Saptamâna trecuta îi scriam lui Gica Mihali despre Rosu, fotbalistul care aduce pata de culoare si cretivitate în jocul CSM-ului. Micutul mijlocas a fost cel care a deschis scorul sâmbata în Regie, tocmai pentru ca si-a dorit foarte mult si tocmai pentru ca a fost unul dintre cei mai buni fotbalisti focsaneni ai debutului de retur. M-a bucurat enorm reusita jucatorului ce îmi place cel mai mult din echipa CSM-ului. La câteva sute de kilometri de tara ma bucuram pentru CSM si pentru jocul rezultatelor din serie. Numai ca la sfârsit îmi venea sa plâng. Am luat gol în minutul 82 parca pentru a rememora pacatoasele finaluri de meciuri ale turului. Blestemate fie aceste puncte pierdute mereu pe final. CSM-ul a pierdut doua puncte mari ,din nou, pe o greseala de aparare. Ma gândesc iarasi...am pierdut cel putin 10 puncte în acest campionat pe mâna fundasilor. Îmi imaginez cum ar fi aratat clasamentul cu o victorie focsaneana la Sportul. Am fi fost cu jumatate de picior în afara gropii. Dar asa, trebuie sa ne traim periculos fiecare moment al vietii de microbist vrâncean. Poate vom bifa prima victorie etapa viitoare când vom juca împotriva echipei care ne-a prilejuit în tur obtinerea primului punct din campionat.
Etapa scursa la finele saptamânii trecute a fost aproape perfecta pentru baietii lui Mihali. Câmpina aproape ca s-a sinucis acasa, Dunarea candideaza la echipa cu cele mai multe goluri primite, Precizia Sacele fiind iesita de mult din cursa salvarii de la retrogradare. Bacaul a reusit victoria pe final si ramâne sa ne luptam cu Intergazul pentru evitarea ultimului loc retrogradabil.
Ar fi fost etapa perfecta daca CSM-ul ar fi bifat victoria la Sportul si daca Progresul ar fi scos macar un punct la Bacau. Astefel, nu ne ramâne decât sa traim periculos în ultimele etape!

Vlad.vlasceanu@sportuldevrancea.ro