CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

25 august Sf. Apostol Tit

Un apropiat colaborator al sf. apostol Pavel a fost Tit, de origine grecască, căruia acesta i-a trimis o epistolă. Împreună cu sf. Pavel şi Barnaba, el a jucat un rol la rezolvarea disputei despre valabilitatea Legii mozaice, ivite in Biserica Antiohiei. De la Sf. Pavel ştim că sf. Tit a predicat creştinismul în Dalmaţia şi apoi a fost hirotonit episcop în Creta. Iată şi câteva din îndemnurile pe care marele apostol i le face tînărului său colaborator şi ucenic: “Lui Tit, adevăratul fiu după credinţa cea de obşte: Har, milă şi pace, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos, Mîntuitorul nostru. Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rînduit. De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, avînd fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrînare sau neascultători. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngîmfat, nu grabnic la mînie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de cîştig urît, ci iubitor de străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat, ţinîndu-se de cuvîntul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici … Dar tu grăieşte cele ce se cuvin învăţăturii sănătoase. Bătrînii să fie treji, cinstiţi, întregi la minte, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare. Bătrînele de asemenea să aibă, în înfăţişare, sfinţita cuviinţă, să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să înveţe de bine, ca să înţeleptească pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii, şi să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvîntul lui Dumnezeu. Îndeamnă, de asemenea, pe cei tineri să fie cumpătaţi. Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură neschimbare, cuviinţă, cuvant sănătos şi fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavînd de zis nimic rău despre noi.”

26 august Sf. Mucenici Adrian şi Natalia

Această familie creştină a trăit în cetatea Nicomidia pe timpul împăratului Maximian Galeriu. Urmînd exemplul înaintaşilor săi, acest împărat a fost un aspru persecutor al practicanţilor religiei creştine sau al tuturor celor care manifestau simpatie pentru creştini. Ajuns în cetatea Nicomidiei a fost înştiinţat de guvernator că o parte dintre creştinii ce formau comunitatea din oraş se ascunde prin peşterile şi munţii din apropiere. Toţi acei mărturisitori ai cuvintelor Domnului au fost prinşi şi supuşi torturilor. Calvarul creştinilor era public urmînd să îi înfricoşeze pe toţi cei care ar fi dorit să se boteze creştini. De faţă era şi un funcţionar păgîn, Adrian, care impresionat de chinurile pe care aceştia le îndurau pentru credinţa lor în Hristos, a cerut să fie trecut şi el pe lista celor care se închinau noului Dumnezeu. Viaţa pe care o trăise pînă atunci, jertfele şi ofrandele aduse zeilor, cultul împăratului, toate acestea i se păreau mincină şi fals şi de aceea a ales calea Adevărului, pentru care un om putea să îşi dea chiar viaţa. Numeroase au fost chinurile şi torturile pe care sf. Adrian le-a avut de îndurat din partea persecutorilor săi. Alături i-a fost soţia lui, sf. Natalia, care îi îngrijea rănile şi îi dăruia curaj. Aceasta ar fi dorit să se alăture mărturisirii muceniceşti însă insistenţele soţului ei o ţineau departe de viforul prigoanei. Sf. Natalia a avut grijă ca trupurile tuturor martirilor ucişi în acea zi, alături de soţul ei, să fie îngropate cu mare cinste. Întreaga viaţă şi-a dedicat-o slujirii cultului mucenicilor Bisericii, învăţîndu-i pe noii creştini despre lupta, suferinţa şi biruinţa lor. Tot astăzi este proznuit şi sf. muceic Atic.

27 august Cuviosul Pimen Egipteanul

Acest sfînt părinte a trăit în pustiul Egiptului pe la jumătatea secolului al V-lea fiind unul dinte marii duhovnici ai Bisericii. Este considerat un trăitor autentic şi un deschizător de noi căi pentru mistica şi ascetica creştină. Se ştie că după apariţia noii religii, creştinismul, în Palestina, prin predica şi jertfa lui Iisus Hristos, numeroşi oameni au dorit să trăiască o viaţă curată după precepte mai stricte. De aceea s-au retras în locuri greu accesibile, peşteri, vîrfuri de munţi sau pustiu, acolo unde erau vecini cu cerul şi cu Dumnezeu. Viforul gerului sau arşiţa căldurii treceau mai uşor atunci cînd sufletele le erau pline de dulceaţa rugăciunii şi de harul divin picurat în inimă şi cuget. Dacă primele vetre de monahism au apărut, cum era şi firesc, în Israel, totuţi cea mai mare comunitate de călugări s-a dezvoltat în nordul Africii, din Egipt pînă în Marocul de azi. Clima şi spaţiul parcă nesfîrşit ofereau creştinilor dornici de asceză un mediu propice. Astfel începînd cu secolul al IV-lea au apărut mari mînăstiri, în jurul cărora, întocmai unui stup, se aflau schiturişi peşteri. Acolo vieţuiau sute de mii de călugări ce practicau rugăciunea şi se luptau cu spiritele malefice. De multe ori în această bătălie dusă împotriva răului din lume şi din trupurile lor erau şi persoane care cedau dar marea majoritate a monahilor de aici au biruit. Este şi cazul cuviosului Pimen, mare ascet şi făcător de minuni. Patericul egiptean, adică cartea vieţilor acestor părinţi din pustiul Egiptului, ni-l înfăţişează ca un bărbat vrednic, adevărat model pentru monahi. De asemenea minunile săvîrşite de sfîntul părinte i-au adus o popularitate şi o stimă întocmai sf. Antonie, sf. Pahomie sau sf. Ciprian. Monahismul din această zonă, nordul Africii, dispare începînd cu sec. VII, atunci cînd pătrunde o nouă religie, mahomedanismul. Azi se mai păstrează doar cîteva mînăstiri iar creştinii, altădată numeroşi, abia dacă mai numără cîteva mii.

28 august Cuviosul Moise Etiopianul

Vieţile sfinţilor cuprind numeroase exemple oferite de oameni a căror trecere prin aceeastă lume nu a fost în zadar, marcînd semnificativ viaţa Bisericii. Calendarul ortodox comemorează amintirea unor persoane care înainte de a se converti la creştinism au avut o viaţă păcătoasă: Maria Magdalena, Sf. Pavel, Maria Egipteanca, cuvioasa Thais şi mulţi alţii. Cuviosul Moise Etiopianul, prăznuit astăzi, a trăit în secolul al III-lea în Africa şi a fost sclav negru. După ce a fost eliberat s-a alăturat unei cete de tîlhari. La scurt timp, datorită staturii impresionante şi a curajului său a ajuns conducătorul acestora, prădînd localităţile de pe malurile Nilului. Se spune că nimeni nu îl întrecea în agerime şi iscusinţă. De multe ori trecea înot Nilul şi de unde se întorcea cu prăzi bogate. Pe cînd încerca să jefuiască o mînăstire, un glas interior l-a povăţuit să se lepede de viaţa sa păcătoasă şi să îşi spele păcatele prin rugăciune şi post. Atunci a hotărît să se alăture obştii monahale primind botezul creştin apoi s-a călugărit cu numele de Moise. Mînăstirea a fost călcată din nou de hoţi, de această dată fiind prinşi de cuviosul Moise care i-a predat spre judecată. După o viaţă trăită în legea creştină urmînd cuvintele Mîntuitorului Iisus Hristos, la vîrsta de 60 de ani a fost sfinţit preot duhovnic. Pe cînd avea 75 de ani mînăstirea a fost atacătă de păgîni ce au jefuit-o de toate odoarele ce le-a avut, ucigînd pe călugării de acolo între care se număra şi sf. Moise Etiopianul. Ultimele sale cuvinte au fost: "Am atîţia ani de cînd aştept ziua aceasta, ca să se împlinească cu mine cuvintele Stăpînului meu, Hristos, cel ce a zis că toţi cei care scot sabia de sabie vor pieri".

29 august Tăierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul

În fiecare an, pentru credincioşii creştini, ziua de 29 august este rezervată comemorării momentului dramatic în care, la porunca regelui Irod, a fost tăiat capul Sf. Ioan Botezătorul. Aceasta se numără printre sărbătorile comune bisericii ortodoxe si romano-catolice. Credincioşii sunt îndemnaţi ca în această zi să postească şi să mediteze la modelul de viaţă şi virtute care rămâne Sf. Ioan Botezatorul. După cum relatează Biblia, el era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi era încins cu o curea. Modul în care era îmbrăcat nu era întâmplător, deoarece aceasta era vestimentaţia pe care o purtau proorocii în vechime. Poporul ştia despre el că trăieşte în pustie şi că se hrăneşte cu lăcuste şi miere sălbatică, fiind aspru cu sine şi cu cei din jur. Impactul apariţiei lui Ioan asupra poporului a fost puternic. Practic, a fost ca o trezire la viaţa duhovnicească. Mulţi dintre oamenii de toate categoriile sociale veneau să-l asculte, iar predica lui avea un efect surprinzător de benefic asupra inimilor lor. El acuza păcatul cu duritate, dar în acelaşi timp îndemna pe oameni la pocăinţă. În urma predicilor sale, oamenii deveneau conştienţi de viaţa păcătoasă pe care o duceau şi erau hotărâţi să se pocăiască. "Ce să facem?", îl întrebau tot mai mulţi oameni pe Ioan, iar el îi îndemna să trăiască după legile lui Dumnezeu, să practice în viaţa lor virtuţile morale, să se ajute unii pe alţii, să fie drepţi unii cu alţii, să se lepede de desfrânare şi mai ales să-şi manifeste pocăinţa prin fapte vrednice de luat în seamă. Mustrarea pe faţă a regelui Irod Antipa i-a adus acestuia nu atât din partea lui, cât mai ales a nelegiuitei Irodiada, condamnarea la moarte prin decapitare, moment dramatic pentru toata istoria crestinismului. Sf. Ioan a fost Înaintemergător al Domnului Iisus, el a avut misiunea de a pregăti venirea lui Iisus in lume.

30 august Sf. Alexandru, patriarhul Constantinopolului

Acest sfînt pãrinte este al doilea patriarh al Constantinopolului dupã edictul de la Milan, din 313, cînd s-a acordat libertate de exprimare religiei creştine. Sf. Alexandru a fost hirotonit episcop pãstorind o comunitate creştinã din capitala imperiului. Activitatea lui s-a desfãşurat în timpul domniei marelui împãrat Constantin cel Mare, ocrotitorul Bisericii creştine. A fost şi un colaborator apropiat al patriarhului Mitrofan al Constantinopolului înaintea cãruia s-a remarcat ca un bãrbat plin de rîvnã, împodobit cu minunatã înţelepciune şi cu fapte bune. În anul 325 împãratul Constantin a convocat în oraşul Niceea primul sinod ecumenic al Bisericii în care s-a dezbãtut erezia preotului Arie din Alexandria. Fiind înaintat în vîrstã şi reţinut de boalã, patriarhul Mitrofan l-a trimis pe episcopul Alexandru ca reprezentant al bisericii din Bizanţ. La sinod Sf. Alexandru a dovedit multã pricepere împotriva învãţãturilor eretice iar sfaturile sale au contribuit la alcãtuirea unor dogme şi canoane ce au statornicit dreapta credinţã. Dupã moartea lui Mitrofan a fost înaintat în scaun şi rang, fiind ales patriarhul bisericii constantinopolitane. Din aceastã poziţie sf. Alexandru era îndrumãtorul spiritual al creştinilor din Biserica Rãsãritului. A avut şi un conflict cu urmãtorul împãrat, Constanţiu, fiul Sf. Constantin cel Mare, ce îmbrãţişase credinţa arianã. Dupã o viaţã lungã de lupte şi rîvnã pentru apãrarea ortodoxiei, cînd anii sãi au ajuns la 98, sf. Alexandru s-a mutat, cu pace, cãtre Domnul. Tot astăzi sunt pomeniţi sf. Pavel şi Ioan cel Nou, patriarhi de Constantinopol.

31 august Punerea în raclă a brîului Maicii Domnului

Încă din primele secole ale credinţei creştine credincioşii de pretutindeni au arătat multă evlavie pentru orice fel de lucruri, care au avut vreo legatură cu Mîntuitorul Hristos, cu Maica Domnului sau cu sfintii săi. Ei au păstrat cu grijă asemenea semne sfinte şi le ascundeau în vremurile de prigoană. Multe s-au pierdut şi nu au mai fost găsite pînă în ziua de astăzi, dar, altele au fost aşezate în locuri de cinste, iar, uneori, s-au ridicat biserici pentru păstrarea şi cinstirea lor. Aşa s-a întîmplat cu "Veşmîntul Maicii Domnului", cu "cinstitul ei Omofor", cu “Brîul Maicii Domnului", cu moaştele a sute şi mii de mucenici. Cinstitul brîu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, pe care-l pomenim astăzi, a fost adus, de la Ierusalim, la Constantinopol, aşezat într-o raclă de aur, cu pecetluire împărătească, şi a fost expus în biserica pe care dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tînăr o zidise. Sfîntul locaş, cu hramul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, se ridica pe locul numit Halcopratia, adică tîrgul de aramă.  După mulţi ani, pe vremea domniei lui Leon cel Înţelept (886-912) soţia acestuia, Zoe, era supărată de duhuri necurate, îar împăratul şi rudele lui erau în mare mîhnire şi se făceau multe rugăciuni catre Dumnezeu, pentru împărăteasă, care pătimea. Se spune că i s-a arătat ei o dumnezeiască vedenie, spunîndu-i că, dacă se va pune pe dînsa brîul Fecioarei Maria se va tămădui. Împărăteasa a mărturisit acest vis soţului ei, Leon, iar el, l-a rugat pe patriarh pentru aceasta. Şi, dezlegînd pecetea, au deschis racla şi s-a aflat, întreg, cinstitul brîu al Preacuratei, întru nimic atins de trecerea vremii. După ce l-au sărutat cu evlavie, patriarhul l-a întins deasupra împărătesei, iar aceasta, îndată a scăpat de chinuirea diavolească şi s-a vindecat de boala ei. După aceasta, cinstitul brîu, fiind pus în aceeaşi raclă de aur, a fost pecetluit din nou. În amintirea minunii petrecute atunci, Biserica a închinat astăzi, o sărbătoare în cinstea Maicii Domnului.

sursa foto: calendar-ortodox.ro