Fotbal si criza

Vine falimentul­?

Un club din prima ligă a fotbalului belgian, Mouscron, a falimentat. Echipa nu s-a prezentat la patru partide pentru că jucătorii nu au mai vrut să joace fără să fie plătiţi. În consecinţă, Mouscron a fost exclusă din campionat. Aceasta a fost maniera în care conducerea clubului a ales să renunţe la povara de menţine în viaţă o formaţie de fotbal care producea mai puţin decât consuma încălcând prima lege a economiei. Falimentul formaţiei belgiene face valuri pentru că este primul dintr-o previzibilă serie mai lungă, victimă a crizei economice şi financiare al cărei final este încă departe. Un faliment nu-i un capăt de ţară. Este o întâmplare dramatică doar pentru cei direct afectaţi – jucători, antrenori, finanţatorii care au investit în club şi au pierdut investiţia. Cum, însă, în fotbalul profesionist european nu apar prea des falimente, retragerea din campionat a echipei Mouscron atrage atenţia asupra a ceea ce se poate întâmpla cu alte formaţii din Belgia şi de oriunde. Inclusiv din România. Să ne amintim că la noi semnele crizei au ajuns la aproape un an de la declanşarea ei în Occident. Nefiind sincronici cu declanşarea crizei economice şi financiare, probabil că nici în materie de falimente în fotbal nu vom fi sincronici. Însă fotbalul românesc nu se poate considera în afara pericolului. De fapt, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir, anticipa un număr mare de falimente ale echipelor de primă ligă. Probabil că nu se vor produce în retur, însă prelungirea - chiar adâncirea - crizei anunţă un an foarte greu şi pentru fotbalul din România. De altfel, în ligile a II-a şi a III-a, asistăm la un fenomen al retragerii din competiţii, mulţi finanţatori renunţând la susţinerea unei activităţi neprofitabile. Dintr-o astfel de cauză, a fost foarte dificilă organizarea debutului de an competiţional la Liga a III-a. Ceva mai protejate se pot considera formaţiile patronate de comunităţi, de tipul cluburilor sportive municipale, dar sărăcirea populaţiei şi a economiei pune şi activitatea sportivă finanţată de la bugetele locale sub un mare risc. Vor rezista, foarte probabil, echipele care vor descoperi minunea prin care să trăiască fără să consume. Sau, oricum, să consume foarte puţin. Alternativa este falimentul cu efectele sale imediate: şomaj pentru sportivi, antrenori şi pentru toţi cei fără de care un club sportiv nu ar putea fiinţa.

Petrică BUTUC       

sursa foto: news20.ro