SUNT MÂNDRU CĂ SUNT VRÂNCEAN CA MIRELA ŢUGURLAN!

Interviu in exclusivitate SDV cu o campioana mondiala

Sa stai in acelasi oras cu o campioana mondiala este o mandrie. Daca Gina Gogean locuieste in prezent la Deva si are serviciul la Arad, Mirela Tugurlan este acasa. Profesoara de educatie fizica si sport, absolventa a FEFS-UGB Focsani in anul 2008, antrenoare de gimnastica, Mirela Tugurlan face parte din patrimoniul sportiv al judetului Vrancea, dar din pacate este foarte putin valorificata si respectata. Poate atentia ar trebui sa fie un pic mai mare in ceea ce priveste o campioana mondiala, care atunci cand a dus tricolorul Romaniei pe cel mai inalt catarg si cand toata lumea a ascultat imnul Romaniei in semn de respect si recunoastere, ne mai aducem aminte ca noi, eram foarte mandri ca suntem vranceni ca si Mirela Tugurlan.

In exclusivitate pentru Sportul de Vrancea, campioana mondiala, MIRELA TUGURLAN.

Unde şi cum a apărut pe lume o campioană ?

M-am născut în Focşani într-o zi de toamnă, mai exact pe 4 Septembrie 1980, iar dragostea părinţilor mei a fost împarţită  între mine si fratele meu, mai mare, Daniel.

Părinţii cum au reacţionat când au văzut că au o fetiţă ?

Apariţia mea pe lume a fost un moment foarte emoţionant în viaţa părinţilor mei deoarece îşi doreau foarte mult o fetiţă, având în vedere că primul copil a fost băiat.

Când şi cine a adus-o pe Mirela la sala de gimnastică (dacă au fost alte sporturi practicate)?

Primul contact al meu în sala de gimnastică a fost în anul 1987 pe 17 Septembrie  la îndrumarea părinţilor mei care erau fascinaţi de acest sport şi de performanţele campioanelor care erau la acea vreme: Daniela Silivaş, Aurelia Dobre, etc.

Pasiunea foarte arzătoare pentru gimnastică m-a determinat ca acesta să fie singurul sport practicat, de altfel gimnastica a fost şi va rămâne o mare pasiune pentru mine.

Care sunt persoanele care te-au îndrumat şi pregătit la început?

La baza tuturor performanţelor pe care le-am obţinut atât pe plan intern cât şi internaţional,  au stat pe lângă o muncă istovitoare, ambiţie, determinare şi o multitudine de persoane care au fost lângă  mine atât în sala de gimnastică cât şi în viaţa personală. Aşadar mi-ar fi greu să nominalizez pe cineva anume.

Ce colege de generaţie ai avut la lot?

Au fost foarte multe gimnaste la lot dar nu toate din ele au avut posibilitatea de a se afirma la concursurile internaţionale (mondiale, europene, olimpice) pentru că acestea erau mai mediatizate. Totuşi mi-ar face plăcere să reamintesc de Gina Gogean, fiind o focşăneancă, Lavinia Miloşovici, Simona Amânar, Corina Ungureanu, Alexandra Marinescu, etc.

Care sunt paşii urmaţi: antrenori si performanţe?

Debutul meu ca gimnastă a fost la Clubul Sportiv Şcolar de Gimnastică Nr. 7 Focşani unde am obţinut locul I la primul meu concurs “Mica Gimnastă” la numai trei luni de când începusem acest sport, cu antrenorii Mihai si Jenica Stănculescu. De asemenea am obţinut la acest club la Campionatul Naţional în 1989 la Oneşti locul I cu echipa.

 La vârsta de 12 ani, în 1992, am fost selecţionată pentru lotul olimpic de junioare de la Bucureşti, unde am avut ca antrenori pe Eliza Stoica şi Liviu Mazilu. Printre performanţe se pot număra:

Ø Locul I la individual compus la Internaţionalele de la Puerto Rico, 1994;

Ø Locul I sărituri la Internaţionalele de la Puerto Rico, 1994;

Ø Locul I la sol la Internaţionalele de la Puerto Rico, 1994;

Ø Locul II la bârna la Internaţionalele de la Puerto Rico, 1994;

Ø Locul II pe echipe la Europenele de junioare din Belgia in 1995;

Ø Locul II paralele la Europenele de junioare din Belgia in 1995;

Ø Locul I bârnă la Europenele de junioare din Belgia in 1995;

 În 1996 am fost selecţionată la lotul olimpic de la Deva unde am avut ca antrenori pe distinşii Octavian Belu şi Mariana Bitang, iar ca şi performanţe mă pot mândri cu:

Ø locul III cu echipa la Jocurile Olimpice de la Atlanta din 1996;

Ø locul I cu echipa la Campionatul Mondial de la Lousane, etc.

Ø  

 Care este performanţa cea mai importantă din viaţa de sportiv?

 În toată cariera sportivă am participat la foarte multe concursuri obţinând 62 de medalii şi peste o sută de diplome, toate fiind semnificative şi deosebit de importante pentru mine. Totuşi îmi aduc şi acum aminte cu deosebită plăcere de momentul când am fost încoronată pe podium la Jocurile Olimpice de la Atlanta din 1996.

Care au fost momentele cele mai grele din activitatea de sportivă?

Au fost multe momente grele în activitatea mea sportivă dar cel mai greu a fost înaintea Campionatului Mondial de la Lousane când am suferit o fractură la genunchi, concurând totuşi la acest campionat şi obţinând locul I cu echipa în aceeaşi zi când aniversam 17 ani, pe 4 Septembrie 1997.

Care sunt cele mai frumoase amintiri (dar şi cele mai puţin frumoase) din cantonamente?

De-a lungul carierei mele sportive au fost multe amintiri frumoase, dar nimic nu este mai frumos şi emoţionant pe lume ca momentul când eşti pe podium pe treapta cea mai înaltă şi  cântă imnul ţării pentru tine.

Momente mai puţin frumoase în cantonamente au fost la lotul de gimnastică de la Deva, legate de antrenamentele din Poiana Braşov unde se făcea foarte multă pregătire fizică. La acestea contribuiau şi distanţa mare faţă de cei dragi care îmi afectau moralul.

Care sunt prietenele tale din gimnastica mondială (românească)?

În general sunt o persoană foarte deschisă, diplomată, iar aceste calităţi m-au făcut să păstrez relaţii calde cu colegele pe care le-am avut la lot, şi mi-ar fi greu să le nominalizez deoarece nu aş vrea să omit pe cineva.

De când a început să antreneze Mirela Ţugurlan?

Din momentul când m-am retras din gimnastică după Campionatul Mondial de la Lousane din 1997, visul meu a fost să realizez ca antrenor tot atâtea performanţe câte am obţinut ca gimnastă.

Acest vis a început în anul 2004 la Clubul Sportiv Şcolar de Gimnastică Nr. 7 Focşani (locul unde m-am iniţiat în acest sport), unde mi-am început cariera de antrenor.

Ce simte Mirela Ţugurlan acum când la rândul ei pregăteşte alte fetiţe?

Acum când am început să antrenez fetele la sala de gimnastică practice trăiesc fiecare clipă alături de ele, şi îmi aduc aminte de mine când eram gimnastă.

De ce ai ales Facultatea de Educaţie Fizică si Sport?

Am ales Facultatea de Educaţie Fizică si Sport pentru a-mi continua studiile în acest domeniu şi de a mă perfecţiona din punct  de vedere al cunostiinţelor teoretice pentru a-mi îndeplini visul de a deveni antrenor. Profesor de educaţie fizică şi sport cred că este cea mai frumoasă meserie din lume.

Căsătorită, un copil ! Va face gimnastică?

Da într-adevar m-am casatorit în 2005, mai exact pe 3 Septembrie 2005, cu Danţiş Ionuţ şi am o fetiţă care sper să-mi calce pe urme.

Un mesaj tuturor vrancenilor din partea Mirelei Ţugurlan (Danţiş) !

În primul rând profesorilor, antrenorilor si sportivilor  vranceni  le doresc multă sănătate iar studenţilor de la educatie fizica vrânceni le doresc mult succes si baftă la examene!

Sportul de Vrancea mulţumeşte în mod special Anei Maria care a lăsat-o pe mămica, între două porţii de lapte, să ne dea acest interviu. Promitem Ana Maria, că vom fi primii care vom scrie cănd vei merge cu mămica ta la antrenament.Pa!

                                              viorel.paizan@sportuldevrancea.ro