CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

10 octombrie Sf. Mucenic Evlampie şi sora sa Evlampia

Secolul al III-lea este cunoscut în istoria creştinismului drept unul sîngeros cînd mii de bărbaţi, femei şi copii au fost ucişi pentru simplul motiv că îmbrăţişau credinţa în Mîntuitorul Iisus Hristos. Împăraţii ce s-au perindat pe tronul imperiului roman au emis mai multe edicte prin care religia creştină era declarata ilegala "illicita" iar orice manifestare publică era pedepsită cu asprime. Martirii Bisericii proveneau din categorii sociale diferite, nobili, negustori, funcţionari publici, militari ori sclavi. Nu s-a ţinut cont de etnie, de vîrstă sau gen atunci cînd erau torturaţi, aruncaţi în arenă sau ucişi cu sînge rece. Mucenicii, cum mai sunt numiţi aceşti creştini ce şi-au vărsat scump sîngele lor, sînt cinstiţi de Biserică prin zile de sărbatoare, slujbe şi sfinte locaşuri ridicate spre slava lor. Între cei pomeniţi se număra şi sf. Evlampie şi sora sa Evlampia, ce au primit cununa martiriului în anul 303, în timpul domniei împăratului Maximian (286-305). Cei doi s-au născut în oraşul Nicomidia, reşedinţa imperială, în care guverna Maxim, un om crud şi nemilos cu creştinii. Sf. Evlampie a fost pîrît autorităţilor ca este creştin şi membru activ al bisericii din oraş. Atunci a fost arestat şi dus cu forţa în templul zeului Marte şi obligat să i se închine. Cu ultimele sale puteri s-a năpustit asupra jertfelnicului şi statuii zeului şi le-a dărîmat. Furioşi, prigonitorii săi l-au scos din clădire şi l-au înjunghiat pe treptele templului. Sf. Evlampia a aflat de martiriul fratelui ei şi s-a grăbit să vină la templu pentru a ridica trupul. Pentru că nelegiuirea să fie completă, ucigaşii sf. Evlampie au hotărît ca şi tînăra creştină să împărtaşească soarta fratelui ei. Sfinţii mucenici, frate şi soră, au fost îngropaţi într-o biserică din Nicomidia, ocrotind din ceruri pe toţi cei care cu credinţă se vor închina în locaşul sfînt.

11 octombrie Sf. Apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi

Tradiţia creştină ne mărturiseşte că sf. Filip s-a născut în Cezareea Palestinei, unde şi-a petrecut o parte a vieţii sale. A fost căsătorit şi a avut patru fiice. După momentul Cincizecimii, sf. Apostoli au început activitatea misionară de răspîndire a credinţei creştine în întreaga lume. Biserica lui Hristos se înălţa iar numarul celor ce primeau botezul era în continuă creştere. Apostolii s-au dedicat şi unor activităţi sociale de ocrotire a văduvelor şi orfanilor, cărora le ofereau casă şi merinde. Atunci cînd numărul lor a sporit şi-au ales ajutoare din rîndul ucenicilor lor. Cei şapte bărbaţi vrednici au fost hirotoniţi diaconi, avîndu-l în frunte pe sf. Ştefan, primul martir al Bisericii. Între cei aleşi să slujească se număra şi sf. Filip. Tradiţia ne mai spune că acesta a mers în provincia Samaria unde a reusit sa îl converteasca pe vrăjitorul Simon, devenit celebru prin faptul că a dorit să cumpere de la apostolul Pavel harul divin cu bani. Sf. Filip a fost înştiinţat de un înger să meargă pe drumul ce lega localitaţile Gaza de Ierusalim şi să îl cunoască un străin ce călătorea prin Palestina. A întîlnit un etiopian, famenul dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei. Acesta citea un text al proorocului Isaia ce se referea la Mesia şi era nelămurit în ceea ce priveşte conţinutul. Atunci s-a apropiat de el sf. Filip şi i-a tîlcuit textul în lumina celor întîmplate cu Hristos. Cuprins de dragoste pentru cele sfinte, etiopianul a cerut atunci să se boteze creştin şi a dus în ţara sa sămînţa Evangheliei. Apostolii l-au hirotonit pe Filip episcop şi i-au încredinţat apoi spre păstorire cetatea Tralla din Asia Mică, pe care a condus-o cu pricepere şi har pînă în clipa despărţiri de această lume. Tot astăzi este pomenit sf. Cuvios Teofan Mărturisitorul.

12 octombrie Cuviosul Cosma Aghiopolitul

Este unul dintre cei mai importanţi creatori de imne religioase, cîntari bisericeşti şi compozitorul a numeroase melodii din canonul liturgic. A rămas orfan de la o vîrsta fragedă însă a fost luat în grijă de un bărbat cu suflet nobil. Acestra era tatăl sf. Ioan Damaschin şi a oferit celor doi copii o educaţie aleasă. Le-a adus un dascăl celebru, Cosma, care i-a învăţat filosofie, gramatică, matematici, retorică şi astronomie. Ajunşi la vîrsta bărbatului desăvîrşit şi dornici după o viaţă închinată slujirii lui Hristos şi Bisericii sale, cei doi au mers la marea mînăstire Sf. Sava, unde s-au călugărit. Sf. Ioan Damaschinul a fost hirotonit preot de către Ioan, patriarhul Ierusalimului, şi a devenit predicatorul catedralei. Călugarul Cosma a fost atras de textele Scripturii şi de vechile însemnări ale apostolilor, pe care dorea să le facă cunoscute tuturor printr-o cale mult mai accesibilă. De aceea a ales muzica bisericească, pe care a studiat-o în toate formele ei de manifestare. Secolul al VIII-lea, în care au trăit cei doi mari părinţi ai Bisericii, a fost zguduit de o luptă crîncenă între prigonitorii icoanelor şi apăratorii lor. Sf. Cosma l-a sfătuit pe Sf. Ioan Damaschinul să scrie o carte în care să fundamenteze biblic şi teologic cultul icoanelor. Apologia alcătuită de sf. Ioan a devenit o lucrare clasică, ce se citeşte cu plăcere pînă astăzi şi care îşi dovedeşte utilitatea peste veacuri. Cuviosul Cosma Aghiopolitul, cum a fost numit de contemporani, a alcătuit tropare şi canoane pentre sărbătorile: Învierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim, Cina cea de Taină, Patimile Mîntuitorului şi alte praznice. Melodiile compuse se cîntă şi astăzi în canonul zilnic, în cele şapte laude şi în slujba Liturghiei. Tot astzi sunt pomeniţi sf. Mucenici Prov, Trah şi Andronic.

13 octombrie Sf. Mucenici Carp, Papil, Agatodor şi Agatonica

Despre aceşti sfinţi Mucenici ai lui Hristos Tradiţia ne mărturiseşte că au trăit pe vremea împaratului Decius (250-253) şi a lui Valerian, conducătorul Asiei. Pentru tăria credinţei lor şi pentru viaţa lor curată, sfîntul Carp se învrednicise să ajungă episcop la Tiatira, iar sfîntul Papil era diaconul său. Sf. Carp avea de la Hristos şi darul tămăduirilor şi împreună răspîndeau cu mult zel dreapta credinţă şi mîngîiau poporul în suferintele sale. Se spune că împăratul a fost informat de lucrarea lor misionară în propovăduirea creştinismului şi de aptul că nu numai ca ei înşişi nu se închinau zeilor, dar că îndeamna şi pe alţii să se lepede de idoli. A trimis atunci împăratul pe Valerian, sfetnicul său şi mare prigonitor al creştinilor, în părţile Asiei, iar acesta porunci ostasilor ca sfinţii Carp şi Papil sa fie prinşi şi aduşi înaintea sa, la Tiatira. Deci, fiind prinşi şi interogaţi, ei au mărturisit cu îndrăzneală, înaintea tuturor, numele lui Hristos şi neprimind ei să aducă jertfă idolilor, au fost puşi la chinuri. I-au legat de cai iuţi şi i-au dus în goană, mai mult tîrîndu-i, de la Tiatira la Pergam, oraşul lor de naştere. Acolo au fost bătuţi cu toiege cu spini şi trupurile lor au fost arse cu făclii, încît sf. Agatodor, slujitorul lor, fiind de aceeaşi credinţă cu ei, şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu, din aceste chinuri. Au fost apoi spînzuraţi, pe lemn şi, pe cînd li se strujeau trupurile, Sf. Carp a zîmbit în chinuri şi, fiind întrebat: "De ce ai rîs, Carp?", acesta a zis: "Am văzut slava Dumnezeului meu şi m-am bucurat". Deci, îi tăvăliră peste spini, în sus şi în jos, şi i-au dat să-i mănînce fiarele şi, scăpînd nevătămaţi, Sfinţi nu încetau a mărturisi pe Hristos, încît au fost osîndiţi să fie arşi în foc. Iar pe cînd se înfierbînta cuptorul, s-a ivit şi Agatonica, sora lui Papil diaconul, care, mărturisind înaintea lui Valerian că şi ea este creştină, cerea să fie părtaşă la chinurile Mucenicilor. Deci, la porunca lui Valerian, cei trei au fost aruncaţi în cuptorul cel încins. Dar scăpînd nearşi, li s-au tăiat capetele cu sabia. Trupurile le-au fost îngropate cu cinste de ucenici în biserica din Tiatira.

14 octombrie Cuvioasa Maică Parascheva

Sf. cuvioasă Parescheva, ale cărei sfinte moaşte ocrotesc Moldova din catedrala mitropolitană din Iaşi, s-a născut în satul Epivat (Tracia-azi Bulgaria), pe la începutul sec. al XI-lea. Familia i-a oferit o creştere aleasă după modelul iubirii şi toleranţei creştine, educaţie des întîlnită în imperiul bizantin. Se spune că de la o vîrstă fragedă se milostivea de cei fără nici un mijloc de trai, dăruindu-le hrană, bani şi uneori chiar hainele ce le purta. Pe cînd avea 14 ani a rămas orfană, iar împreună cu fratele ei Eftimie, viitorul episcop al cetăţii Madita, au hotărît să se îndrepte către viaţa de mînăstire. Au vîndut averea iar banii i-au dăruit familiilor nevoiaşe, apoi au plecat spre Constantinopol. Tînăra Parascheva s-a alăturat unei obşti de maici într-o mînăstire de lîngă capitală, unde a vieţuit o mare parte din anii ei. Rugăciunea şi postul îi împlineau dorinţa de a sluji Domnului iar dragostea după cele sfinte era ostoită de canonul slujbelor ortodoxe. Se spune că îngerul Domnului i s-a arătat în vis spunîndu-i să lase viaţa pustnicească şi să se întoarcă în locurile natale, căci acolo se cuvine să îţi lase trupul pămîntului. Sf. Parascheva a făcut întocmai, însă înainte de a se întoarce în Epivat a mers într-un pelerinaj la bisericile sf. Fecioare din Bizanţ şi din Israel. S-a stins din viaţă la vîrsta de 27 de ani şi a fost îngropată lîngă biserica din satul natal, fără ca cineva să ştie cine este. Dumnezeu a dorit ca moaştele sfintei să fie descoperite şi astfel, cînd a fost îngropat trupul unui marinar înecat, cei prezenţi au dat peste trupul sf. Parascheva, întreg, neputrezit şi care emana un miros bineplăcut. Racla cu moaştele sfintei a fost purtată pe rînd prin diferite oraşe: Tîrnovo, Belgrad, Bizanţ, pînă cînd au fost cumpărate de binecredinciosul voievod Vasile Lupu. Acesta le-a aşezat cu cinste pe la 1641 în ctitoria sa Sf. Trei Ierarhi, într-o raclă de argint. Astăzi sute de mii de credincioşi ortodocşi vin să se închine sf. Cuvioase Parascheva în catedrala mitropolitană a Moldovei, rugîndu-l pe Bunul Dumnezeu să le dăruiască sănătate, minte luminată şi belşug în toate.

15 octombrie Sf. Mucenic Lucian, preot al Antiohiei

Acest sfînt părinte al Bisericii (sec. IV) era slujitor al altarului într-un sfînt locaş din cetatea Samosata situată în Siria. De copil a rămas orfan, fiind luat în grijă de o rudă îndepărtată. A fost instruit la şcoala teologică din Edesa unde l-a avut dascăl pe renumitul teolog Macarie Sirianul. După absolvirea acestei şcoli a fost hirotonit preot pentru o comunitate creştină din Antiohia. Acolo a întemeiat şi o şcoală după modelul celei din Edesa, unde se formau spiritual şi intelectual viitorii slujitori ai bisericii. A fost delegat să reprezinte biserica la un sinod important ce se desfăşura în Nicomidia, pe atunci reşedinţă imperială. Descoperit ca fiind creştin a fost arestat şi condamnat la temniţă grea. Se respectau astfel edictele promulgate de împăratul Diocleţian, ce declanşase o cruntă persecuţie împotriva creştinilor. Pe timpul cît a fost închis, sf. Lucian a citit mai multe exemplare ale sf. scripturi şi a îndreptat greşelile strecurate în traduceri. Mai mult a alcătuit canonul biblic, cu toate cărţile Vechiului şi Noului Testament. Pe la sfîrşitul anulşui 311 a fost judecat şi condamnat la moarte. Execuţia urma să aibă loc peste 20 de zile. În tot acest timp a fost bătut crunt şi torturat cu sălbăticie, încît toate oasele îi erau frînte. Cu ocazia praznicului Botezului Domnului din anul 312, împreună cu ceilalţi creştini întemniţaţi, a hotărît că este timpul să se împărtăşească pentru ultima oară. Nu se ştie cum au făcut rost de ceva pîine şi vin. Atunci sf. Lucian, care era imobilizat din cauza rănilor, i-a cerut unui creştin să oficieze sf. Euharistie pe pieptul său, în timp ce el rostea rugăciunile necesare. Slujba împărtăşaniei, atît de simplă în esenţă, era solemnă prin încărcătura tragică şi suferinţa celor prezenţi. Înainte de a fi scos din temniţă de călăi, sf. Lucian a strigat de trei ori: "Sunt creştin!", apoi şi-a dat duhul. Trupul i-a fost aruncat în mare şi există o veche tradiţie ce spune că acesta i-a fost adus la mal de un delfin. Cîţiva ani mai tîrziu sf. împărăteasă Elena, impresionată de martiriul sf. Lucian, a ridicat pe mormîntul acestuia o biserică.

16 octombrie Sf Mucenic Longhin

Despre sf. Longhin ştim că a trăit pe timpul împăratului Tiberiu (14-37) şi era originar din Capadochia (Asia Mică). S-a înrolat de tînăr în armata romană şi a fost trimis sub comanda guvernatorului Palestinei, Pilat din Pont. Datorită meritelor sale deosebite a primit gradul de sutaş, adică comandant peste 100 de soldaţi. Tradiţia ne mărturiseţte că el a organizat şi a asigurat paza procesului şi execuţiei lui Iisus Hristos. Sf. Longhin este cel care l-a împuns cu suliţa în coastă pe Mîntuitorul, iar ostaşii din comanda sa au asigurat paza mormîntului. Martor al patimilor, cutremurului, întunericului şi a semnelor ce au urmat execuţiei lui Iisus, a mărturisit: "Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!". Sf. Longhin a refuzat banii oferiţi de iudei ca să mintă asupra realităţii Învierii Domnului şi să spună că trupul i-a fost furat de apostoli. După aceste evenimente s-a retras din armată, s-a botezat creştin şi a devenit ucenic al sfinţilor apostoli. A mers apoi în cetatea natală, Capadochia, unde a răspîndit noua credinţă printre conaţionali. O veche tradiţie spune că Pilat l-ar fi înştiinţat pe împăratul Tiberiu cu privire la activităţile misionare ale sutaşului Longhin şi ar fi primit porunca să îl ucidă. Au fost trimişi mai mulţi soldaţi care l-au prins şi l-au adus în Ierusalim, unde a fost decapitat, fără nici un proces public şi fără să îi comunice învinuirea. Capul i-a fost aruncat la gunoi. Peste ani o femeie bolnavă şi fiul ei au venit în oraş căutînd vindecare. Fiul i-a murit iar mama o orbit de durere. În vis i-a apărut atunci sf. Longhin ce o îndemna unde să-i caute capul. Aceasta l-a găsit şi se spune că îndată şi-a recăpătat vederea. În veacul al IV-lea s-a ridicat în Capadochia o biserică în care au fost aşezate moaştele sf. Longhin. Tot astăzi sunt pomeniţi sf. Mucenici Leontie, Terentie şi Dometie.

17 octombrie Sf. Prooroc Osea

Acesta a trăit în secolul al VIII-lea înainte de Hristos şi a profeţit în timpul domniei a patru regi israeliţi. Dumnezeu l-a descoperit poporului sfînt într-un moment greu al istoriei lor, atunci cînd erau robiţi de asirieni. Provincia Samaria a fost ocupată prin anul 721 î.d.Hr. iar evreii ce locuiau acolo obligaţi să le slujească drept robi. Profetul Osea îşi tînguie durerea şi îi încurajează pe conaţionalii săi să nu abdice de la credinţa în singurul şi adevaratul Dumnezeu. Predicile sale au fost scrise şi se numără printre cărţile profetice ale Vechiului Testament. Cartea lui Osea are 14 capitole şi prezintă cîteva lucruri unice pentru acel moment. Ni se înfăţişează legămîntul dintre Dumnezeu şi poporul ales făcîndu-se o paralelă cu unirea dintre femeie şi bărbat. Această legătură a dragostei se manifestă cald atunci cînd cei doi soţi se respectă reciproc şi devine aspră atunci cînd dispare încrederea sau se înşeală. Dacă evreii ţineau dreapta credinţă, Dumnezeu îi răsplătea cu binefaceri, iar atunci cînd se lepădau şi se închinau altor zei erau pedepsiţi. Altă idee întîlnită la profetul Osea se referă la modul în care omul îşi poate manifesta credinţa şi respectul faţă de Dumnezeu. "Ceea ce vrea Dumnezeu este mila, iubirea şi nu jertfele. Dumnezeu nu pedepseşte decît pentru a mîntui. El osîndeşte sila şi nedreptatea şi cere ispăşire şi căinţă pentru păcatele noastre. El va primi iarăşi pe poporul său şi-i va dărui fericire şi pace ". Profetul îi mustră pe conducătorii evreilor care sunt consideraţi principalii vinovaţi de soarta poporului. Din cauza păcatelor săvîrşite de aceştia, Dumnezeu i-a pedepsit atît de crunt, căzînd în robie. Şi poporul este certat pentru delăsarea şi indiferenţa spirituală în care se afla. După  30 de ani petrecuţi slujind Domnului, profetul Osea s-a stins din viaţă cerînd evreilor să nu îl uite pe Binefăcătorul lor, căci în ciuda necazurilor El este singurul Izbăvitor. Tot astăzi estre pomenit şi sf. Cuvios Andrei din Creta.

18 octombrie Sf. Apostol şi Evanghelist Luca

Acest mare sfînt al Bisericii s-a născut într-o familie de greci pe care viaţa i-a adus în Antiohia Siriei. A primit o educaţie aleasă, dobîndită la renumite şcoli ale vremii. Sf. Luca a ales în cele din urmă medicina dar se îndeletnicea şi cu pictura, fiind un bun portretist. Pe cînd se afla în cetatea Troia din Asia Mică l-a întîlnit pe sf. Apostol Pavel. Acesta săvîrşea cea de-a doua sa călătorie misionară şi în anul toamna anului 50 a ajuns în Troia. Medicul Luca l-a consultat şi astfel a aflat primele învăţături creştine. S-a botezat şi a devenit ucenic şi colaborator al marelui Apostol. În scrierile sale, sf. Pavel îl numeşte "doctorul prea iubit" şi îl recomandă creştinilor drept model duhovnicesc. Sf. Luca l-a însoţit şi în prima călătorie a captivităţii, atunci cînd sf. Pavel s-a înfăţişat judecăţti Cezarului. Ajuns l-a Roma a cunoscut mai multe familii importante între care şi pe cea a nobilului Teofil. Acesta a dorit să cunoască mai multe amănunte din viaţa Mîntuitorului Iisus Hristos şi i-a cerut sf. Luca să i le prezinte în scris. Acum apare cea de-a treia Evanghelie şi cartea Faptele Apostolilor, adresate "prea alesului Teofil". După moartea apostolului Pavel, sf. Luca a părăsit Roma şi a predicat cuvîntul Evangheliei prin ţinuturile Macedoniei, Dalmaţiei şi Greciei. A murit la vîrsta de 80 de ani în cetatea Teba din Boeţia Greciei. Există o veche tradiţie creştină ce spune că sf. Luca ar fi primul pictor de icoane. El ar fi zugrăvit chipul sf. Fecioare Maria şi l-a înfăţişat acesteia. Sf. Maria este reprezentată cu pruncul Iisus în braţe. Tot sf. Luca ar fi pictat şi icoana sfînţilor Petru şi Pavel. Tot astăzi este pomenit sf. Mucenic Marin cel Bătrîn.

19 octombrie Sf. Prooroc Ioil

Acest profet a trăit în veacul al IX-lea î.d.Hr. şi este primul care predică poporului evreu după sfîrşitul robiei babiloniene. Israelul a fost ocupat de puternicul regat al Babilonului iar toate seminţile au fost silite să părăsească ţara şi să aleagă calea exilului. Cele 12 triburi ale lui Israel au slujit acolo timp de 70 de ani. Cetatea sfîntă, Ierusalimul, fusese distrusă, ca şi templul. Dependinţele, altarul şi chivotul fuseseră pîngărite sau furate. La sfîrşitul robiei doar două triburi din cele 12 s-au mai întors. Este vorba de seminţia lui Iuda şi de cea a lui Levi, casta preoţească. Acum Dumnezeu îl alege pe Ioil să îndrepte greşelile poporului evreu şi să îl călăuzească pe calea dreptei credinţe. Chiar numele său, Ioil, se tîlcuieşte dragostea lui Dumnezeu. Predicile profetului au fost scrise şi inserate în canonul sf. Scripturi alături de ceilalţi prooroci. Cartea lui Ioil are patru capitole şi de aceea este trecut în categoria profeţilor mici. El vorbeşte despre Ziua Domnului, ziua judecăţii tuturor popoarelor în care se vor dezvălui toate păcatele dar şi faptele bune. Judecata universală va avea loc, după viziunea profetului Ioil, în Palestina, în valea lui Iosafat. Cei care au făcut cele poruncite de Domnul vor moşteni Împărăţia Cerurilor, iar cei care au slujit întunericului vor avea parte de şeol sau iad. Profetul Ioil mai vorbeşte şi despre făgăduinţa mîntuirii prin revărsarea Sfîntului Duh în lume. Darurile şi harismele Duhului Sfînt au fost împărtăşite tuturor apostolilor la momentul Cincizecimii. Atunci a luat fiinţă Biserica, corabia mîntuirii noastre. În cuvîntarea sa, sf. Petru a amintit cuvintele profetice ale lui Ioil, ce vorbise cu 800 de ani înainte despre acest moment. După ce a slujit Domnului cu credinţă, proorocul Ioil s-a stins din viaţa în anul 850 î.d.Hr., nu înainte de ale reaminti conaţionalilor săi făgăduinţa venirii lui Mesia. Tot astăzi sunt pomeniţi sf. Mucenici Uar şi Felix.

20 octombrie Sf. Mucenic Artemie

Despre sf. Artemie tradiţia ne spune că era dregător împărătesc în Alexandria. Mai mult era şi un viteaz în razboaie şi bine întărit în dreapta credinţă întru Hristos. Tronul imperiului a fost ocupat de împăratul Iulian (361-363), cunoscut drept un persecutor al creştinilor. Pe vremea cînd împăratul Iulian se afla în Antiohia, pregătind războiul împotriva perşilor, a fost chemat şi Artemie din Alexandria cu ostaşii lui. Şi, stînd de faţă înaintea împăratului cu oastea sa, Artemie privea cum erau chinuiţi creştinii pentru credinţa lor. Deci, umplîndu-se de rîvnă şi apropiindu-se de împărat i-a zis: "Pentru, ce, împărate, chinuieşti fără de omenie, oameni nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta credinţă?" Iar Iulian auzind aceasta, a strigat aprins de mînie: "Cine şi de unde este acesta care grăieşte cu îndrăzneală împotriva noastră şi a venit să ne vorbească de rău chiar în faţă?" Şi au răspuns cei de faţă: "Conducătorul Alexandriei este, stăpîne." Şi s-au pornit atunci păgînii, învinuind pe Artemie pe nedrept, de a le fi dărîmat templele zeilor şi de a fi sfărîmat idolii din Egipt. Acestea auzindu-le, Iulian a poruncit de i-au luat lui Artemie brîul dregatoriei ostăşeşti şi aşa dezbrăcat, să fie bătut cu vine de bou. L-au tăiat pe spinare cu brice ascuţite şi i-au pătruns coastele şi tîmplele cu ţepuşi arse în foc. Iar la urmă, despicînd tăietorii de pietre o piatră mare şi grea, l-au băgat pe fericitul între cele două pietre mari. Şi atît l-au chinuit, încît toate oasele i le-au zdrobit şi luminile ochilor au sărit din locul lor. Apoi a poruncit tiranul să i se taie capul cu sabia. Şi aşa a luat fericitul cununa cea nevestejită a mucenicilor. Iar, la puţină vreme după aceea, Iulian împăratul a murit în luptă, lovit de o săgeată. Se spune că înainte de a muri, ar fi spus aceste cuvinte către Hristos: "M-ai biruit Galileene!"

sursa foto: calendar-ortodox.ro