CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

2 noiembrie Sf. Mucenici Aftonie, Achindim şi Pigasie

Cei pe care calendarul ortodox îi prăznuieşte astăzi se numară printre sfinţii naţionali din Biserica Persiei. Un timp această regiune a făcut parte din imperiul bizantin, fapt ce a permis o intensă acţiune misionară. Aici s-au întemeiat puternice comunităţi creştine iar în unele oraşe au apărut academii şi şcoli teologice, ce au contribuit la convertirea unor popoare din Asia Centrala şi Caucaz. Dacă pe la sfîrşitul secolului al VI-lea Biserica Persiei număra peste şase milioane de credincioşi, după convertirea la mahomedanism mai putem întîlni astăzi cîteva mii de creştini. Sfinţii Achindim, Pigasie şi Anempodist îndeplineau importante slujbe la curtea împăratului Sapor cel Mare (310-379). Prin contactul cu lumea bizantină cei trei s-au convertit la creştinism, împreună cu o mare parte a poporului persan. Fiind în război cu Bizanţul, împăratul Sapor al Persiei a declanşat o cruntă persecuţie împotriva tuturor celor care reprezentau acest mare imperiu, inclusiv asupra creştinilor. Cronicile vremii vorbesc de sute şi chiar mii de suflete ce au fost martirizate între anii 341 şi 345. Înalţii dregători, mai sus amintiţi, au fost pîrîţi ca fiind creştini şi că se roagă în ascuns în casele lor, pe care le-au transformat în biserici. Au fost prinşi atunci cînd se rugau şi întemniţaţi. După mai multe zile de tortură au fost aruncaţi într-un cuptor încins, unde şi-au găsit sfîrşitul. Se spune că în temniţă au reuşit să mai convertească la creştinism cîţiva persani, între care îi amintim pe Aftonie şi Elpidifor, ucişi de asemenea în anii persecuţiei.

3 noiembrie Sf. Mucenici Achepsima, Iosif şi Aitala

Tradiţia mărturiseşte că aceşti sfinţi mucenici au trăit pe vremea împăratului persan Sapor şi a sf. Constantin cel Mare, împăratul bizantin. Sf. Achepsima, episcop la Anita, era un bătrîn de optzeci de ani cînd a fost prins în timpul persecuţiei declanşate împotriva creştinilor. El a fost adus înaintea judecătorului Andrahoshar care a poruncit ca Achepsima să fie bătut cu toiege de trandafir. Iar pe Sf. Iosif l-au pus de l-au bătut atît de mult, încît i s-a risipit carnea pînă la oase. Iar pe Sf. Aitala, legîndu-l de mîini şi de picioare pe sub genunchi ghemuit, l-au bătut pînă s-a deznodat de prin încheieturi. După acestea, aducînd iarăşi pe Sf. Achepsima, l-au bătut treizeci de ostaşi pînă şi-a dat sufletul. Iar pe Iosif, spînzurîndu-l cu capul în jos, l-au ucis cu pietre. Pe Aitala, întinzîndu-l şi bătîndu-l patruzeci de ostaşi, l-au spînzurat şi pe el cu capul în jos şi aşa şi-a dat sfîrşitul sau în mîinile lui Dumnezeu. Tot astăzi sunt pomeniţi cuviosul Teodor, episcopul Arghirei, şi Sfinţii Mucenici Sever, Androna, Teodot şi Teodota. Calendarul ortodox pomeneşte tot în aceasta zi, pe Sf. Ahemenid Persul mărturisitorul. Acesta, lăsînd credinţa tatălui său, s-a botezat în Hristos. Dar aflînd împăratul de aceasta, mult s-a nevoit ca să-l întoarcă la credinţa lui cea dintîi; şi fiindcă n-a putut, i-a luat toată averea. Iar după ce au trecut multe zile, împaratul l-a zărit gol şi înfometat. S-a apropiat de el şi i-a dat o cămaşî după care i-a zis: "Acum poate te-ai mai gîndit, leapadă pe Fiul teslarului, adică pe Hristos". Iar sfîntul, umplîndu-se de rîvnă, a sfîşiat cămaşa sa şi aruncînd-o împăratului a zis: "Dacă tu socoteşti că pentru cămaşa aceasta îmi voi lăsa eu evlavia mea, ia-ţi cămaşa împreună cu necredinţa ta". Văzînd această îndrăzneală, împăratul l-a alungat gol din palat. Iar acesta cu temere de Dumnezeu şi cu evlavie petrecîndu-şi viaţa, în pace a adormit de trei ori fericitul şi a luat cununa mărturisirii.

4 noiembrie Sf. Cuvios Ioanichie cel Mare

Acest sfînt părinte a văzut lumina zilei la anul 752 într-o localitate din provincia Bitinia, Asia Mică. Această regiune primise creştinismul prin predica apostolilor Petru, Filip şi Pavel, dar şi a ucenicilor acestora. Sf. Ioanichie s-a născut într-o familie de buni creştini de la care a primit o educaţie aleasă. Tatăl Miritrichi şi mama Anastasia erau simpli agricultori, dar s-au îngrijit ca fiul lor să devină un om de seamă. La vîrsta majoratului s-a înrolat în armata bizantină, unde şi-a slujit cu credinţă împăratul. Acele vremuri erau bîntuite de o prigoană împotriva sfintelor icoane. Acestea erau scoase din biserici şi mînăstiri, arse ori batjocorite, iar pereţii sfintelor locaşuri erau repictate cu chipul împăratului. Se spune că un călugăr l-a mustrat pe oşteanul Ioanichie pentru ceea ce făcea, căci un creştin ce crede în Iisus Hristos nu poate săvîrşi o asemenea blasfemie fără să fie pedepsit. De aceea Ioanichie a părăsit armata şi s-a hotărît să îşi caute mîntuirea într-o mînăstire din muntele Olimp. Se spune că pelegrina prin diferite locuri, fără a-şi găsi liniştea sufletească. De aceea citea psalmii de pocăinţă ai regelui David şi îi memora. După 12 ani de căutari s-a călugărit într-o mînăstire ce se numea Erest. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni şi astfel numeroşi pelerini erau tămăduiţi trupeşte şi sufleteşte prin puterea rugăciunii sf. Ioanichie. Pe toţi îi îndemna să citească şi să rostească psalmii, în orice moment al vieţii lor, fie la necaz ori bucurie. Spre sfîrşitul vieţii s-a aşezat într-o chilie din muntele Antida, unde vieţuiau schimnici şi asceţi. Acolo a aflat, la anul 843, de biruinţa împărătesei Teodora şi a binecredinciosului patriarh Metodie al Constantinopolului asupra celor care prigoneau icoanele. După o viaţă închinată Domnului, sf. Ioanichie cel Mare s-a stins din viaţă în anul 846, la remarcabila vîrstă de 94 de ani. Tot astăzi sunt pomeniţi sf. Mucenici Nicandru şi Ermeu.

5 noiembrie Sf. Mucenic Galaction şi soţia sa Epistimi

Aceşti martiri ai sfintei Biserici au trăit în vremea împărăţiei lui Decius (250-253) şi erau originari din cetatea Emesa (Fenicia). Părinţii sfîntului Galaction erau păgîni dar au fost luminaţi de învăţătura creştină prin cuvintele călugărului Onufrie, care i-a botezat. Tînărul Galaction a urmat mai multe şcoli importante ale vremii după care s-a întors în ceteatea natală. Aici a cunoscut-o pe Epistimi, cea care avea să îi devină apoi soţie. După ce aceasta a fost botezată creştină, cei doi au hotărît să meargă într-un pelerinaj prin Locurile Sfinte ale Israelului. Impresionaţi de ceea ce au întîlnit acolo, Galaction şi Epistimi au decis să îşi trăiască viaţa în curăţenie şi slujind Domnului. Astfel vor îmbrăca haina monahală, sf. Galaction într-o mînăstire de călugări iar sf. Epistimi într-o obşte de fecioare. După o perioadă de linişte împăratul Decius a reluat campania de persecutare a ucenicilor şi mărturisitorilor lui Iisus Hristos. De aceea a ordonat tuturor guvernatorilor din imperiu să apice de îndată edictele sale prin care toţi cei care erau descoperiţi ca fiind creştini să fie obligaţi, indiferent de mijloace, să renunţe la credinţa lor, considerată în afara legii. Guvernatorul cetăţii Emesa, dregătorul Ursus, a declanşat o serie de arestări în rîndul comunităţii creştine din oraş, între victimele sale mumărîndu-se şi cei doi soţi, sfinţii Galaction şi Epistimi. Aceştia, împreună cu numeroşi creştin au fost torturaţi şi în cele din urmă ucişi prin decapitare la anul 250. Toţi mărturiseau credinţa în Iisus Hristos, Dumnezeul cel adevărat şi refuzau închinare la zeii falşi ai romanilor. Tot astăzi sunt pomeniţi sf. Mucenici Timotei, Teofil şi Teotim.

6 noiembrie Sf. Pavel, patriarhul Constantinopolului

Acest sfînt părinte este unul dintre ierarhii mărturisitori ai credinţei ortodoxe în faţa ereziei ariene şi un apărător înfocat a hotărîrilor Sinodului Ecumenic de la Niceea din anul 325. Covocat de împăratul Constantin cel Mare în scopul instaurării păcii în Biserică, acest sinod a condamnat învăţătura greşită a preotului Arie din Alexandria şi a formulat dogma cu privire la persoana divino-umană a lui Iisus Hristos. Tot acum se alcătuiesc şi primele şapte articole ale Crezului. După moartea sf. Constantin tronul imperiului a fost ocupat de cei doi fii ai săi: Constanţiu în Răsărit (337-361) şi Constant în Apus. În acea vreme, patriarhul Constantinopolului era sf. Alexandru, care îl avea drept secretar particular pe diaconul Pavel, slujitor al catedralei. Acesta avea să devină apoi chiar patriarh, avînd recomandarea împăratului Constantin. Fiul acestuia, Constanţiu, era sub influenţa unor episcopi arieni ce nu priveau cu ochi buni activitatea noului patriarh ortodox sf. Pavel. De aceea au reuşit să îl înlăture din scaun şi să aducă au adept al ereziei îmbrăţişate de aceştia. Sf. Pavel a mers atunci la Roma, unde s-a întîlnit cu marele Atanasie al Alexandriei, cel care contribuise decisiv la victoria ortodoxiei la Niceea, şi care fusese depus din scaunul patriarhal de episcopii arieni, susţinuţi de împăratul Constanţiu. Cei doi ierarhi ortodocşi primesc scrisori de recomandare din partea papei Iulius şi a împăratului Constant pentru a le fi recunoscute meritele. Sf. Pavel s-a întors un timp la conducerea bisericii din Bizanţ, după care a fost trimis într-un lung exil în Armenia. Nu avea să se mai întoarcă de acolo căci se porucise uciderea lui. După restaurarea ortodoxiei, trupul binecredinciosului patriarh a fost adus la Constantinopol şi îngropat cu cinste. Tot astăzi este pomenit sf. Cuvios Luca.

7 noiembrie Sfinţii 33 de martiri din Melitina

Sub împăraţii Diocleţian (284-305), Galeriu (293-305), Maximian Hercule (286-305) şi Constanţiu Chlor (293-306), Biserica a suferit cea mai grea persecuţie. Aceşti împăraţi, în frunte cu Diocleţian, au dat contra creştinilor patru edicte de persecuţie, trei în 303 şi al patrulea în ianuarie-februarie 304, prin care decretau dărîmarea locaşurilor de cult, interzicerea adunărilor creştine, arderea cărţilor sfinte şi a arhivelor, pedepsirea aspră a clericilor şi creştinilor care nu apostaziau de la credinţa în Hristos. In 298, Galeriu a procedat la o "curăţire" a soldaţilor creştini din armată. La Durostorum (Silistra) au pierit de moarte martirică, in acest veteranul Iuliu şi soldaţii Hesychius, Nicandru, Marcian, Pasicrate şi Valentinian. Intre 303 şi 305, au fost numeroşi martiri, mai ales în Răsărit, Italia, Africa, provinciile sud-dunărene, Scythia Minor s.a. Astfel, Antim, episcopul Nicomidiei, a fost decapitat în 303. La Eliopol, în Egipt, a suferit sf. Varvara. În Cilicia, au suferit Cosma şi Damian, doi bărbaţi ce practicau medicina din caritate creştina.  În Capadocia au murit sf. Gheorghe şi sf. Dorothea. La Tesalonic au suferit în martie şi aprilie 304 sfintele Agapi, Irina şi Hiona. Au primit martiriul la Singidunum (Belgrad) preotul Montanus şi sotia sa Maxima; la 2 noiembrie 304, a suferit episcopul Victorin de Poetovio (Pettau, în Austria). Numeroşi au fost martirii în Scythia Minor sau Dacia Pontica (Dobrogea). Astfel, la Halmiris (Salmorus, probabil Cetatea Zaparojenilor, jud.Tulcea), au suferit martiriul pentru Hristos pe la 290 sf. Epictet şi Astion. La Axiopolis (Cernavodă) au pătimit Chiril, Chindeas şi Tasius. Tot astăzi este pomenit şi cuviosul Lazăr.

8 noiembrie Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil

Sărbătoarea de astăzi se înscrie în rîndul praznicelor ce serbează făpturile create de Dumnezeu înainte de facerea lumii. Îngerii, soborul fiinţelor spirituale, au avut un rol important în istoria neamului omenesc şi a mîntuirii acestuia din păcat. Sf. Dionisie Areopagitul scrie în „Ierarhia cerească” despre faptul că îngerii sunt grupaţi în trei triade („ceruri”) care, la rândul lor, se divid fiecare în trei cete. Fiecare dintre aceste cete are o misiune foarte precisă: serafimii, cei mai „apropiaţi” de tronul dumnezeiesc, sunt cei care laudă neîncetat pe Dumnezeu (Is. 6: 3); heruvimii, cei cu ochi mulţi, sunt cei care contemplă perfecţiunile Dumnezeirii (acest lucru este simbolizat în icoane prin ochii cu care le sunt acoperite „trupurile”); tronurile care stau împrejurul tronului Sfintei Treimi; domniile care revarsă cârmuitorilor puterea de a conduce cu înţelepciune şi dreptate; puterile care dau credincioşilor tăria de a rezista în ispite; stăpâniile sunt cele care au stăpânire peste demoni şi îi feresc pe creştini de cursele lor; începătoriile, arhanghelii mai-marii îngerilor şi îngerii (vestitorii) care vestesc oamenilor voia lui Dumnezeu.

Cele două fiinţe supranaturale pe care Biserica le prăznuieşte în fiecare an la 8 noiembrie sunt considerate de Sfinţii Părinţi ca „supravestitori” sau „arhangheli”. Chiar dacă, potrivit ierarhiei de care vorbeşte Sf. Dionisie, aceşti îngeri se află pe penultima treaptă, rolul lor în istorie a fost unul foarte important. Astfel, Arhanghelul Mihail (Mihael se traduce „Cine este Dumnezeu?” sau „Cine este ca Dumnezeu?”) a fost îngerul care s-a luptat cu Satana pentru trupul lui Moise şi tot el este cel care a contribuit la stabilitatea în bine a îngerilor buni atunci când Lucifer a căzut. Aşa cum relatează sf. Evanghelist Luca, Arhanghelul Gavriil a fost trimis către fecioara Maria din Nazaret, pentru a-i vesti că a fost aleasă de Dumnezeu să aducă în lume pe Fiul Său, spre mîntuirea lumii.  După o vieţuire de 12 ani în templul din Ierusalim, Fecioara Maria a fost încredinţată unui bătrîn drept, numit Iosif, acesta luînd-o în casa sa din Nazaretul Galileii. Acolo, pe cînd se afla la rugăciune, a primit vestea adusă de arhanghelul Gavriil, că a aflat har înaintea lui Dumnezeu, dovedindu-se vrednică să aducă în lume, ca om întrupat, pe Mîntuitorul Iisus Hristos. Mai mult nedumerită decît speriată, Maria întreabă doar: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?". La răspunsul îngerului că totul se va petrece cu puterea şi lucrarea Duhului Sfînt, îşi dovedeşte smerenia şi ascultarea faţă de Dumnezeu: "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvîntul tău". Arhanghelul Gavriil este una dintre căpeteniile îngerilor, vestitori ai voii lui Dumnezeu. După mărturiile Scripturii şi ale Tradiţiei, se spune că Gavriil a fost cel care l-a învăţat pe Moise în pustiul Egiptului să scrie Cartea facerii. Tot Gavriil a fost cel care i-a vestit lui Zaharia că Elisabeta va naşte pe Înaintemergatorul Domnului, sf. Ioan Botezătorul. Dacă răsfoim Sfânta Scriptură, observăm că prezenţa acestui arhanghel este una cât se poate de evidentă în istoria mântuirii, el fiind întâlnit atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Sfinţii Părinţi consideră că el a fost îngerul cu sabie de foc pus să păzească poarta Raiului după ce Adam şi Eva au fost alungaţi din Eden apoi, el este acela care i-a condus pe Lot şi pe membrii familiei acestuia afară din Sodoma şi Gomora şi tot el este protectorul poporului Israel. În Noul Testament, Mihail este prezentat ca îngerul care are stăpânire asupra Satanei  şi, în această calitate, el este una dintre cele mai impunătoare prezenţe angelice. Arhanghelul Gavriil este reprezentat în iconografia creştină purtînd în mîini floarea de crin iar Sf. Arhanghel Mihail este înfăţişat avînd o sabie de foc, simbol al luptei purtate împotriva răului din lume.  În tradiţia ortodoxă, sărbătoarea de la 8 noiembrie este legată de cultul de care se bucura arhanghelul la o biserică din Constantinopol, aşezată în zona termelor împăratului Arcadius (383 - 408). Tot în Bizanţul de altă dată cultul Arhanghelului Mihail era foarte răspândit în zona Sosthenion, la circa 80 de km sud de Constantinopol. Din regiunea capitalei bizantine sărbătoarea de la 8 noiembrie s-a răspândit în întreg imperiul şi a rămas până astăzi, ca o dovadă vie a cinstirii de care se bucură acest mare „voievod” al oştilor cereşti în sufletele creştinilor.

În municipiul Focşani, există două biserici care poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil: bisericuţa Stamatineşti, cu preotul paroh Viorel Gătej şi biserica din str. Garofiţei, unde părinte paroh este pr. Ionel Ene. Totodată, Sfinţii Mihail şi Gavril sunt consideraţi patronii spirituali ai Jandarmeriei Românie.

9 noiembrie Sf. Mucenici Onisifor şi Porfirie

Sfinţii Mucenici Onisifor şi Porfirie au trăit pe vremea domniei împăratului persecutor Diocleţian (286-305), de la care multe chinuri au răbdat pentru Hristos. Închişi din simplul motiv că mărturiseau credinţa în Hristos, au fost aduşi înaintea guvernatorului. Păstrîndu-şi credinţa, au grăit fără teamă că se închină lui Hristos, Dumnezeu adevărat. Pentru această mărturisire, au luat bătăi şi răni peste tot trupul, în cazan în clocot au fost aruncaţi, pe grătar înroşit în foc arşi şi întru toate aceste chinuri, măcar că pătimeau, se uşurau oarecum cu puterea Celui Preaînalt. Păgînii, care-i puneau la cele mai neîndurate cazne, văzînd că nimic nu-i poate depărta de la credinţă lor, au poruncit la sfîrşit şi au legat picioarele Sfinţilor de cai sălbatici şi, gonindu-i slujitorii, Mucenicii au fost tîrîţi, multe ceasuri, peste spini şi bălţi, peste pietre ascuţite şi colţuroase, care le rupeau carnea de pe ei. Şi aşa şi-au dat sufletele lor în mîinile lui Dumnezeu. Iar trupurile lor, luate în taină de credincioşi, s-au aşezat cu cinste în satul ce se cheama Panghianeta. Tot astăzi Biserica o pomeneşte pe sf. Cuvioasă Matroana. Aceasta a trăit în zilele împăratului Leon cel Mare (457-474) şi a urmaşilor lui, fiind din Perga Pamfiliei. Aflată într-un pelerinaj la Constantinopol a cunoscut două fecioare, Eugenia şi Suzana, rîvna la nevoinţă a acestora, căci nu lipseau de la biserică şi petreceau toată noaptea îndeletnicindu-se în posturi şi privegheri. Deci, aprinzîndu-se şi mai cu multă căldură de dragostea credinţei spre Dumnezeu, Sfînta s-a hotărît să meargă într-o mînăstire. Şi a petrecut aici multă vreme sporind în duhovnicească înţelepciune şi în fapte bune. Atunci când a murit stareţa cea bătrînă, cuvioasa Matroana, a fost aleasă de toate maicile să le fie lor stareţă în mînăstirea din Emesa. A trăit pînă la o sută de ani, când cu pace s-a mutat la Domnul.

10 noiembrie Sf. Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Cuart şi Tertiu

Tradiţia mărturiseşte că toţi aceşti Sfinţi au făcut parte din ceata celor 70 de Apostoli ai Domnului. Din viaţa lor închinată răspîndirii cuvîntului lui Dumnezeu puţine ştiri s-au păstrat pînă astăzi. Despre sfinţii Olimp şi Rodion se ştie că l-au urmat pe sfîntul Apostol Pavel, la Roma, unde, fiind prinşi pe vremea împăratului Nero, din porunca acestuia, li s-au tăiat capetele. Sf. Sosipatru este pomenit de Sf. Pavel în Epistola lui adresată romanilor, iar tradiţia ne spune că a fost episcopul Bisericii din Iconia, unde s-a săvîrşit în pace. Sf. Erast, iarăşi, este pomenit în aceeaşi Epistolă către romani a marelui Pavel. Acesta a fost mai întîi iconom al Bisericii din Ierusalim, iar apoi episcop al Paneadei, de unde cu pace s-a dus către Domnul. Tot astăzi se pomeneşte şi Sf. Apostol Cuart. El a fost episcop al Beirutului şi mult s-a ostenit pentru răspîndirea dreptei credinţe. Se spune că a convertit mulţi păgîni la creştinism, botezîndu-i şi învăţîndu-I cuvîntul Evangheliei. După o intensă activitate misionară a adormit în Domnul. Despre Sfîntul Tertiu, el este acela care a redactat Epistola marelui Pavel către romani şi a fost al doilea episcop în Iconia, după Sf. Sosipatru. Întru aceastã zi, Biserica îl pomeneşte şi pe Sf. Mucenic Orest. Acesta a trăit în cetatea Tiana, din Capadochiei, fiind doctor. Deci, mărturisind pe Hristos, a fost prins de dregătorul Maximin, pe vremea domniei lui Diocleţian şi, nesupunîndu-se a jertfi idolilor, ci mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut cu toiege atît de rău, cît nu era loc întreg pe trupul său. Deci, l-au dus la capiştea idolilor şi, suflînd el asupra lor, au căzut idolii şi s-au făcut ca praful. Apoi, l-au închis în temniţă şi, după şapte zile, stînd înaintea judecătorului Maximin, l-au silit iarăşi să jertfească. Şi, nesupunîndu-se, i-au pătruns gleznele cu piroane lungi şi, legîndu-l cu lanţuri de un cal sălbatic, l-au luat la goană şi, tîrîndu-l douăzeci şi patru de mile departe de cetatea Tiana, şi-a dat sufletul. (Romulus BUZĂŢELU)

sursa foto: artspace.ro