CALENDAR CREȘTIN ORTODOX
22 septembrie Sf. Ierarh Teodosie al II-lea de la Brazi
Despre Sf. Ierarh Teodosie al II-lea de la mînăstirea Brazi știm că a fost mitropolitul Moldovei, și s-a născut în ținutul Vrancei, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. A fost egumen al mînăstirii Bogdana din ținutul Bacăului, episcop de Rădăuți (1670), episcop al Romanului (1671) și mitropolit al Moldovei (1674). Ca mitropolit, a luat atitudine față de domnitorul Moldovei, Dumitrașcu Vodă, care tolera prigoanele turcilor și tătarilor, motiv pentru care a fost judecat și silit să se retragă din scaunul de mitropolit. Mai mult a fost și exilat la mănăstirea "Sfîntul Sava" din Iași. Ulterior se va retrage în zona de sud a Moldovei, îngrijindu-se de reconstruirea Schitului Brazi de lîngă orașul Panciu. În anul 1688 a fost din nou arestat și chinuit din ordinul lui Dumitrașcu Vodă. Prin 1694, în timpul unei invazii, un grup de tătari a atacat Schitul Brazi - Panciu, chinuindu-l pe mitropolitul Teodosie al II-lea, căruia i-au cerut să predea obiectele sfinte și averea mânăstirii. Mitropolitul Teodosie a II-lea a refuzat, motiv pentru care tătarii i-au tăiat capul. În anul 1842 au fost descoperite sfintele sale moaște, de față fiind și Sf. Antipa de la Calapodești. Viața Sf. Mucenic Teodosie, rîvna lui pentru ridicarea de sfinte locașuri și pentru cinstirea celor sfinte, smerenia sa adîncă, dragostea pentru buna rînduială și chivernisire a obștilor monahale, grija părintească față de păstoriții săi, răbdarea tuturor suferințelor și prigonirilor nedrepte la care a fost supus, precum și lucrarea lui încununată de jertfa martirică, au făcut ca să fie întotdeauna cinstit cu evlavie de dreptmăritorii creștini. Astfel Sf. Ierarh Mucenic Teodosie al II-lea a fost canonizat de Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 4-5 martie 2003. Sf. Teodosie al II-lea de la Mânăstirea Brazi-Panciu, județul Vrancea, va fi sărbătorit în fiecare an în ziua de 23 septembrie.
23 septembrie Zãmislirea Sf. Prooroc Ioan Botezãtorul
Sf. Scriptură ne prezintă în paginile sale zămislirea sf. prooroc Ioan, considerat Înaintemergătorul și propovăduitorul lui Mesia. Astfel, în vremea domniei regelui Irod, a intrat Sf. Arhanghel Gavriil în altar, la preotul Zaharia, care slujea atunci în rînduiala săptămînii sale și i-a vorbit astfel: "Nu te teme, Zaharia, ca s-a auzit rugăciunea ta și femeia ta, cea bătrînă și stearpă, va naște un fiu și-l vei numi Ioan și mulți se vor bucura de nașterea lui". Preotul Zaharia a fost uimit de cuvintele îngerului și chiar se îndoia de veridicitatea lor. Atunci a răspuns îngerul: "De la început te găsesc pe tine cu puțină credință, Zaharia. Dar, măcar ca este potrivnic firii, lucrul ce ți-am spus este cu putință la Dumnezeu, că la Dumnezeu nimic nu este cu putință, că Dumnezeu poate și din pietre să ridice fiii lui Avraam; deci și femeii tale Dumnezeu îi da putere să nască fiu la bătrînețe, căci cel ce se va naște ție, va fi mare înaintea Domnului". Răspuns-a Zaharia: "Nu îndrăznesc a grăi cuvinte potrivnice, însă te întreb, pentru ce fiul ce se va naște va fi mare?" Răspuns-a îngerul: "Va fi mare înaintea Domnului, căci Ioan se va umple mult mai mult de Duhul Sfînt, încă din pîntecele maicii sale. Ieremia numai a proorocit despre Mesia, dar Ioan este rînduit să-și pună mîna pe Mesia și să-L boteze și așa va întrece pe toți cu mărimea slujirii sale. Iar el va arăta popoarelor pe Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii. Iată pentru care pricina Ioan va fi mai mare decît toți cei ce se nasc din femei. Drept aceea, el este plinirea tuturor proorocilor". Grăit-a Zaharia: Deci, rogu-te, după ce voi cunoaște cele vestite de tine?" Răspuns-a îngerul: "Au încă te îndoiești și nu crezi cuvintele mele? Cercetează și vezi că, iată, s-a apropiat venirea Celui ce mîntuieste pe Israel, că va merge înaintea Lui trimisul înger în trup, care-i fiul tău, cel ce va găti calea lui Mesia, cu puterea și cu duhul lui Ilie. Dar, de vreme ce n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor, iată vei fi mut pînă în ziua cînd vor fi toate acestea". Și îndată limba lui Zaharia s-a legat, nerodirea Elisabetei s-a dezlegat, iar îngerul s-a dus înaintea Domnului.
24 septembrie Sf. Mare Mucenică Tecla
Istoria Bisericii este presărată cu exemplele unor sfinte femei care au influențat semnificativ mărturisirea creștinismului în lumea romană. Aceste femei s-au îmbogățit duhovnicește nu doar prin nașterea de prunci sau prin aleasa educație oferită ci mai ales prin participarea activă la viața Bisericii, predicînd noua credință ca ucenice sau colaboratoare a sfinților apostoli. Uneori și-au dat viața, plătind cu scump sîngele lor mărturisirea credinței în Hristos. Una dintre primele femei misionare a fost și sf. Tecla, ucenică a sf. Apostol Pavel. A văzut lumina zilei în orașul Iconiu din Asia Mică, într-o familie înstărită. La vîrsta majoratului părinții au făgăduit-o unui tînăr bogat, Tamir, ce era copleșit de frumusețea fetei. În acel timp, anul 45, sf. Pavel poposea în cetatea Iconiu însoțit de ucenicul său Varnava, predicînd creștinismul printre neamurile păgîne. Sf. Tecla a aflat despre noua învățătură în casa lui Onisifor, o rudă a sa, ce îi găzduia pe cei doi apostoli. Din acel moment nimic nu a mai contat, singura ei dorință fiind aceea de trăi în spiritul Evangheliei. S-a botezat creștină, fapt ce a atras mînia părinților și a logodnicului ei, ce o forțau să renunțe. Mai mult l-au pîrît autorităților pe sf. Pavel, considerat vinovat de coruperea tinerei, izgonindu-l din oraș. Sf. Tecla a fugit atunci în capitala provinciei, Antiohia Pisidiei, căutînd liniștea necesară. Nu a fost ocolită de necazuri căci un tînăr nobil, Alexandru, a observat-o și i-a mărturisit că o iubește. În urma refuzului ei, tînăra a fost întemnițată și apoi aruncată în arenă împreună cu numeroși creștini. Se spune că fiarele nu i-au făcut vreun rău, fapt ce îi îndemna pe călăi să spună: " Mare este Dumnezeul pe care îl cinstește Tecla". După ce a fost eliberată și-a petrecut restul vieții predicînd cuvîntul Domnului în cetățile și satele de prin Asia Mică, însoțindu-l pe sf. Pavel în cîteva călătorii misionare. S-a mutat l-a Domnul la vîrsta de 90 de ani fiind îngropată într-o biserică din cetatea Seleuciei.
25 septembrie Cuvioasa Eufrosina
Sf. Eufrosina s-a născut în cetatea Alexandriei la începutul sec. V. Tatăl ei, Pafnutie, dorea să o mărite cu un tînăr bogat și să îi ofere o situația materială de invidiat. Totuși nimic din toate acestea nu o atrăgea pe sf. Eufrosina, fapt ce a determinat-o să părăsească casa natală. A început un pelerinaj pe la marile mînăstiri din Egipt căutînd liniștea rugăciunii, desăvîrșirea spirituală și dobîndirea mîntuirii, lucruri pe care traiul înstărit de la oraș nu i le putea oferi. În acea vreme puține erau mînăstirile de călugărițe în care se trăia autenticși se practica o asceză severă. De aceea sf. Eufrosina și-a schimbat portul și hainele cu cele bărbătești, s-a tuns și a intrat într-o mînăstire de călugări. A mărturisit celor de acolo că se numește Smarald și dorește să rămînă în mînăstire pentru a se îmbogăți duhovnicește. Și întocmai unui smarald a strălucit printre cuvioșii părinți nu un an sau doi ci 38 de ani. Viața sfintei era întocmai unui înger în trup, îndeletnicindu-se cu postul și rugăciunea. Nu se lăsa doborîtă de nici un efort și își întărea duhul prin citirea cuvintelor dătătoare de viață a sfintelor Evanghelii. Abia în clipa în care sf. Eufrosina s-a mutat la Domnul, trăitorii din obștea monahală au observat că cel pe care îl considerau monahul Smarald era de fapt o femeie. A fost îngropată cu mare cinste iar biserica o socotește alături de marile femei cuvioase, fiind astăzi pictată în bisericile tuturor mînăstirilor. Icoana cu chipul sfintei se găsește în chiliile multor călugărițe, călăuzindu-le pașii dar și duhul pe calea grea a monahismului, floarea cea mai de preț a credinței creștine.
26 septembrie Sf. Apostol și Evanghelist Ioan
Sf. apostol Ioan este considerat de majoritatea istoricilor și cercetătorilor Bibliei drept primul și cel mai important teolog al credinței creștine. A văzut lumina zilei în Palestina, în familia pescarului Zevedeu. A mai avut un frate, pe viitorul apostol Iacov. Cei doi frați au fost mai întîi ucenicii sf. Ioan Botezătorul de la care au aflat cine era Mesia mult așteptat. După momentul botezului Domnului de la rîul Iordan, sf. Ioan a devenit apostolul cel mai fidel al lui Iisus Hristos. De multe ori este numit în Biblie "ucenicul iubit", căci a petrecut alături de Mîntuitorul Hristos cele mai importante momente ale activității sale pămîntești: învierea fiicei lui Iair, Schimbarea la Față, rugăciunea din grădina Ghetsimani. În acele clipe, Hristos îi avea alături pe sf. Petru, Iacov și Ioan. La Cina cea de Taină apostolul Ioan își odihnea capul pe umărul lui Iisus și l-a aflat pe vînzătorul Domnului. De asemenea a fost singurul apostol ce l-a însoțit pe Învățătorul său în drumul calvarului. El este ucenicul căruia i-a fost încredințată Maica Domnului spre a o ocroti cum se cuvine. Atunci cînd femeile mironosițe au vestit învierea Domnului, apostolii Ioan și Petru au fugit la mormînt spre a-l întîlni. După Pogorîrea sf. Duh apostolii s-au împrăștiat în toată lumea, răspîndind credința creștină neamurilor. Sf. Ioan a predicat în Asia Mică, Grecia și la Roma. A petrecut o parte a vieții sale în orașul Efes de pe coasta Mediteranei. Aici a pus bazele unei puternice comunități creștine, hirotonind episcopi și preoți. Apostolul Ioan a scris cea de-a patra Evanghelie, considerată cea mai înaltă prin învățăturile relatate. În Noul Testament se mai găsesc trei scrisori adresate comunităților creștine de pretutindeni, avîndu-l drept autor pe sf. Ioan. A fost exilat în insula Patmos din marea Egee, acolo unde a avut revelația sfîrșitului lumii și a scris apoi cartea Apocalipsei. A murit în amul 98 fiind singurul apostol ce nu a suferit moarte martirică. Moaștele sfîntului pot fi întîlnite și astăzi în biserica "sf. Ioan" din Patmos.
27 septembrie Sf. Ierarh Antim Ivireanul
Despre sfîntul pomenit astăzi știm că s-a născut în Iviria sau Georgia de azi, în jurul anului 1650. Încă din tinerețe a căzut rob la turci, care l-au dus la Istanbul. După ce a scăpat din robie a trăit în preajma Patriarhiei Ecumenice, unde s-a călugărit. În anul 1690, Constantin Brâncoveanu l-a adus în Țara Românească. Calitățile deosebite cu care era înzestrat ieromonahul Antim, ca și munca rodnică și neobosită pe care a depus-o încă din clipa venirii sale, l-au făcut vrednic de a fi ales episcop al Râmnicului în 1705. După o păstorire de 3 ani, s-a petrecut o noua schimbare în viața lui Antim Ivireanul. În ziua de 22 februarie 1708, la Duminica Ortodoxiei, fiind de față și patriarhii Alexandriei și Ierusalimului a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei. Trebuie să notăm că mitropolitului Antim îi revine meritul de a fi introdus pentru totdeauna limba română în slujba bisericească, desăvîrșind ceea ce se începuse sub Matei Basarab și Șerban Cantacuzino. Prin tipărirea cărților de slujbă în românește, Antim a contribuit și la crearea unei limbi liturgice românești. Textul liturgic de azi nu se deosebește decât foarte puțin de cel tradus de Antim. Sunt prețuite pînă astăzi predicile sale, numite Didahii, în care osîndea felurite păcate ale vremii sale, mai ales ale marii boierimi. Antim Ivireanul a fost înflăcărat patriot și luptător împotriva asupririi turcești. După numirea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, în 1716, au început zilele grele pentru mitropolitul Antim. Învinuit că a intrat în legătura cu austriecii și că ar fi uneltit împotriva domnului a fost închis în temnița palatului. A fost ținut acolo mai multe săptămâni, cerându-i-se demisia. Refuzînd să o dea, Mavrocordat a cerut patriarhului din Constantinopol să-l caterisească, lucru pe care acesta l-a și făcut. În sentința de caterisire i s-au adus felurite învinuiri nedrepte, între care și aceea că s-a ridicat împotriva turcilor, pe baza cărora a fost scos din rîndul arhiereilor și călugărilor, urmînd să fie închis pe viață în mînăstirea Sf. Ecaterina din Muntele Sinai. Aceast pedeapsă n-a mai ajuns să o facă, pentru că ostașii care îl însoțeau spre Sinai l-au măcelărit, aruncîndu-i trupul în rîul Tungia, lîngă Adrianopol (27 septembrie 1716).
28 septembrie Cuviosul Hariton Mărturisitorul
Acest sfînt părinte s-a născut în cetatea Iconiu din provincia romana Licaonia (Asia Mică). Acolo predicase sf. ap. Pavel, cel ce avea apoi să întemeieze o puternică comunitate creștină avînd în frunte episcopi și preoți. Sămînța cuvîntului sădită de marele apostol al neamurilor avea să rodească peste ani, căci din Iconiu aveau să apară părinți ai Bisericii. Între acești mărturisitori ai cuvintelor și faptelor din viața lui Iisus Hristos se numară și sf. Hariton, ce a avut de îndurat prigoana din timpul domniei împăratului Aurelian (270-275). A fost prins și torturat dar a îndurat toate suferințele prin care a trecut avînd credința puternică în Domnul și Mîntuitorul Iisus Hristos. După decesul împăratului prigoana asupra creștinilor a cunoscut o perioadă de acalmie, atunci fiind eliberați cei ce pătimeau pentru credința lor. Între aceștia se afla și sf. Hariton care dorea să mulțumească Domnului, ce l-a ferit de rele, printr-o viață de monah. Astfel a mers în Palestina cu gîndul de a se stabili într-o mînăstire în care se trăia după reguli mai aspre, asceza trupului avînd drept scop desăvîrșirea duhului. Se spune că pe drumul Levantului a fost prins de o ceată de tîlhari. Văzind că nu îi pot fura nimic, aceștia l-au luat cu dînșii sperînd să îl vîndă într-un tîrg de robi. Seara au poposit într-o peștera tainică și s-au pus pe chefuit. Istoria ne mărturisește că un șarpe veninos a căzut în butoiul cu vin și l-a otrăvit. Toși tîlharii au început să se zvîrcolească murind apoi în chinuri groaznice. Rămînînd singur, sf. Hariton a căutat o cale de ieșire din acea peșteră. Într-un colț tainic a descoperit o ladă cu bani din aur pe care a luat-o. În acel loc a zidit din banii tîlharilor la început o biserică și un schit apoi o mare mînăstire. De-a lungul vremii mînăstirea sfîntului Hariton a adunat numeroși călugări devenind o obște înfloritoare. Vatra monahală a avut de suferit în timpul deselor năvăliri dar și ocupației musulmane. Astăzi ea poate fi vizitată de pelerini veniți din întreg Răsăritul ortodox pentru a se închina la moaștele sf. Hariton, ocrotitorul așezămintelor monahale din Țara Sfîntă.
29 septembrie Sf. Chiriac Sihastrul
Sf. Tradiție ne mărturisește că Sf. Chiriac s-a născut la anul 448, în vremea împăratului Teodosie cel Mic, în cetatea Corintului. Tatăl lui se numea Ioan, fiind preot al bisericii din Corint și mama lui Evdochia. Era nepot al episcopului Petru, îndeplinind și meseria de citeț la aceeași biserică. Atunci când a împlinit 18 ani, s-a dus la Ierusalim pentru a se închina, întocmai mulțimii de pelerini, Locurilor Sfinte. A fost repede atras de frumusețea mînăstirilor, de înalta trăire duhovnicească și a hotărît să îmbrace haina monahală. Și-a urmat vocația și a fost făcut călugăr de marele Eftimie. În viața sa a dat dovadă de multă nevoință, mustrîndu-i pe cei ce urmau greșelile lui Origen iar cu lucrarea lui Hristos a săvîrșit multe minuni. Era blînd și bun primitor, spunînd mai înainte cele ce aveau să fie din dumnezeiască descoperire. Era mare la trup, cu cuviință și cu dar. A fost și egumen cîțiva ani la Lavra Sfîntului Hariton. În calendarul ortodox astăzi sunt amintiți și cei 150 de Mucenici din Palestina. Tot în această zi sunt pomeniți Sfîntele Mucenițe Petronia și Gudelia. Despre această sfîntă știm că a reușit să convertească numeroși perși la credința creștinilor. În cele din urmă a fost prinsă de Savorie, împăratul perșilor. Dar, nevrînd să aducă jertfă focului, a fost întemnițată, mulți ani chinuindu-se de foame. După aceea scoțînd-o din temniță, și nevrînd să se lepede de Hristos, întîi i-au despuiat capul de piele, apoi țintuind-o cu piroane la stîlp, și-a dat sufletul Domnului. Tot în această zi sunt pomeniță Sfînții Mucenici Casdon, Casdoas, Dada, Govdela, martirizați în timpul persecuțiilor din teritoriile ocupate de perși.
30 septembrie Sf. Grigorie Luminătorul, episcopul Armeniei
Sfîntul pomenit astăzi este socotit unul dintre marii Părinți ai Bisericii. A văzut lumina zilei în ținutul Armeniei, într-o familie nobiliară ce se înrudea cu membrii familiei regale. De copil a fost dus în Bizanț, în orașul Cezareea Capadochiei, unde a fost educat și crescut în credința creștină. Ajuns la vîrsta bărbatului desăvîrșit s-a aprins de marea dorință de a merge în țara sa natală, în Armenia, și să vestească Evanghelia poporului său. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni, i-a înțelepțit cuvîntul și i-a întărit credința. Sf. Grigorie a avut de îndurat și numeroase piedici din partea conducătorilor armeni, în special din partea regelui Tiridate, ce jertfea idolilor și nu putea suferi credința în Hristos mărturisită de apostol. Văzînd minunile săvîrșite de acesta, regele Tiridate și-a luminat cugetul și a hotărît să se boteze. Ca urmare, toată Armenia s-a întors la credința creștină, părăsind templele păgîne și renunțînd la jertfele rituale. Ierarhul Leontie al Capadochiei l-a hirotonit pe sf. Grigorie, acesta devenind primul episcop al Armeniei. În calitatea sa de păstor a unui popor, sf. Grigore a dus o neobosită lucrare misionară, hirotonind preoți și diaconi, botezîndu-i pe toți pînă la ultimul sătean. A fost sprijinit de regele Tiridate și împreună au zidit numeroase biserici și sfinte mînăstiri. Efortul său misionar s-a făcut simțit și la popoarele din preajma mării Caspice pînă în munții Caucaz ce au îmbrățișat creștinismul propovăduit de acest neobosit bărbat. Sf. Grigorie a păstorit credincioșii armeni timp de 31 de ani. A participat la primul sinod ecumenic desfășurat la Niceea, semnînd lista participanților la poziția 36. Se spune că ar fi alcătuit alfabetul armean și tot el ar fi primul traducător al bibliei în această limbă. Ar mai fi de amintit aici faptul că moaște ale acestui sfînt se găsesc în biserica "Sf. Gheorghe-Vechi" din București.
