Am spus-o de foarte multe ori că îmi place de Gică Mihali pentru că are atitudine şi este un antrenor care ţine foarte mult să aibă rezultate. Mihali este un om de caracter. A demonstrat-o şi sâmbătă, după meciul cu Petrolul, când şi-a asumat întreaga vină a eşecului. Dar ceea ce trebuie să ştie Mihali este faptul că scuzele nu servesc nimănui. Pentru antrenor şi pentru echipă vorbesc doar rezultatele. De când s-a reluat campionatul nu am reuşit să marcăm ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze. De când s-a reluat campionatul echipa se modifică de la un meci la altul, de parcă am fi în perioada de pregătiri. Intrigant mi se pare faptul că schimbările din echipă nu sunt realizate cu mintea limpede. Roşu, care a jucat peste media echipei în primle 140 de minute ale returului este ţinut în înaltul tribunei. Este acuzat de viaţă extrasportivă. Nu sunt partizanul jucătorilor care îmbină fotbalul cu petrecerile nocturne dar nici al antrenorilor care vor să dea exemple de intransigenţă tocmai cu acei jucători care arată că mişcă ceva la echipă. Roşu este un jucător care în primele două meciuri a arătat că merită să fie titular. Au fost jucători de echipă naţională, colegi cu Mihali, care erau supervalori dar mai călcau şi strâmb. Aici intervine rolul antrenorului de a-i capacita pe respectivii jucători să dea randamentul maxim. NU trimiţîndu-i în tribune.
Mihali este un antrenor exigent dar trebuie să înveţe că avem nevoie de minte limpede pentru a ne putea îndeplini obiectivul ăn acest sezon. Prin orice mijloace. Nu schimbând echipa şi, mai ales, renunţând la orgolii. Avem nevoie şi de Rîşcu şi de Iurişniţi, de toţi jucătorii din lot. Pentru că avem şi multe mâini moarte pe baza cărora tot pierdem puncte.
Aştept rabufnirea de orgoliu, sâmbătă în Regie!

Vlad.vlasceanu@sportuldevrancea.ro