SUNT MANDRU CA SUNT VRANCEAN, CA ION GAVRILESCU!

Ion Gavrilescu a plecat de la Focşani pentru a intra în istoria sportului românesc

A terminat Liceul “Unirea” în urmă cu 53 de ani.

În 1972 a ajuns la Râmnicu Vâlcea unde, din 8 noiembrie 1978, fără întrerupere, este preşedintele primului şi singurului club sportiv profesionist din handbalul românesc, CS Oltchim, iniţial Asociaţia Sportivă “Chimistul”.

Sub preşedinţia lui Ion Gavrilescu, echipa care acum se numeşte Oltchim a câştigat 16 titluri naţionale, 13 Cupe ale României, patru supercupe, două Cupe IHF, a jucat o semifinală şi o finală de Ligă a Campionilor  

Are numai cuvinte de apreciere pentru sportivele focşănene care au evoluat pentru Oltchim şi pentru antrenorul focşănean Radu Georgescu, cel care a condus Centrul de junioare al Oltchimului.

Este cel mai longeviv preşedinte de club cu performanţe la nivel înalt din handbal, poate din tot sportul românesc în a cărui inatorie a intrat cu drepturi depline.  

Colegiul Naţional Unirea, sâmbătă, 17 iulie 2010, ora 9.30. Afară, zăpuşeală de iulie care vrea să recupereze timpul pierdut cu ploile de acum vreo săptămână - două. Înăuntru, pe holurile venerabilei şcoli, răcoare care îmbie la taifas pe absolvenţii din 1957 ai Liceului, veniţi la încă o întâlnire de promoţie. Între ei, una dintre legendele handbalului românesc, Ion Gavrilescu. Nu a fost handbalist, ci baschetbalist, “la nivel mediu”, cum se caracterizează. Este, însă, un conducător de club cum nu sunt alţii în România. În 1972 a ajuns la Râmnicu Vâlcea unde, din 8 noiembrie 1978, fără întrerupere, este preşedintele primului şi singurului club sportiv profesionist din handbalul românesc, CS Oltchim, iniţial Asociaţia Sportivă “Chimistul”. Sub preşedinţia lui, echipa care acum se numeşte Oltchim a câştigat 16 titluri naţionale, 13 Cupe ale României, patru supercupe, două Cupe IHF, a jucat o semifinală şi o finală de Ligă a Campionilor. Sunt date consemnate în istoria sportului românesc în care Ion Gavrilescu a intrat cu drepturi depline.

          În liniştea, cumva patriarhală în zi de vacanţă a Liceului Unirea, intrat, la rândul său în istoria învăţământului românesc, jovialul Ion Gavrilescu se recunoaşte stăpânit de emoţia generată de “reîntâlnirea cu colegii care au mai rămas în viaţă”. Este o discuţie despre sport, dar înainte de toate doreşte să transmită “tuturor focşănenilor cele mai frumoase gânduri pe care cineva le poate transmite”. Îşi aminteşte cu bucurie de “profesorul Zigmund Lupu – Juma, cum i se spunea”. De la el a învăţat “tainele baschetului pe terenul din curtea liceului”, ca şi în sala a cărei stare actuală i-a provocat o mare deziluzie şi care “ar trebui refăcută pentru că este un moment de istorie sportivă a Focşaniului”. După terminarea facultăţii, la câţiva ani, a ajuns la Rămnicu Vâlcea unde, de 32 de ani, conduce clubul de handbal feminin. Acolo a găsit “oameni deosebiţi, deschişi spre sport”, care au ajutat echipa să atingă performanţe greu de egalat. În vorbirea lui Ion Gavrilescu, cel plecat de la Focşani, intră o undă de bucurie, poate şi mândrie locală, atunci când spune că un sfert dintre handbalistele marii echipe a Oltchimului sunt din Moldova, una dintre cele mai bune dintre ele fiind “focşăneanca Valentina Elisei, Ardean după căsătorie”. Elisei, “eleva profesorului Radu Georgescu, la Focşani care, o vreme, până la transformarea Oltchim în club profesionist, a fost antrenorul principal al Centrului de junioare de la Râmnicu Vâlcea, un specialist deosebit la nivelul junioarelor”.

L-ar bucura o echipă feminină de handball la Focşani, “măcar de Liga a II-a”

          Ion Gavrilescu se dovedeşte nu doar un un bun cunoscător, ci şi un susţinător al handbalului feminin din Vrancea. Ii pare rău că “în Focşani nu se fac eforturi pentru înfiinţarea unei echipe cel puţin la nivelul Ligii a II-a”. Pentru că aici s-au format multe jucătoare care evoluează în handbalul de mare performanţă, dar în alte părţi ale ţării. Speră ca “primarul Bacinschi, care a jucat handbal, fiind coleg de echipă cu actualul antrenor al HCM Roman, Cornel Bădulescu, să găsească resursele şi pentru o astfel de echipă”.

          A venit momentul pentru poza de grup, ediţia 53 de la terminarea licelui. Discuţia despre sport s-a interupt pentru o viitoare ocazie. Poate, tot aici, la Unirea, când – îi urăm profesorului Ion Gavrilescu, să aibă ocazia să vină şi cu Liga Campionilor, singura care îi lipseşte unui om intrat, oricum, în istoria sportului românesc!

Petrică BUTUC