Doinita Padurice, printesa artelor martiale vrâncene

„Sunt mândră că sunt vrânceancă şi româncă!”

S-a născut pe 12 iunie 1984 la Focşani. Părinţii ei sunt Toderiţa şi Constantin şi are un frate Adrian şi o soră Steluţa.Performanţele obţinute în carieră la nivel naţional: 2001-locul 2 la Campionatele Naţionale (CN), 2002-locul 1 la CN, 2003-locul 3 la CN, 2004-locul 2 la CN KATA şi locul 1 la CN KUMITE , 2005- locul 3 la CN KATA şi locul 1 la CN KUMITE , 2006- locul 2 la CN KATA şi locul 1 la CN KUMITE , 2007- locul 1 la CN KATA .
La nivel internaţional: 2005 la CM LOCUL 2, 2006 la CM LOCUL 2, 2007 la CM LOCUL 3! Toate au avut loc la VIBORG, în DANEMARCA.

Ce vise a avut de copil, vicecampioana mondială, Doiniţa Pădurice!
În copilărie am avut multe vise... la 2-3 ani se schimbau..visam să ajung doctoriţă, educatoare, poliţistă, să am propria afacere şi multe altele. Îmi place să visez, încă nu am trecut de perioada copilăriei...
Care au fost jocurile preferate ale copilăriei?
Întotdeauna îmi făceam timp de jocurile şi copiii ce se adunau pe lângă bloc. Mi-au plăcut atât jocurile de fetiţe cât şi cele ale băieţilor. Indiferent că era vorba de şotron sau fotbal, eram prezentă în faţa blocului.
De când a început să practice sportul Doiniţa Pădurice?
La vârsta de 4 ani am început gimnastica, şi după am practicat cam toate sporturile, abia la 13 ani am descoperit Ashihara Karate.
În şcoala generală şi liceu, care au fost profesorii care te-au pregătit la sport şi ce amintiri păstrezi?
În generală, domnii profesori se schimbau de la un an la altul, iar în liceu doamna Varadi mi-a fost profesoară. Despre doamna profesoară nu pot spune prea multe, în schimb am un mare respect pentru domnul diriginte Chipăilă şi domnul profesor de franceză Zahariuc. Dumnealor mi-au fost alături şi m-au susţinut în sport.
Combinaţia fete-arte marţiale ar semăna cu băieţi-goblenuri! Ce a atras-o pe Doiniţa Pădurice către artele marţiale?
Arte marţiale poate practica toată lumea indiferent de sex, feminin sau masculin sau de vârstă. Nu toată lumea ajunge la performanţă, dar sportul în general este pentru toată lumea.
Cum a apărut sportul de performanţă pentru Doiniţa Pădurice?
După muncă apar şi rezultate! Aşa s-a întâmplat şi la mine, am muncit mult şi până să-mi dau seama eram deja sportivă de performanţă.
Familia a avut un rol important! Au fost de acord?
Tata a fost cel care ne-a luat de mânuţe pe mine, fratele şi sora mea şi ne-a dus în sala de sport a şcolii numărul 10 unde se practică şi acum ashihara karate. Părinţii ne-au ajutat atât moral cât şi financiar să ne urmăm visele. Atât eu cât şi sora mea nu am fi ajuns fără ajutorul lor campioane.
Ai o soră care face sport şi tot arte marţiale!
Steluţa, sora mea este practicantă de arte marţiale şi în ultimii 2 ani tot schimbăm locurile pe podium la competiţiile la care mergem împreună. Suntem la aceeaşi categorie şi de aceea în finală ajungeam să luptăm. Era mai mult o luptă psihică decât fizică, pentru că nici una din noi nu puteam lovi 100% forţă, dar făceam spectacol cu tehnica.
Care au fost primele tale concursuri, competiţii, diplome, medalii?
În 2000 am participat pentru prima dată la un campionat naţional şi abia în 2001 am reuşit să urc pe podium. Prima medalie este întotdeauna cea mai importantă şi cea mai greu de obţinut.
Ai avut şi ai un model (un idol) în pregătire?
Campionul mondial Nicu Dascălu reprezintă încă un model pentru mine! La vârsta de 32 de ani luptă în local kombat-uri şi câştigă de fiecare dată prin k.o. Pe lângă faptul că e un mare campion este un mare om.
Ce înseamnă clubul SLD Focşani pentru tine?
Pentru mine SLD Focşani reprezintă doar clubul la care activez, pentru adversari în schimb reprezintă o mare ameninţare, pentru că, deşi suntem puţini membri, cei care ajung în competiţii ajung pe podium.
Cum l-ai caracteriza pe antrenorul tău Liviu Stănică?
Sempai Liviu Stănică este unul din cei mai buni antrenori. Este deasemenea şi un bun psiholog şi maseor. Este antrenorul fără de care nu aş fi ajuns ceea ce sunt azi.
Lotul naţional al României a fost o implinire odată cu selecţionarea ta?
Toţi sportivii indiferent de sportul practicat işi doresc să ajungă în lotul naţional. Pentru mine împlinire este rezultatul ce îl aduc în ţară.
Drumul către titlul de vicecampioană mondială a fost uşor sau greu?
Aşa cum spuneam după muncă vin şi rezultate! Este foarte greu să ajungi într-o competiţie de nivel mondial şi dacă tot ajungi acolo ar fi păcat să nu obţii un loc pe podium. Este adevărat că sportivii din alte ţări sunt majoritatea doar sportivi şi noi mai avem încă o facultate şi eventual un job, dar poate că dorinţa românilor este mai mare!
Ce ai simţit în Danemarca când tricolorul ţării tale a fost ridicat pe cel de-al doilea catarg?
Am fost fericită şi mulţumită ştiind că steagul României era acolo sus pentru mine. În momentul acela eram mândră ca sunt româncă!
Doiniţa Pădurice a început să pregătească la rândul ei alţi copii! Te atrage meseria de antrenor?
Întodeauna mi-a plăcut să lucrez cu copiii. În România însă, pe lângă antrenor de arte marţiale trebuie să mai ai şi un loc de muncă stabil şi sigur!
Eşti studentă în ultimul an la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport „George Bariţiu” din Focşani! La anul Doiniţa Pădurice va fi la catedră sau va continua pe linia performanţei?
Eu sper şi-mi doresc să le fac pe amândouă. Îmi doresc să predau în şcoală şi sunt convinsă că voi avea puterea şi forţa necesară să merg şi în competiţii.
Titlul de campioană mondială mai este un obiectiv pentru tine?
A fost şi va fi un obiectiv mai greu dar nu imposibil de atins!
Printre copii (fetiţele) pe care îi (le) antrenezi sunt care seamănă cu stilul Doiniţei Pădurice?
Eu nu cred că am un stil anume, iar copii pe care îi antrenez promit! Îmi doresc să ajung la o competiţie pentru a demonstra că sunt buni, dar deocamdată sunt prea micuţi şi cea mai mică categorie este de – 10 ani. Poate în 2008 vom aduce medalii şi prin copii.
Acum doi ani, datorită emisiunii Sport AS de la TV Atlas, ai prins podiumul în ultima clipă la Gala Sportului Vrâncean! Şi anul trecut ai fost în primele trei! Anul acesta care sunt şansele tale?
Rezultate am adus atât la nivel naţional cât şi la cel mondial. Dacă nu a uitat nimeni de mine, atunci sunt şi eu pe lista celor mai buni sportivi ai Vrancei.
Ce părere ai despre primul şi singurul ziar 100% de sport din judeţul Vrancea?
Ca sportiv şi cititor de tot ce înseamnă sport nu pot avea decât cea mai bună părere şi cele mai mari laude.
În încheiere un mesaj tuturor cititorilor Sportului de Vrancea!
Ca mesaj nu aş putea zice decât : „Sărbători cu bine!” ... că tot se apropie Crăciunul!
viorel.paizan@sportuldevrancea.ro