S-a născut pe 18 iulie 1960, în Bucureşti şi este în zodia racului. Părinţii săi, Viorica şi Stan i-au mai dăruit încă trei fraţi.
Clasele I – IV le-a făcut la Şcoala Nr. 65 Bucureşti, având-o învăţătoare pe doamna
Oprea.
Gimnaziul l-a făcut la Şcoala nr. 66 Bucureşti, avându-l profesor de sport pe Pană Sanda.
Liceul l-a făcut la Liceul nr. 19 – auto Bucureşti, la clasa de rugby.
A absolvit A.N.E.F.S. Bucureşti, Şcoala de Antrenori de Rugby, Academia de Rugby – Bucureşti 2004. Are ca specializări rugbyul şi fotbalul.
În prezent este profesor-antrenor la Liceul cu Program Sportiv din Focşani.
Funcţiile pe care le acoperă în acest moment sunt: preşedinte a Comisiei tehnice a antrenorilor din Divizia Naţională de Juniori, director de dezvoltare pe Regiunea Moldova, secretar Comisia de Copii şi Juniori a Federaţiei Române de Rugby, secretar al Comitetului Moldova.
La prima vedere emană un aer de tip dur, asociindu-l imediat cu jocul de rugby, dar dacă ai ocazia să îl cunoşti mai îndeaproape îţi dai seama că Ion Viorel este un tip foarte sensibil, care are un suflet deschis şi mare.
Un prieten până la capăt, care are un respect ieşit din comun. Un ambiţios care suntem siguri că îşi va duce până la capăt ce şi-a propus.
Are o poreclă pusă de tatăl său, „Chişcă”, cu care niciodată nu i-a fost ruşine, din contră se mândreşte cu ea.
Ion Viorel este port-drapelul rugbyului vrâncean în ţară şi în străinătate, care împreună cu domnul Victor Istrate au realizat foarte multe pentru rugby. Dacă s-ar juca rugby în doi, echipa Victor Istrate – Ion Viorel, ar fi o echipă greu de învins, asta este sigur.
În exclusivitate pentru Sportul de Vrancea, Ion Viorel ne-a acordat următorul interviu.
Ce-ţi aduci aminte din perioada copilăriei, locuri de joacă, jocuri, jucării, sporturi?
Primul stagiu de pregătire la munte cu echipa de juniori 3 a CSS 2 Bucureşti, la Plaiul Foi după ce am ajuns şi ne-am cazat, tipa care ne-a servit la masă, noaptea s-a spânzurat şi dimineaţa a fost depusă lângă cabana noastră, la 10 metri şi de aici tot felul de şotii şi nebuni de care-mi aduc aminte mereu de aceea vreme fără de griji.
În şcoala primară, sportul era obiect cu „importanţă”?
Da, cred că toată lumea dădea mult mai mare importanţă acestui fenomen decât astăzi.
Dragostea pentru sport este o moştenire de familie?
Nu, chiar dacă fraţii mei sunt împătimiţi după fotbal, eu am fost singurul care am făcut performanţă.
Părinţii te-au susţinut, încurajat pentru sport?
Da, mama foarte mult chiar dacă de multe ori şi ea şi eu eram certaţi pentru că făceam sport cu tatăl meu.
În gimnaziu orele de educaţie fizică te-au marcat şi de ce?
Nu pot spune că m-au marcat, dar mie îmi plăcea mişcarea şi cred că mă puteam exprima mai bine faţă de fete la momentul acela.
Care sunt campionatele şcolare la care ai participat?
Am participat la campionatele şcolare de handbal, fotbal şi rugby.
Care a fost traiectoria sporturilor practicate până la rugby?
De la 10 la 12 ani am fost portar la Metalul Bucureşti, apoi m-am apucat de rugby.
Anii de liceu din punct de vedere sportiv cum i-ai povesti?
Sunt convins, că a fost cea mai frumoasă perioadă ca sportiv şi ca elev.
De ce ai ales rugbyul?
În cartierul unde stăteam, duminică de duminică ne întâlneam în parc şi jucam fotbal şi apoi rugby, în cartier locuind mulţi sportivi care practicau aceste sporturi, printre care Ţeţe Moraru, fraţii Bujor, Podăraşcu care şi el a început cu fotbalul şi a ajuns la rugby şi mulţi alţi sportivi cei de la rugby erau mai tot timpul în cantonamente şi prin Cehoslovacia, URSS….şi m-am gândit să încerc şi eu, poate plec în cantonamente ca ei.
Primul antrenament, antrenor, primii colegi de antrenament?
La primul antrenament am primit o palmă, după ce m-am prezentat
MAREI doamne MARIANA LUCESCU, antrenoare la aceea vreme la CSS 2, eu o priveam nedumerit şi ca orice fotbalist scuipam în stânga şi-n dreapta, ea a coborât din tribună şi le-a zis celor care m-au adus: „Unde l-aţi găsit pe obraznicul acesta?” şi m-a plesnit, eu am răspuns, iar ea s-a enervat ea a replicat: „Ăsta e obraznic, o să facă faţă!”
.
Ce posturi ai jucat ?
Numărul 12, centru şi la seniori numărul 10, mijlocaş la deschidere.
Care sunt performanţele carierei?
Vicecampion naţional cu CSS 2, promovarea în divizia A cu Milcovul Focşani.
Turnee internaţionale cu Hidrotehnica Focşani, apoi Campion Naţional cu LPS Focşani, medalii de argint şi bronz în campionatele de juniori de-a lungul anilor, numeroase victorii în turnee internaţionale de juniori, dar cele mai importante performanţe consider ca sunt „copii” care i-am crescut şi format care astăzi sunt oameni deosebiţi şi mă mândresc cu ei, atât din punct de vedere al carierei lor dar şi pentru ce-au realizat în viaţa lor, în familiile lor.
Dacă ar fi să o iei de la început, ai alege tot rugbyul? De ce?
Negreşit. Pentru că rugbyul te învaţă să te lupţi cu viaţa şi creează caractere aparte în lumea noastră plină de viclenii şi multă dezamăgire.
Ai făcut parte din cea mai frumoasă echipă de rugby pe care a avut-o Vrancea?
Da, mă simt mândru, emoţionat şi mă bucur că am avut şansa să cunosc oameni deosebiţi în echipa în care am jucat.
Astăzi eşti în echipa rugbyului vrăncean, dar şi la nivel de Federaţie, cu domnul Victor Istrate, de care, parcă nu v-aţi despărţit niciodată ?
De când am venit la Focşani, am avut o relaţie aparte cu domnul Istrate, chiar de la început am colaborat şi am rămas întotdeauna alături de el, de altfel şi el a avut aceeaşi poziţie şi azi suntem mai mult decât prieteni, iar eu apreciez foarte mult acest lucru şi încerc să nu-l dezamăgesc.
Munca de la catedră cum a început şi când a început „epoca de titular” la LPS Focşani?
În 1990 cu domnul Bâznă Eusebiu, iar domnul Bostănaru era director la CSS şi avut curajul şi inspiraţia să-mi ofere a doua catedră de rugby şi cred că nu i-a părut rău niciodată de alegerea făcută.
Cum ai caracteriza perioada de când eşti antrenor la LPS Focşani?
Nebună!!!!!!!! În 1990 Focşaniul la nivel de juniori nu era pe harta rugbistică a ţării.
Iar astăzi sunt multe echipe cu tradiţie care ne respectă.
Catedra de rugby de la LPS Focşani este o catedră puternică!
Cred, fără falsă modestie că în ultimii ani rugbyul domină de departe sportul pe echipe în Vrancea.
Ai un spirit dezvoltat al competiţiei! An de an aduci premii importante pentru sportul şcolar vrâncean!
Îmi place când mă apuc de ceva să-l duc la capăt şi întodeauna să înving.
Cum i-ai caracteriza pe elevii sportivi ai secţiei de rugby?
Nişte copii deosebiţi, care îmbină utilul cu plăcutul şi mai mereu am făcut performanţă cu copii mai necăjiţi care au înţeles că-şi pot face un viitor din acest sport.
De ce Centrul de Excelenţă la Rugby la Focşani?
Rezultatele de-a lungul anilor şi strategia domnului Istrate au făcut să fim singurul
Centru de excelenţă din România.
În paralel cu catedra, conduci şi activitatea rugbystică din zona Moldovei!
Da, am fost numit director de Dezvoltare pe Moldova şi din 1994 conduc împreună cu domnul Istrate Comitetul Moldova.
Care sunt principiile de bază pentru tine ca antrenor, pe care încerci să le transmiţi elevilor tăi?
Disciplină, respect, educaţie în teren şi în afara lui.
Eşti unul dintre profesorii- antrenori care „mănâncă” rugbyul pe pâine! De ce ai ales rugbyul?
Mie mi-a dat foarte mult acest sport şi prin muncă vreau să dau înapoi la fel de mult.
Ca sportiv ai avut un idol?
Da, idolul meu a fost şi va rămâne marele om, jucătorul Phillip Sella.
Ca profesor-antrenor ai avut, de asemenea un model?
Nu, am încercat să-mi creez modelul meu.
Îţi doreşti să obţii rezultate şi la seniori într-o perioadă următoare?
Da, am mai spus că aş dori să pot demonstra că pot face performanţă şi la nivel de seniori.
Cum vezi şi cum comentezi viitorul educaţiei fizice cu trei ore de educaţie fizică?
În ultima perioadă s-a scris şi s-a vorbit mult despre acest fenomen, dacă nu se va realiza acest lucru cred că vom avea mari probleme cu generaţiile care vin.
Ce ar trebui să ştie copii şi părinţii care ar fi interesaţi să vină să practice rugbyul?
Rugbyul creează o altfel de educaţie, copii în paralel fac şcoală şi sport, au o ocupaţie activă, iar astăzi îşi pot crea un viitor frumos din acest sport.
Actualul sistem competiţional de rugby din România este cel mai potrivit?
Ţinând cont de situaţia economică am încercat să găsim soluţiile cele mai bune, pentru a rămâne în topul echipelor din Europa.
Sunt lucruri pe care Ion Viorel nu le-a realizat până acum şi care şi-ar fi dorit foarte mult să le realizeze, atât ca sportiv cât şi ca profesor-antrenor?
Da, îmi doresc mult să joc o semifinală acasă, aici la Focşani pentru că eu cred că merităm un asemenea eveniment.
Care sunt planurile de viitor ale lui Ion Viorel?
Să continui cu formarea claselor speciale de rugby la LPS şi să ajung peste 3 ani la un ciclu de 4 clase IX-XII.
Care ar fi „colecţia de jucători” (din ţară şi din străinătate) – Made in LPS Focşani – care poartă marca Ion Viorel!
Da, e destul de greu să numesc o colecţie, pentru mine toţi copii au fost deosebiţi şi de toţi îmi face plăcere să-mi aduc aminte şi totuşi sunt unii care au reuşit lucruri deosebite:
- fraţii Frangulea - Piacenza şi Modena;
- Ursache şi Necula – Parma;
- Burga – Arezzo;
- Dima Dragos - Pao (Franta);
- Gheorghe D. şi Buruiană C. (Franţa);
- Dogaru şi Croitoru – Arezzo;
- Merşoiu Costică - căpitan al echipei Romaniei şi căpitan al echipei Dinamo;
- Zaharia, Paşol, Avarvarei - Segni (Italia);
- Stamatin, Bunea, Anghel – Timişoara;
- Brăileanu - Steaua Bucureşti şi mulţi alţii cu care rugbyul vrâncean se mândreşte.
Te rugăm să alcătuieşti 4 minitopuri de câte 5 locuri pentru următoarele secţiuni, în opinia ta:
- cei mai buni 5 sportivi ai Vrancei de-a lungul anilor:
- Gina Gogean - gimnastică;
2. Gogârlă Simona - handbal;
3. Alin Moldoveanu - tir;
4. Dima Dragoş - rugby;
5. Merşoiu Costică – rugby.
- cei mai buni 5 antrenori ai Vrancei de-a lungul anilor:
- Aristide Ghiţă – fotbal;
- Petrişor Mircea – baschet;
- Rădulescu Marian – volei;
- Tucan Lucian – handbal
- Renţea Emilian – fotbal.
- cei mai buni 5 arbitri ai Vrancei de-a lungul anilor:
1.- Adriana Lescovar - gimnastică
2.- Ionica Serea - fotbal
3.- Marius Martiş - fotbal
4.- Valentin Silvestru - fotbal
5.- Vasile Panţica - box
- cei mai buni 5 profesori de sport ai Vrancei de-a lungul anilor:
1. - Popescu Marian
2. - Ştefan Moraru
3. - Florin Mincă
4. - Gheorghe Dumitrescu
- - Ovidiu Gavrilă
Ce-şi propune Ion Viorel alături de colegi săi cu Asociaţia Judeţeană de Rugby?
Crearea unei competiţii judeţene, reactivarea unor centre ca Mărăşeşti, Adjud, Odobeşti.
Formarea unei echipe de old-boy.
Ce părere ai despre primul şi singurul ziar 100% de sport din judeţul Vrancea, Sportul de Vrancea, care acum se poate citi şi on-line pe www.sportuldevrancea.ro !
Mă bucur foarte mult că în sfârşit există un ziar care poate vorbi şi reda imagini despre sport în adevăratul sens al cuvântului şi sper că va rămâne pe aceeaşi linie.
Un mesaj tuturor cititorilor vrânceni şi nu numai, din întreaga lume, pentru Sportul de Vrancea!
Multă sănătate şi să se îndrepte cu ochii, mintea şi paşii către stadioane, către mişcare şi să aibe încredere în sportivi vrânceni pentru că le vor aduce numai bucurii şi momente deosebite.Vă mulţumesc.
viorel.paizan@sportuldevrancea.ro
