Fotbal şi viaţă, în general

Marian Brutaru caută investitori!!

Marian Brutaru a fost fotbalistul de mare eleganţă, inteligenţă şi prestanţă tehnică, rafinatul conducător de joc al formaţiei Focşaniului de acum vreo 15 ani. Marian Brutaru este antrenorul care a readus fotbalul focşănean în Liga a II-a după o întrerupere de mai mulţi ani, când pregătea pe Energia Vulturu, finanţată de Dan Dumitru. Este un om care este croit, parcă, să fie parte a fenomenului fotbalistic vrâncean. De aceea, nu am fost surprins când l-am întâlnit în Sala Polivalentă, în urmă cu vreo zece zile, pe marginea terenului, la o partidă de minifotbal. Se întreceau echipele de puşti ale lui Nicolae Petrea, respectiv, a lui Marian Brutaru şi Laurenţiu Muscalu.

Despre Nicolae Petrea şi Laurenţiu Muscalu ştiam că se ocupă, primul, de o viaţă, cel de-al doilea, de puţină vreme, de aducerea lângă fotbal a copiilor. Ce făcea acolo Marian Brutaru? Mi-a spus chiar el.

Aşadar, Marian Brutaru a iniţiat în primăvara trecută proiectul „Academika”, un fel de şcoală de după şcoală, în care, după orele de clasă copiii să petreacă împreună un timp în care să socializeze, să facă mişcare, să joace fotbal. A reuşit să facă o grupă de 14 copii din care, după vacanţa de vară au rămas 11 cu care a lucrat la „Laguna Verde”, al cărei patron la dispoziţie, gratuit, terenul de joc. Odată cu venirea iernii, nu a mai avut unde să facă activităţi cu copiii, dar soluţia a venit de la profesorul Laurenţiu Muscalu care avea poziţii de pregătire cu clubul său, Prosport, la Sala Polivalentă. Au constituit din lotul fiecăruia o combinată cu care, în acea zi, avea un joc cu Unirea lui Nicolae Petrea. Este, însă, o situaţie tranzitorie pentru că Marian Brutaru vrea să-şi pună în practică proiectul iniţial. „Fac totul din pasiune pentru că îmi place meseria de antrenor, am ceva de transmis. Am constatat că sunt multe lucruri de îndreptat în formaţia copiilor, în modul în care ei socializează. Am fost surprins să văd că mulţi copii nu ştiu să meargă, nu ştiu să alerge. Îmi propun să lucrez cu copii cu vârste apropiate de cea a fiului meu într-un program, gen „after school” în care să fie combinată activitatea de socializare cu cea sportivă. Copiii care trec prin acest program să fie mai bine integraţi social iar dacă vor ieşi şi fotbalişti de acolo, va fi cu atât mai bine pentru ei. Un astfel de program nu poate funcţiona fără câteva minime investiţii – pentru o bază sportivă ori pentru închirierea uneia, cumpărarea de mingi, poate echipament sportiv - pe care eu nu le pot susţine. De aceea, caut un partener care să facă astfel de minime investiţii. Cu siguranţă că merită făcute pentru că beneficiile - umane în primul rând – vor fi apreciabile” mi-a mai spus Marian Brutaru. 

Petrică BUTUC