Schitul Lacu

Acest schit mai este cunoscut şi sub numele de Schitul Sfântul Mucenic Dimitrie. Se află în partea centrală a Peninsulei, între Turnul Amalfino şi Mănăstirea Sfântul Pavel. Schitul este locuit de călugări români şi aparţine de Mănăstirea Sfântul Pavel. Schitul Sfântul Dumitru (Lacu) este situat în partea de nord-est a pensinsulei Sfântului Munte, între Turnul Amalfino şi Mănăstirea Sfântul Pavel (la o jumătate de oră distanţă de mers pe jos de la mănăstire, peste munte). Este construit pe valea Lacu (gr. Lakkos, care înseamnă "văgăună sălbatică"), care urcă spre pantele vârfului Aton (2033 m). Schitul este situat la o altitudine de aproximativ 280 m, între Marphonou şi Antiathon.

În cadrul sistemului de organizare athonit, aşezarea aceasta călugărească este un schit, care e dependent de Mănăstirea Sfântul Pavel, una din cele douăzeci de mari mănăstiri care guvernează în mod tradiţional Sfântul Munte. De asemenea, Lacu este un schit de tip lavră (anahoretic), adică format din mai multe "chilii", împrăştiate pe arie de vreo doi kilometri pătraţi. În Sfântul Munte o chilie reprezintă o casă cu paraclis (capelă / bisericuţă) în care câţiva monahi locuiesc sub îndrumarea unui duhovnic, cuprinzând şi camerele de oaspeţi, sala de mese şi alte dependinţe. Fiecare astfel de chilie are viaţa ei independentă de a celorlalte în timpul săptămânii, dar toţi monahii din schit se adună duminica şi în sărbători în biserica centrală (gr. katholikon) pentru rugăciunea în comun şi Sfânta Liturghie. Un număr de asemenea chilii împreună cu biserica mare a schitului şi cimitirul formează un schit de tip lavră.

Pe aceste locuri au locuit călugării sârbi încă din secolul al XIV-lea, vieţuind în asceză şi pustnicie. Într-un Pateric Atonit se spune că Schitul Lacu era numit „Pustia cea mai dintru adânc" sau „Tebaida Sfântului Munte", fiind un loc pustnicesc foarte retras. În timpul ocupaţiei turceşti, schitul a cunoscut şi perioade de pustiire, însă pe la anul 1760 a fost reînfiinţat de monahul moldovean Daniil. După 1830, au venit mulţi călugări români, iar schitul a cunoscut o mare înflorire. În 1855 erau 5 chilii cu paraclise şi 16 colibe, iar numărul călugărilor ajunsese la 32, majoritatea fiind veniţi din Mănăstirile Cernica şi Căldăruşani. În anul 1849 a fost ridicată bisericuţa cimitirului, cu hramul Sfântul Lazăr cel a patra zi înviat.

Între anii 1898 şi 1904 s-a construit biserica mare a schitului închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, iar pe parcurs s-au mai construit şi alte chilii, ajungând la 24, numărul călugărilor trecând de 100. După al doilea război mondial, a început să scadă şi numărul monahilor români din Schitul Lacu, ca de altfel din întreg Sfântul Munte. În anul 1991 mai erau doar două chilii populate cu trei călugări. De atunci însă, prin grija Maicii Domnului şi a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, schitul a început să reînvie, venind şi alţi călugări din România. În momentul de faţă schitul se află în mare înflorire având opt chilii locuite, care au fost reconstruite prin multă osteneală. Numărul călugărilor a ajuns la frumoasa cifră de 33.

Chiliile Schitului Lacu sunt: Chilia Buna Vestire, Chilia Sfântului Mare Mucenic Artemie, Chilia Sfântului Ierarh Nicolae, Chilia Acoperământul Maicii Domnului, Chilia înălţarea Domnului, Chilia Întâmpinarea Domnului, Chilia Sfântului Prooroc Ilie, Chilia Cuviosului Antonie cel Mare.

Fiecare chilie are câte un stareţ sub ascultarea căruia se nevoiesc cei care fac parte din obştea lui. În timpul săptămânii, fiecare chilie îşi are programul ei, iar duminica şi în sărbători se întâlnesc cu toţii la biserica mare a schitului, numită Kiriacou (adică biserica de duminică), unde săvârşesc slujbele împreună. La sărbătorile mari se fac privegheri de toată noaptea. După privegheri se retrag din nou la chilii, unde petrec în linişte şi rugăciuni restul săptămânii. Stareţul schitului se schimbă anual, adică fiecare chilie are un an conducerea schitului. Staretul schitului poartă numele de Dicheu - adică cel care este drept şi face dreptate.

O mare mângâiere a părinţilor din schit este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită «Lacuschitiotisa». Icoana este de o rară frumuseţe, fiind pictată după modelul icoanei «Prodromiţa».

Romulus Buzatelu