Foileton de Vrancea

Jos roşuuuuul!

Tinde să capete drept de cetăţenie ideea că naţionala de fotbal a României a intrat într-o zodie nenorocită. In sensul că s-a dus pe apa Sâmbetei uriaşul său noroc. Norocul care a făcut-o de vreo trei ori campioană mondială, de vreo cinci ori campioană europenă şi ar fi devenit şi campioană olimpică dacă mai marii Federaţiei şi-ar fi propus-o. Norocul, dar nu doar el, ar fi dispărut odată cu intrarea în vestiare şi pe trupurile fotbaliştilor a tricourilor de culoare roşie. Odată cu norocul ar fi plecat în neant şi priceperea fotbaliştilor romani de a lovi corect mingea cu piciorul, cu capul, mă rog, cu ce i-o mai îndemna inspiraţia să o facă. Aţi văzut ce s-a întâmplat la prima ieşire în public a fotbaliştilor trimişi în teren de Răzvan Lucescu. Mai întâi, nu au mai fost tricolori, aşa că oamenii de presă au avut mari dificultăţi să găsească variante de exprimare când se refereau la cei aflaţi pe terenul verde-noroi. Apoi, jucătorii nu se mai recunoşteau între ei, în situaţia în care îşi ştiau coechipierii echipaţi altădată în galben. Mai mult, chiar, au avut mari dificultăţi în a accepta să-şi paseze unii altora, crezând că au de-a face cu adversari. Cel mai grav lucru este că atunci când au văzut roşu în faţa ochilor s-au transformat în adevăraţi tauri de corrida şi nu s-au mai putut controla pe parcursul meciului cu Israelul. Cel mai bine a exprimat o astfel de stare Neşu, atunci când l-a luat pe adversar din tuşă, a lăsat-o încolo de minge şi s-a dus cu israelianul în braţe până în careu unde a dat cu el de pământ. E fără nici o urmă de îndoială. Pentru prestaţia lamentabilă din partida cu Israelul de vină e culoarea roşie! Afară cu ea! Să vină înapoi galbenul cu care România, aşa cum scriam la începutul eseului, a devenit etc. etc. şi va deveni tot aşa în veacul vecilor cât naţionala României va fi. Să ne amintim glorioasa aventură de la Belgrad, când ai noştri ca brazii, cu antrenoru-n frunte, au luat doar cinci goluri. Ce vremuri de legendă! Cu tricourile galbene la purtător, fotbaliştii naţionalei României nu vor mai fi nevoiţi să ştie nimic din principiile jocului, nu vor mai fi nevoiţi să alerge, să-şi blocheze adversarii plecaţi în atac. Nu vor mai fi nevoiţi nici să atingă mingea. Obiectul va pleca singur spre poarta celorlaţi şi se va opri doar în plasă iar golurile se vor înregistra singure pe tabelă. Echipa nu va mai avea nevoie de antrenor iar Federaţia va face mari economii reducând din schemă

 un post costisitor. Este adevărat că acum este ca şi când nu l-ar avea, dar pentru o astfel de impresie este, v-aţi prins, culoarea roşie. De aceea, vă implor, domnilor care conduceţi fotbalul românesc, aruncaţi la lada de gunoi a istoriei fotbalului culoarea roşie. Înlocuiţi-o cu oricare alta, numai galbenă să fie. În acest mod nu va mai trebui să vă ocupaţi de creşterea fotbaliştilor şi de pregătirea lor, de găsirea unor antrenori pricepuţi, de asigurarea condiţiilor pentru ca naţionala Românie să obţină performanţe. Ele vor veni de la sine.

Petrică BUTUC     

sursa foto: gsp.ro