CALENDAR SPORTIV DE VRANCEA SI DE LA VRANCEA

Săptămâna 18 – 24 octombrie

18 octombrie 1956 –– S-a născut, la Praga, tenismena cehă/americană Martina Navratilova, una dintre cele mai bune jucătoare de tenis din lume.

18 octombrie 1968 –– S-a născut jucătorul german de tenis Michael Stich.

18 octombrie 2006 –– Alpinistul român Ticu Lăcătuşu a escaladat, în premieră mondială, cel mai înalt vârf (6403 m) din masivul himalayan Tsartse.

19 octombrie 1891 –– S-a născut, în Ungaria, şahistul Alexandru Tyroler, campion al României în anii 1926, 1927 şi 1929.

19 octombrie 1982 –– A murit, la Köln, în condiţii neelucidate fotbalistul internaţional român Dan Coe, unul dintre cei mai îndrăgiţi fotbalişti români, poate cea mai mare legendă a Rapidului. Era supranumit ministrul apărării. A fost unul din stâlpii apărării echipei Rapid şi ai naţionalei noastre şi unul dintre cei mai buni componenţi ai echipei care la 11 iunie 1967 a câştigat primul titlu de campioană a României din istoria Rapidului.

Coechipier la Rapid cu artistul Nichi Dumitriu, golgheterul înnăscut Puiu Ionescu, farmecătorul Rică Răducanu, Dan a rămas cel mai bine întipărit în memorie şi lipit în sufletele iubitorilor de fotbal pentru dăruirea exemplară, abnegaţia, dorinţa de victorie şi de a face totul fără rabat, curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a nu se supune toanelor, arbitrariului sau indicaţiilor preţioase ale unora şi altora, ca şi pentru verticalitatea demnă de tot respectul.

A fost căpitan şi cel mai bun jucător de pe teren în neuitatul meci al naţionalei noastre de la Lausane în preliminariile campionatului mondial de fotbal din Mexic 1970 când România a învins surprinzător în deplasare echipa Elveţiei cu 1–0. Echipa Ţării Cantoanelor era considerată la începutul preliminariilor a doua pretendentă la câştigarea grupei, după Portugalia, amândouă participante la anteriorul campionat mondial. După acel meci, în care „Triunghiul de fier“ Dan-Răducanu-Boc nu a lăsat nici o speranţă elveţienilor, România a devenit principala candidată la locul întâi.

Urma însă o probă extrem de dificilă pentru calificarea României la Campionatul mondial de fotbal din Mexic în faţa lui Eusebio la Bucureşti. În meciul din 12 octombrie 1969, câştigat de România în faţa Portugaliei tot cu 1-0, Dan a fost din nou imbatabil, lucru ce l-a făcut pe marele Eusebio să declare că dacă la Campionatul mondial de fotbal din 1966 ar fi întâlnit un asemenea fundaş, Portugalia n-ar mai terminat pe locul trei.

Din nefericire însă, pentru Dan, ca şi pentru Dobrin, principalii „contribuabili“ pentru răsturnarea ierarhiei iniţiale din grupa de calificare, Mexicul n-a fost decât o „Fata Morgana“. Tot o simplă iluzie era cât pe ce să fie şi pentru Rică Tamango Răducanu, dacă portarul Adamache n-ar fi primit în al treilea meci al naţionalei, cu Brazilia, în douăzeci de minute două goluri, obligându-l, astfel, pe Angelo Niculescu să-l introducă totuşi pe rapidist în poartă.

În 1970 a primit titlul de maestru emerit al sportului. În perioada 1971 – 1973 a jucat în Belgia. La revenirea în ţară ar fi dorit să joace la echipa lui de suflet dar la 32 de ani a fost considerat bătrân. Om de mare demnitate, nu a insistat şi nu a acceptat altceva „în compensaţie“. În schimb, a fost foarte bine primit la Galaţi, unde în calitate de jucător-antrenor secund a avut principala contribuţie la promovarea echipei în primul eşalon. Coincidenţă sau nu – probabil că nu, viaţa nu iartă nimic! – în acelaşi an Rapidul a retrogradat. Ultima evoluţie pe scena fotbalistică a avut-o la 8 decembrie 1974 într-o partidă Universitatea Craiova – F.C.Galaţi.

În 1980 s-a stabilit în Germania unde a cerut azil politic. La 19 octombrie 1982, Dan a fost găsit spânzurat la Köln, moartea sa, învăluită în mister, producând o mare durere iubitorilor de fotbal din România indiferent dacă erau rapidişti sau nu. (n. 8 septembrie 1941, Bucureşti)

19 octombrie 1983 –– Dinamo Bucureşti a obţinut o victorie şi calificare istorică în Cupa Campionilor Europeni la fotbal învingând cu 3-0 echipa germană Hamburg, chiar deţinătoarea titlului. Augustin, Mulţescu, Ţălnar şi toată trupa au zburdat pe teren, lăsând impresia că ei şi nu adversarii lor erau campionii Europei. Dinamo devenea a doua echipă românească, după U.T.A., care elimina o deţinătoare a trofeului. Cu aproape un deceniu şi jumătate în urmă, U.T.A., „Bătrâna doamnă“, eliminase pe Feyenoord Roterdam, deţinătoare a titlului, după 1-1 pe terenul echipei din Ţara lalelelor şi 0-0 la Arad, graţie golului înscris în deplasare de Florian Dumitrescu.

20 octombrie 1919 –– Un grup de profesori şi elevi ai Liceului Petru Rareş din Piatra Neamţ au fondat clubul de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamţ.

20 octombrie 1953 –– S-a născut, la Livorno, arbitrul italian Piero Ceccarini, arbitru F.I.F.A. din anul 1988.

20 octombrie 1975 –– S-a născut atleta germană Nadine Kleinert.

21 octombrie 1954 –– S-a născut fotbalistul internaţional român Marcel Răducanu, un maestru al driblingului, mijlocaş ofensiv şi atacant, component al echipei Steaua. A fost fotbalistul român al anului în 1980. În 1979 a fost al treilea fotbalist al anului după Ştefan Sameş şi Costică Ştefănescu. Sub culorile echipei miliare a obţinut două titluri de campion, a cucerit două Cupe ale României, a jucat nouă sezoane consecutive, adunând 229 de prezenţe în Divizia A şi înscriind 94 de goluri. Apoi a părăsit ţara jucând până la sfârşitul carierei în Germania.

21 octombrie 1978 –– S-a născut gimnasta română de etnie sârbă Lavinia Miloşovici.

22 octombrie 1952 –– S-a născut fotbalistul internaţional român Mircea Sandu. În prezent este preşedintele Federaţiei Române de Fotbal.

22 octombrie 2005 –– Cu ocazia Cupei UPC la şah, ediţia 2005, de la Focşani, maestrul internaţional şi antrenor emerit Mircea Pavlov a acceptat propunerea lui Mihai Strâmbu de a fi preşedintele de onoare al Clubului Sportiv Olimp Şah Focşani.

23 octombrie 1940 –– S-a născut, la Tres Caracoes, Brazilia, Pele (Edson Arantes do Nascimento), cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. „Perla neagră“, „Regele“, „Dumnezeu al fotbalului“ sunt doar câteva din numeroasele supranume pe care ziariştii de sport i le-au atribuit. A jucat la F.C. Santos şi la sfârşitul carierei la Cosmos New York. Cu Pele la timonă, Santos a cunoscut o mare epocă de glorie între anii 1955 şi 1973, când a cucerit de unsprezece ori titlul naţional, de două ori Cupa Libertadores şi de două ori Cupa Intercontinentală. Pele a participat la patru Campionate Mondiale de fotbal, devenind cu naţionala Braziliei de trei ori campion mondial – 1958 în Suedia, 1962 în Chile şi 1970 în Mexic. La primul Campionat Mondial avea doar 17 ani, când în finala cu Suedia a înscris două goluri.

La Pele nu prea se poate vorbi despre principalele calităţi, fiindcă foarte greu este să găseşti ce calităţi nu a avut la aceeaşi înălţime. Era la fel de bun şi ca realizator, şi creator. Era bun şi în jocul aerian, şi în cel la semiînălţime, şi la firul ierbii. Avea în aceaşi măsură şi tehnică, şi viteză, şi forţă. Putea să joace şi de unul singur, şi în jocul colectiv. Abilitatea, adaptabilitatea, agilitatea, altruismul, anticipaţia, apetenţa (pentru fotbal) – iată doar câteva calităţi prin care nu am epuizat nici măcar prima literă a alfabetului.

La 19 noiembrie 1969 Pele a marcat cel de-al 1000-lea gol din strălucita lui carieră într-un meci Vasco de Gama – F.C.Santos disputat pe stadionul Maracana din Rio de Janeiro. În total avea să înscrie 1282 de goluri în 1363 de meciuri desfăşurate pe parcursul a 21 de ani.

În 1978 i-a fost acordat Premiul Internaţional pentru Pace şi în 1993 a fost introdus în Naţional Soccer Hal Of Fame.

23 octombrie 1983 –– S-a născut fotbalistul internaţional român Iannis Zicu.

24 octombrie 1985 –– S-a născut fotbalistul englez Wayne Rooney.

Anton SOARE

1 - pedigree77.wordpress.com

2 - prosport.ro