O fi păcat ca, în Săptămâna Luminată, să gândeşti că sâmbătă, la Ploieşti şi la Braşov, FCM Bacău şi Poiana Câmpina au câştigat puncte necurate în urma unor jocuri aranjate? Dacă eşti susţinător al FCM Focşani, poate că nu e! Ştiind care este valoare fotbalului practicat de braşoveni şi de găzari care au bătut în retur pe Milcovul, ai toate motivele să crezi că doar aşa se poate explica neputinţa fotbaliştilor lui Lucescu junior de a băga mingea în poarta unei echipe rămase în nouă jucători. Şi nu în deplasare, ci pe propriul teren. Având avantajul de a vedea la televizor ambele partide la care ne referim, putem spune că, la Braşov, gazdele au făcut o demonstraţie strălucită despre cum să nu înscrii din poziţii din care nu prea se ratează. La Ploieşti, lucrurile nu au fost atât de evident făcute pentru a-i ajuta pe oaspeţi, însă nici nu a fost un meci jucat de gazde pentru a câştiga. Este adevărat că, pentru a nu fi acuzaţi că păcătuim cu bună ştiinţă, şi după jocul disputat de CSM Focşani la Chiajna, unii au acuzat că a fost blat. Să ne amintim, totuşi că, la ora acelui joc, formaţia de la margine de Bucureşti era în cărţi pentru promovare şi că nu avea motive să dea puncte focşănenilor. Oricum, după etapa de sâmbătă, lucrurile s-au cam complicat pentru jucătorii lui Gică Mihali, chiar dacă au câştigat cu 3-1 în urma unui joc bun, spectaculos, chiar, în partea a doua. CSM Focşani este la egalitate de puncte cu Câmpina şi Bacăul. În cursa pentru evitarea retrogradării, are handicapul de a fi pierdut şi a fi făcut un egal cu Poiana. Poate să-şi conserve locul în Liga a doua dacă, la ora jocului de la Focşani, cu FCM Bacău are cel puţin un punct în faţa acesteia pentru a-şi putea permite şi un egal, foarte posibil cu un arbitru mai catolic decât Papa ori cu un joc mai puţin reuşit. Există, totuşi, o rază de speranţă, dată de apropierea Deltei Tulcea şi chiar a Dunării Giurgiu de zona retrogradării. Este limpede că de la plecarea în Liga a III-a vor scăpa formaţiile ce vor şti să gestioneze mai bine finalul de campionat. Un final în care, cu riscul de a păcătui, spunem că este foarte posibil să decidă nu jocul fotbaliştilor, ci al aranjamentelor de culise.
Petrică BUTUC