Cine-i antrenorul gimnastelor, mă întreabă, curioasă, o îndrăgostită de acest sport. Vedea cum fetele noastre adună puncte şi medalii, dar nu pricepea cine le pregăteşte. Până să-i spun de Forminte şi echipa lui, a şi tras concluzia: merge şi fără Bellu şi fără Bitang. După ce au plecat ei, ai fi zis că s-a terminat lumea gimnasticii româneşti. Într-adevăr, noua formulă de tehnicieni ai lotului feminin de gimnastică a redescoperit izvorul talentelor şi priceperea de a da valoare unor micuţe dăruite cu harul de a deveni campioane. De fapt, Campionatul European de Gimnastică Feminină a fost, mai întâi, momentul de glorie al gimnastelor, apoi al antrenorilor. Până la Forminte, gândul, dar şi vorba comentatorilor de profesie ori de ocazie, în multele şi fericitele împrejurări când România ori gimnastele sale luau titluri europene sau mondiale, se duceau automat spre antrenorii de legendă care au fost, pe rând, Magda şi Bella Karoly, Mariana Bitang şi Octavian Bellu. Până când Forminte va căpăta celebritatea înaintaşilor săi, va avea de construit celebritate cu şi pentru fetiţele pe care le pregăteşte. Revenirea în prim plan din Franţa este mai mult decât o promisiune. Este o probă a ceea ce poate face, în perspectivă, gimnastica din România, atât la Europene cât şi la mondiale şi întrecerile olimpice. În toamna trecută, Focşaniul a găzduit Campionatele Naţionale de gimnastică pentru junioare. A fost etalat, atunci, tot ce are mai valoros acest sport la nivelul junioarelor. Întrecerile au arătat o impresionantă rezervă, inclusiv de la clubul focşănean de specialitate, pentru marea performanţă naţională şi internaţională. Să ne bucurăm că avem din nou gimnastică de aur! Că viitorul acestui sport nu a dispărut odată cu ieşirea din scenă a marilor săi tehnicieni şi că alţi antrenori se arată capabili să scoată mari campioane pornind de la munca făcută la cluburi de profesori şi tehnicieni ce rămân, de regulă, anonimi, aşa cum era, până nu demult şi Forminte.
Petrică BUTUC