8 noiembrie Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil

Sărbătoarea de astăzi se înscrie în rîndul praznicelor ce serbează făpturile create de Dumnezeu înainte de facerea lumii. Îngerii, soborul fiinţelor spirituale, au avut un rol important în istoria neamului omenesc şi a mîntuirii acestuia din păcat. Sf. Dionisie Areopagitul scrie în „Ierarhia cerească” despre faptul că îngerii sunt grupaţi în trei triade („ceruri”) care, la rândul lor, se divid fiecare în trei cete. Fiecare dintre aceste cete are o misiune foarte precisă: serafimii, cei mai „apropiaţi” de tronul dumnezeiesc, sunt cei care laudă neîncetat pe Dumnezeu (Is. 6: 3); heruvimii, cei cu ochi mulţi, sunt cei care contemplă perfecţiunile Dumnezeirii (acest lucru este simbolizat în icoane prin ochii cu care le sunt acoperite „trupurile”); tronurile care stau împrejurul tronului Sfintei Treimi; domniile care revarsă cârmuitorilor puterea de a conduce cu înţelepciune şi dreptate; puterile care dau credincioşilor tăria de a rezista în ispite; stăpâniile sunt cele care au stăpânire peste demoni şi îi feresc pe creştini de cursele lor; începătoriile, arhanghelii mai-marii îngerilor şi îngerii (vestitorii) care vestesc oamenilor voia lui Dumnezeu.

Cele două fiinţe supranaturale pe care Biserica le prăznuieşte în fiecare an la 8 noiembrie sunt considerate de Sfinţii Părinţi ca „supravestitori” sau „arhangheli”. Chiar dacă, potrivit ierarhiei de care vorbeşte Sf. Dionisie, aceşti îngeri se află pe penultima treaptă, rolul lor în istorie a fost unul foarte important. Astfel, Arhanghelul Mihail (Mihael se traduce „Cine este Dumnezeu?” sau „Cine este ca Dumnezeu?”) a fost îngerul care s-a luptat cu Satana pentru trupul lui Moise şi tot el este cel care a contribuit la stabilitatea în bine a îngerilor buni atunci când Lucifer a căzut. Aşa cum relatează sf. Evanghelist Luca, Arhanghelul Gavriil a fost trimis către fecioara Maria din Nazaret, pentru a-i vesti că a fost aleasă de Dumnezeu să aducă în lume pe Fiul Său, spre mîntuirea lumii.  După o vieţuire de 12 ani în templul din Ierusalim, Fecioara Maria a fost încredinţată unui bătrîn drept, numit Iosif, acesta luînd-o în casa sa din Nazaretul Galileii. Acolo, pe cînd se afla la rugăciune, a primit vestea adusă de arhanghelul Gavriil, că a aflat har înaintea lui Dumnezeu, dovedindu-se vrednică să aducă în lume, ca om întrupat, pe Mîntuitorul Iisus Hristos. Mai mult nedumerită decît speriată, Maria întreabă doar: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?". La răspunsul îngerului că totul se va petrece cu puterea şi lucrarea Duhului Sfînt, îşi dovedeşte smerenia şi ascultarea faţă de Dumnezeu: "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvîntul tău". Arhanghelul Gavriil este una dintre căpeteniile îngerilor, vestitori ai voii lui Dumnezeu. După mărturiile Scripturii şi ale Tradiţiei, se spune că Gavriil a fost cel care l-a învăţat pe Moise în pustiul Egiptului să scrie Cartea facerii. Tot Gavriil a fost cel care i-a vestit lui Zaharia că Elisabeta va naşte pe Înaintemergatorul Domnului, sf. Ioan Botezătorul. Dacă răsfoim Sfânta Scriptură, observăm că prezenţa acestui arhanghel este una cât se poate de evidentă în istoria mântuirii, el fiind întâlnit atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Sfinţii Părinţi consideră că el a fost îngerul cu sabie de foc pus să păzească poarta Raiului după ce Adam şi Eva au fost alungaţi din Eden apoi, el este acela care i-a condus pe Lot şi pe membrii familiei acestuia afară din Sodoma şi Gomora şi tot el este protectorul poporului Israel. În Noul Testament, Mihail este prezentat ca îngerul care are stăpânire asupra Satanei  şi, în această calitate, el este una dintre cele mai impunătoare prezenţe angelice. Arhanghelul Gavriil este reprezentat în iconografia creştină purtînd în mîini floarea de crin iar Sf. Arhanghel Mihail este înfăţişat avînd o sabie de foc, simbol al luptei purtate împotriva răului din lume.  În tradiţia ortodoxă, sărbătoarea de la 8 noiembrie este legată de cultul de care se bucura arhanghelul la o biserică din Constantinopol, aşezată în zona termelor împăratului Arcadius (383 - 408). Tot în Bizanţul de altă dată cultul Arhanghelului Mihail era foarte răspândit în zona Sosthenion, la circa 80 de km sud de Constantinopol. Din regiunea capitalei bizantine sărbătoarea de la 8 noiembrie s-a răspândit în întreg imperiul şi a rămas până astăzi, ca o dovadă vie a cinstirii de care se bucură acest mare „voievod” al oştilor cereşti în sufletele creştinilor.

În municipiul Focşani, există două biserici care poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil: bisericuţa Stamatineşti, cu preotul paroh Viorel Gătej şi biserica din str. Garofiţei, unde părinte paroh este pr. Ionel Ene. Totodată, Sfinţii Mihail şi Gavril sunt consideraţi patronii spirituali ai Jandarmeriei Românie.

9 noiembrie Sf. Mucenici Onisifor şi Porfirie

Sfinţii Mucenici Onisifor şi Porfirie au trăit pe vremea domniei împăratului persecutor Diocleţian (286-305), de la care multe chinuri au răbdat pentru Hristos. Închişi din simplul motiv că mărturiseau credinţa în Hristos, au fost aduşi înaintea guvernatorului. Păstrîndu-şi credinţa, au grăit fără teamă că se închină lui Hristos, Dumnezeu adevărat. Pentru această mărturisire, au luat bătăi şi răni peste tot trupul, în cazan în clocot au fost aruncaţi, pe grătar înroşit în foc arşi şi întru toate aceste chinuri, măcar că pătimeau, se uşurau oarecum cu puterea Celui Preaînalt. Păgînii, care-i puneau la cele mai neîndurate cazne, văzînd că nimic nu-i poate depărta de la credinţă lor, au poruncit la sfîrşit şi au legat picioarele Sfinţilor de cai sălbatici şi, gonindu-i slujitorii, Mucenicii au fost tîrîţi, multe ceasuri, peste spini şi bălţi, peste pietre ascuţite şi colţuroase, care le rupeau carnea de pe ei. Şi aşa şi-au dat sufletele lor în mîinile lui Dumnezeu. Iar trupurile lor, luate în taină de credincioşi, s-au aşezat cu cinste în satul ce se cheama Panghianeta. Tot astăzi Biserica o pomeneşte pe sf. Cuvioasă Matroana. Aceasta a trăit în zilele împăratului Leon cel Mare (457-474) şi a urmaşilor lui, fiind din Perga Pamfiliei. Aflată într-un pelerinaj la Constantinopol a cunoscut două fecioare, Eugenia şi Suzana, rîvna la nevoinţă a acestora, căci nu lipseau de la biserică şi petreceau toată noaptea îndeletnicindu-se în posturi şi privegheri. Deci, aprinzîndu-se şi mai cu multă căldură de dragostea credinţei spre Dumnezeu, Sfînta s-a hotărît să meargă într-o mînăstire. Şi a petrecut aici multă vreme sporind în duhovnicească înţelepciune şi în fapte bune. Atunci când a murit stareţa cea bătrînă, cuvioasa Matroana, a fost aleasă de toate maicile să le fie lor stareţă în mînăstirea din Emesa. A trăit pînă la o sută de ani, când cu pace s-a mutat la Domnul.

10 noiembrie Sf. Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Cuart şi Tertiu

Tradiţia mărturiseşte că toţi aceşti Sfinţi au făcut parte din ceata celor 70 de Apostoli ai Domnului. Din viaţa lor închinată răspîndirii cuvîntului lui Dumnezeu puţine ştiri s-au păstrat pînă astăzi. Despre sfinţii Olimp şi Rodion se ştie că l-au urmat pe sfîntul Apostol Pavel, la Roma, unde, fiind prinşi pe vremea împăratului Nero, din porunca acestuia, li s-au tăiat capetele. Sf. Sosipatru este pomenit de Sf. Pavel în Epistola lui adresată romanilor, iar tradiţia ne spune că a fost episcopul Bisericii din Iconia, unde s-a săvîrşit în pace. Sf. Erast, iarăşi, este pomenit în aceeaşi Epistolă către romani a marelui Pavel. Acesta a fost mai întîi iconom al Bisericii din Ierusalim, iar apoi episcop al Paneadei, de unde cu pace s-a dus către Domnul. Tot astăzi se pomeneşte şi Sf. Apostol Cuart. El a fost episcop al Beirutului şi mult s-a ostenit pentru răspîndirea dreptei credinţe. Se spune că a convertit mulţi păgîni la creştinism, botezîndu-i şi învăţîndu-I cuvîntul Evangheliei. După o intensă activitate misionară a adormit în Domnul. Despre Sfîntul Tertiu, el este acela care a redactat Epistola marelui Pavel către romani şi a fost al doilea episcop în Iconia, după Sf. Sosipatru. Întru aceastã zi, Biserica îl pomeneşte şi pe Sf. Mucenic Orest. Acesta a trăit în cetatea Tiana, din Capadochiei, fiind doctor. Deci, mărturisind pe Hristos, a fost prins de dregătorul Maximin, pe vremea domniei lui Diocleţian şi, nesupunîndu-se a jertfi idolilor, ci mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut cu toiege atît de rău, cît nu era loc întreg pe trupul său. Deci, l-au dus la capiştea idolilor şi, suflînd el asupra lor, au căzut idolii şi s-au făcut ca praful. Apoi, l-au închis în temniţă şi, după şapte zile, stînd înaintea judecătorului Maximin, l-au silit iarăşi să jertfească. Şi, nesupunîndu-se, i-au pătruns gleznele cu piroane lungi şi, legîndu-l cu lanţuri de un cal sălbatic, l-au luat la goană şi, tîrîndu-l douăzeci şi patru de mile departe de cetatea Tiana, şi-a dat sufletul. (Romulus BUZĂŢELU)

sursa foto: artspace.ro

Autor: Romulus Buzatelu