Ce mica este distanta dintre Focsani si Roma
(contemporaneitate românească vs. realitate europeană)
Interviul de astăzi are din păcate o concluzie tristă pentru sportul românesc, care îl are ca erou principal pe unul dintre cei mai buni sportivi ai Vrancei din ultimii ani la atletism şi care se anunţa o mare promisiune pentru atletismul românesc, Cătălin Miron.
Într-una din aceste zile de toamnă, când soarele cu dinţi mai mângâie gazonul din Complexul Milcovul Sud, la unul din antrenamentele echipei de fotbal CSM Focşani, alături de jucători, cei doi antrenori Ionel Augustin şi Aurel Pastia, îl vedem şi pe domnul Ştefan Munteanu, preparatorul fizic al echipei. Acesta îşi face repriza de pregătire fizică din cadrul antrenamentului. La fel cum a muncit toată viaţa, indiferent că a lucrat pentru secţia de atletism a CS Unirea, că a pregătit din punct de vedere fizic echipele de rugby, baschet sau futsal.
Dar din acest tablou parcă lipseşte cineva. Acest cineva este atletul crescut de dânsul, Cătălin MIRON, care este trecut absent la antrenament, dar şi la facultatea de educaţie fizică şi sport din cadrul Universităţii George Bariţiu din Focşani, unde era student.
Încercăm un dialog cu maestrul Ştefan Munteanu, în exclusivitate pentru Sportul de Vrancea.
- Domnule Ştefan Munteanu, unde este Cătălin Miron?
Din păcate, acum, face sport pentru alte ţări.
- Fiţi un pic mai explicit!
Campionul naţional din 2007 în proba cea mai tehnică din atletism, se pregăteşte acum la Campionagli di latino din Roma. Este unul din cluburile mari de atletism din Roma.
- Domnule Munteanu, ca să înţelegem mai bine şi noi şi cititorii noştri, care este istoria lui Cătălin Miron până la episodul Roma?
Începutul a fost în toamna-iarna anului 2001, când l-am cooptat în grupă şi a început antrenamentele. De la început a fost un sportiv care se preta pentru probe combinate, ce presupunea un grad de suportabilitate ridicat la efort, durere şi stres. După aproximativ 10 luni de pregătire a reuşit să devină vicecampion naţional la probe combinate octatlon la Mediaş, pe 20 21 iulie 2002. În ani a continuat pregătirea multilaterală, pentru ca în ultimii doi ani , 2006 2007 să se axeze pe două probe , prăjină şi garduri.
În aceşti doi ani a ieşit campion al României la prăjină la Campionatul Naţional de Tineret 2007, vicecampion la Universitare la prăjină şi 60m garduri la Bacău şi alte cinci medalii la Campionatele Naţionale de Seniori -Tineret - Juniori I.
În doi ani de pregătire a reuşit să sară 4,20m. Dar trebuie spus că proba de prăjină este o probă strict tehnică, în care rezultatele şi performanţele sunt strict legate şi de materialul cu care te antrenezi şi concurezi. Ca o comparaţie, cum ar fi un fotbalist cxare ar juca în finala Cupei Romăniei ar juca în tenişi, iar ceilalţi ar juca în bocanci. Care este randamentul lui? Joacă, aleargă, dar ce fel? Aşa şi cu Miron, care a concurat cu o prăjină care nu-l ajuta prea mult. Bocancii sunt pentru ai ajuta pe fotbalişti sş joace, prăjina pentru al ajuta să sară cât mai sus. Oprăjină performantă costă între 9 10.000 de euro. Miron sărea cu o prăjină de 200 de euro, luată la mâna a şaptea. Şi a cumpărat-o din banii lui. M-am rugat şi am promis în toate părţile să i se cumpere o prăjină cât de cât performantă, de aproximativ 2.000 de euro şi va ieşi campion naţional de seniori şi va sări în jur de 5,00m, rezultat cu care începi să scoţi capul la concursurile internaţionale. Am spus că dacă nu-mi îndeplinesc obiectivele cu prăjina nouă, voi returna banii. Răspunsul, rezultatul? Miron a concurat cu vechea prăjină!
În luna mai, Cătălin Miron a plecat la Roma pentru a da probe la clubul de atletism Campionagli di latino din Roma. După primul antrenament, cei de acolo, i-au propus să rămână. La al doilea antrenament, cu o prăjină puţin mai bună ca a lui a sărit 4,60m. Antrenorul de acolo i-a spus că în două- trei luni, cu prăjina bună va sări 5,00m.
Cu mare regret a trebuit să fiu de acord cu plecarea lui. Şi nu-l pot acuza. E viaţa lui. Aici nu i s-a dat nimic, iar el va face pentru alţii ceea ce ar fi putut să facă pentru Vrancea, pentru România. Iar contemporaneitatea socoteşte că aşa este normal. Pe vremea turcilor dădeam copii ca bir, astăzi dăm ce este mai bun, pentru că cei care conduc să poată să-şi facă interesele personale. De sus în jos şi invers totul este o farsă. Acestui sportiv, noul club din Italia, i-a asigurat un apartament în Roma, masă, continuarea studiilor universitare în anul II la educaţie fizică şi sport şi condiţii de antrenament performante. Noi nu i-am putut da măcar 2 milioane de lei pe lună.
Îi doresc succes din toată inima, dar mă doare al naibii de tare.
Acum, ce fac eu pe stadion? Rămân un idealist. Încerc, cu umilele mele cunoştinţe să ajut şi eu ca această echipă, CSM Focşani să facă o figură cât mai frumoasă în liga a II-a.
viorel.paizan@sportuldevrancea.ro