O retragere care nu ar mai fi fost necesară

Alegerea preşedintelui Federaţiei Române de Fotbal a fost devansată cu patru luni, motiv pentru care Gică Popescu, potenţialul contracandidat al lui Mircea Sandu, s-a retras din competiţie. „E o mârşăvie”, a decretat fostul căpitan al Naţionalei după aducerea alegerii în plină iarnă, la scurt timp de la Sărbători. Tot el a mai declarat că nu a avut timp să-şi prezinte programul cu care să-şi convingă alegătorii. Dar şi că, în linii mari, programul e acelaşi cu cel cu care a pierdut la trecutele alegeri, dar şi cu cel ce va fi prezentat peste cinci ani, întrucât decurge dintr-o realitate în nemişcare. În materie de program şi realitate, Gică Popescu are dreptate. Când este vorba despre capacitatea sa de a convinge alegătorii, este de discutat tocmai pentru că realitatea este neschimbată de ani de zile şi alegătorii sunt aceeaşi ca şi cu mulţi ani în urmă. Ca atare, chiar dacă avea tot timpul din lume la dispoziţie, Gică Popescu nu ar fi putut crea o nouă realitate. Băiat deştept cum se şi prezintă, a înţeles, probabil, că astfel stau lucrurile şi a preferat ca în ziua alegerii să joace într-un meci de caritate, ceea ce este foarte onorabil, de altfel. A rămas să continue lupta anti Sandu liderul sindical Marin Condescu, cel specializat în urcatul prezidenţial. Nu al lui Mircea Sandu, ci al lui Băsescu. Făcând pirueta, când este vorba de fotbal, sindicalistul politic o întoarce pe dat jos. Are el în subordine sindicală o lume de echipe minereşti şi, împreună cu alt sindicalist important, Liviu Luca, şi una de formaţii petroliste pe ale căror voturi contează pentru îndepărtarea lui Mircea Sandu de la conducerea FRF. Dacă nu va merge cu sindicatul, Condescu se întoarce la politică şi vrea să mizeze pe un viitor subsecretar de stat din prolixul minister în care e băgat şi sportul. Care subsecretar ar urma să caute prin documentele FRF, poate găseşte ceva cu care să-l înfunde pe actualul preşedinte. Iar la cât a trudit Condescu pentru că puterea politică să se perpetueze, ar fi nu doar normal, ci şi obligatoriu ca un amic politic precum viitorul subsecretar de stat de la sport să-i facă voia.

Nu-i o noutate că lumea fotbalului din România este profund viciată şi că este nevoie de aer proaspăt, adus de o nouă generaţie de conducători cu condiţia ca ei să fie curaţi şi să dea garanţii că vor rămâne astfel şi după aşezarea în jilţul puterii. Însă schimbarea garniturii de conducere trebuie făcută de sistemul fotbalistic, însuşi, pornind de la un sistem de valori morale, nu prin mişmaşuri politice pe fond de presiuni sindicale. Dacă oamenii care doresc schimbarea în bine a lucrurilor în fotbalul românesc ar fi lucrat în sensul unor astfel de valori de la trecutele alegeri până acum, Gică Popescu nu ar mai fi fost nevoit să-şi retragă candidatura. Nu ar mai avut nevoie nici de prezentarea unui program cu care să-şi convingă alegătorii. Programul s-ar fi constituit de la sine! 

Petrică BUTUC         

sursa foto: bloombiz.ro