exagerând puțin, într-un număr din 2007 al revistei VRANȘAH scriam: „Până dincoace de jumătatea secolului trecut, specialiștii se împărțeau în două categorii – prima care îl considerau pe Capablanca cel mai mare șahist al tuturor timpurilor și a doua care îl considerau pe Alehin. După apariția marilor campioni Fischer și Kasparov, referitor la preferința pentru cel mai mare șahist al tuturor timpurilor, a apărut o a treia categorie de specialiști:… și alții.“
Iar într-o discuție cu redactorul Teodoru Iliescu, spuneam: „Să însemne zodia scorpionului ceva în șah? Au fost scorpioni Capablanca, Alehin, Tal, Cigorin, Nimzovici, Flohr, iar acum, aproape de granița cu scorpionul, săgetătorul Magnus Carlsen.“ Și apoi, glumind: „Să nu-l uităm nici pe scorpionul… Doru Iliescu!“
Revenind la Capablanca, cred că dacă marele Capa s-ar fi pregătit ca Alehin, Fischer sau Kasparov, acum nu s-ar mai fi pus întrebarea cine a fost cel mai mare șahist al tuturor timpurilor. Dar acest lucru este valabil poate și pentru foarte talentații Paul Morphy, sau Harry-Nelson Pillsbury, sau Adolf Anderssen, sau… (m. 8 martie 1942)
19 noiembrie 1933 –– S-a născut, la Brăila, Nicolae Rainea, fotbalist și apoi unul dintre cei mai prestigioși arbitri ai României. A jucat fotbal la Laminorul Brăila (1947-1950), Metalul Piatra Neamț (1950-1952) și Constructorul Bârlad (1952-1956). În 1959 a intrat în corpul arbitrilor, iar în 1962 a promovat în lotul de elită. A debutat pe prima scenă fotbalistică în 1965, iar în 1967 a fost inclus pe lista FIFA. A arbitrat mai bine de 1000 de partide în diverse eșaloane, între care 400 în prima divizie și 115 internaționale. Dintre partidele internaționale amintesc finala de Cupă UEFA din 1978, finala de Supercupă europeană din 1971, finala de Cupă a Campionilor Europeni din 1983 precum și participarea la trei Campionate Mondiale de fotbal consecutive, Germania 1974, Argentina 1978 și Spania 1982. S-a retras din arbitraj în 1984 cu sentimentul datoriei împlinite că a făcut cinste fotbalului românesc.
19 noiembrie 1940 –– S-a născut handbalistul internațional român și apoi antrenorul de handbal Cornel Oțelea, component al echipei Steaua București. A câștigat Cupa Campionilor Europeni la hanbal cu Steaua atât ca jucător cât și ca antrenor. În 2009 a fost decorat cu ordinul Meritul Sportiv, clasa I.
19 noiembrie 1945 –– S-a născut fotbalistul internațional român și antrenorul Dumitru (Țiți) Dumitriu.
19 noiembrie – 17 decembrie 1949 –– În sala de festivități a fostului colegiu Sf. Sava din București s-a desfășurat primul turneu internațional masculin de șah din România.
19 noiembrie 1965 –– S-a născut fotbalistul internațional francez Laurent Blanc.
19 noiembrie 1966 –– S-a născut atleta americană Gail Devers.
19 noiembrie 1969 –– S-a născut ciclistul francez Richard Virenque.
19 noiembrie 1983 –– S-a născut atleta etiopiană și campioana olimpică Meseret Defar.
19 noiembrie 1986 –– S-a născut înotătoarea australiană Jessicah Schipper.
20 noiembrie 1957 –– S-a născut pilotul de formula 1 german Stefan Bellof.
21 noiembrie 1961 –– S-a născut antrenorul de fotbal elvețian Martin Andermatt.
21 noiembrie 1966 –– S-a născut Evgeny Bareev, șahist rus.
21 noiembrie 1970 –– S-a născut fotbalistul internațional portughez Paulinho Santos.
21 noiembrie 1961 –– S-a născut fotbalistul internațional german Martin Meichelbeck.
21 noiembrie 1999 –– A încetat din viață apreciatul comentator sportiv Ioan Chirilă, autor al unor foarte apreciate cărți pe teme sportive și traducător. Originar din Ismail, sudul Basarabiei, s-a stabilit în București, după ce a locuit cu familia în Galați și apoi Brăila unde a terminat liceul. În 1949 a absolvit Facultatea de Drept din București.
Din anul 1951 a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, din anul 1959 a fost jurnalist la Sportul popular, devenit după revoluție Gazeta sporturilor, iar din 1997 a lucrat ca editor senior la Pro Sport.
De un talent literar deosebit, Ioan Chirilă a scris cărți de o savoare cuceritoare: „Finala se joacă astăzi“, „World Cup ’66“, „Glasul roților de tren. Istoria «Rapidului»“, „Șepcile roșii“, „Mexicul – această «fata morgana»“, „Ar fi fost prea frumos“, „Nadia“, „Ar! Gen! Ti! Na!“, „España“ și foarte multe altele.
A fost și un traducător de excepție. A tradus din limba rusă, de la cărți tehnice, până la piese de teatru precum „Turnul de fildeș“, de Viktor Rozov, „Fuga“ de Mihail Bulgakov, și câteva schițe de M. Zoscenko, pe care le-a dramatizat sub titlul „Când comedia era rege“. Toate s-au jucat pe scena Teatrului de Comedie din București.
Căsătorit cu actrița și directoarea de teatru Iarina Demian, a devenit tatăl a doi copii: Ionuț Chirilă, antrenor de fotbal, și Tudor Chirilă, actor și muzician.
Nea Vanea, cum era cunoscut vrăjitorul slovelor, scria cândva: „Da, am alergat și eu Maratonul. Cu precizarea că a fost o goană neîntreruptă. De cele mai multe ori maratonul meu a durat 42 de ani, și nu 42 de kilometri, în criză de timp alergând pe pista aeroporturilor... Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Dobrin... Fără ei, maratonul meu ar fi fost unul oarecare...“. La care conchid: fără Ioan Chirilă literatura sportivă ar fi fost una oarecare.
Anton SOARE
