Pentru iubitorii fotbalului focşănean săptămâna patimilor se va prelungi până în mai. Nu vreau să par pesimist tocmai când obişnuisem cu optimismul generat de ultimele rezultate ale CSM-ului, dar asta e realitatea. Vom juca de acum încolo doar cu sabia lui Damocles deasupra capului. De aceea spun că până la finalul campionatului vom pătimi, vom plânge la fiecare ratare, la fiecare gol primit şi vom exulta la fiecare reuşită. Vom privi şi vom pătimi la fiecare buton apăsat de contracandidate, la fiecare blat al Câmpinei sau al Bacăului. CSM – ul va juca pe teren împotriva unor artişti versaţi ai butoanelor, ai aranjamentelor ce domină încă fotbalul românesc. Miercuri, cu liderul, s-a dovedit că nu putem mai mult, că suntem departe de a emite pretenţii îb faţa echipelor mari. S-a dovedit că ceea ce au reuşit alte echipe din serie, adică rezultate pozitive cu Braşovul, noi nu suntem în stare. Probabil euforia victoriei de la Chiajna a fost cu un iz de opium şi ne-a adormit vigilenţa. Dacă miercuri jucătorii ar fi avut dorinţă şi nu neputinţă puteam spune că suntem salvaţi. Aşa că acum trebuie să o luăm de la capăt. Iar patimile sunt ale noastre, pentru că le merităm. Eu, unul am crezut foarte mult în dorinţa jucătorilor de a arăta că merită din sezonul viitor să se bată pentru primele locuri din Liga secundă, dar am rămas cu visul. Pentru că mai e drum lung până departe. Mai sper totuşi că orgoliul lor nu se va limita la victoria din deplasarea de la Chiajna. Sper să ne ţină inima, pe noi suporterii, şi să celebrăm continuarea în Liga a doua. Sper ca în Sâmbăta Mare, CSM-ul să bifeze o victorie absolut necesară.

Vlad.vlasceanu@sportuldevrancea.ro