În fişa postului antrenorului…

Unii antrenori fac infarct, aşa cum fac mulţi alţi oameni. Au predispoziţie, fac supraefort în regim prelungit, suferă şocuri puternice, adună în ei mai mult decât poate suporta inima. Boala intră hoţeşte şi, când omul îşi dă seama ce l-a lovit, poate fi pre târziu. Unii oameni nu fac infarct. Nu au predispoziţie, nu fac eforturi etc., nu le pasă de nimic ori au învăţat când să se oprească şi să pună bariera în calea bolii. Între oamenii expuşi la infarct sunt antrenorii sportivilor. Unul dintre ei este Mircea Lucescu. Cel mai titrat antrenor român de fotbal în activitate a fost lovit de periculoasa afecţiune nu în plin sezon competiţional, ci în perioada de pregătire, atunci când, în mod normal, consumul nervos al antrenorului este mai mic. Probabil că organismul său, trecut prin foarte multe încercări, şi-a ales să se detensioneze în condiţii de risc scăzut. Dacă preinfarctul s-ar fi produs în timpul unei partide cu mare încărcătură emoţională, probabil că s-ar fi produs o explozie distrugătoare. Cornel Dinu apune că a trecut şi el pe lângă preinfarct, dar s-a oprit la vreme. Printre cei care s-au aflat în situaţii similare este şi Sorin Cârţu. I-am amintit pe cei despre care a scris presa, dar suferinţe de acest gen lovesc numeroşi antrenori, nu doar de fotbal. In fişa generică a postului acestor meseriaşi intră, se pare, un astfel de risc pe care noi, privitorii din afară ai fenomenului sportiv, cu siguranţă nu-l avem în calitate de spectatori. Poate, de aceea, suntem atât de puţin înţelegători cu antrenorii ale căror formaţii evoluează altfel decât am vrea. Şi punem pe ei o presiune ce poate duce, uneori, la infarct. Este adevărat, riscul afecţiunii este în fişa generică a postului, dar parcă e mai bine să nu-i forţăm intrarea în rol!

Petrică BUTUC

sursa foto: www.gsp.ro