Un meci pentru istorie!

Handbalul feminin m-a fascinat inca de prin 1984, atunci cand la Bacau, orasul vacantelor si copilariei mele, se nasteau performantele europene ale Stiintei: Cupa EHF, Cupa Cupelor… si finala Cupei Campionilor Europeni. Era o adevarata placere sa mergi la meciurile europene care se jucau, indiferent de adversari, cu sala plina. Iar derbyurile interne erau ba cu Chimistul Rm. Valcea, ba cu Muresul Tg. Mures sau Rulmentul Brasov. Dar Valcea era, an de an, adversarul redutabil. Acum, la 24 de ani dupa finala CCE dintre Stiinta Bacau si Dinamo Kiev, handbalul feminin romanesc e din nou aproape de o mare performanta, a fetelor de la Valcea care probabil au si uitat de existent unei echipe pe nume Stiinta Bacau.

Oltchimul joaca duminica pentru o tara intreaga, intr-o sala veche din anii 1970, si desi suntem la 24 de ani dupa ultima finala de CCE a unei echipe romanesti probabil ca multi fani ai handbalului vor vedea meciul in afara salii. Asa era in 1986 la Bacau: 2000 de oameni in sala si alti 10000 afara in parcarea din fata Salii unde macar se postasera vreo 20 de televizoare sport unde puteai vedea confruntarea dintre echipa tinerei Mariana Tarca si tancurile rusesti ale regretatului Turcin.

Oltchimul joaca pentru o tara intreaga din considerentul ca poate fi prima echipa romaneasca ce va ajunge in finala Champions League, iar duelul cu Gyor este cu atat mai dur pentru ca poate folosi si orgoliului romanesc intr-o batalie romano-maghiara. Sarcina Oltchimului este grea si pentru simplul motiv ca decisivul il joaca la Valcea iar turul a fost incheiat cu un rezultat de exceptie. Greul apasa pe umerii fetelor de la Valcea pentru ca o tara intreaga asteapta minunea de la ele.

De aceea, nu putem spune decat: Hai Oltchim, Hai Valcea, Hai Romania!

Vlad Vlasceanu

sursa foto: csoltchim.com