Meciul dintre Fiorentina şi Glasgow Rangers din semifinalele Cupei UEFA putea fi o sărbătoare pentru românii iubitori de fotbal. Nu a fost. După un joc urât, prelungit la 120 de minute şi decis la penaltiuri, s-au ales cu bucuria calificării scoţienii, autorii unui antijoc făcut cu o consecvenţă rar văzută la un asemenea nivel. Autobaza lui Cârţu are o perfectă acoperire, ca mod de a juca fotbal, după ce, joi seara, rangerşii i-au dat statutul de formulă câştigătoare. Nu s-ar fi ajuns la un asemenea deznodământ dacă Mutu, Vieri ori Pazzini ar fi reuşit să bage mingea în poarta adversarilor. Cei trei, şi alţi colegi de-ai lor, au trimis minge după minge, dar pe lângă, nu pe spaţiul porţii celor din Glasgow. Le-a lipsit norocul, au uitat de concentrare, au părut lipsiţi de forţă. Au dat senzaţia de neputinţă. Cel mai tare ne-a interesat prestaţia lui Adrian Mutu, omul de care se leagă speranţele de mărire ale naţionalei României la Euro 2008. Fotbalistul care a scos Fiorentina, în acest an, în lumea mare a fotbalului, a fost altfel decât colegii săi în mai multe faze, dar nu a fost de ajuns pentru a schimba cursul unui joc de nimic la nimic. Nu i-a ieşit nici una din cele două lovituri libere pe care le-a bătut, nu i-a ieşit nici voleul din final de prelungiri. Şi nu i-a ieşit nici penaltiul de la departajare pentru că nu a mai apucat să îl bată. Vieri îi luase acest drept ratând ca un începător şi trimiţînd pe Rangers în finala de la Manchester. O finală pe care, inaintea meciului de la Florenţa, o gândeam ca pe o posibilă sărbătoare la care ar fi trebuit să oficieze superjucătorul Mutu. Să sperăm că sărbătoarea a fost amânată pentru europene. Ca s-o butem trăi mai din plin!