În Liga aceea care contează, cu adevărat, au rămas opt formaţii. Aproape uluitor, jumătate dintre le sunt din Anglia. Nu englezeşti! Antrenorul Arsenalului, francezul Arsene Wenger, spunea că fotbaliştii străini au dus Anglia în Ligă. Dacă era corect cu fotbalul, ar fi trebuit să spună şi că aceiaşi jucători ţin aceeaşi Anglie în afara turneului final al Campionatului European. Adică, acolo unde fotbalul este jucat pentru ţara de origine, nu pentru milioanele de lire ori de euro ale marilor cluburi care ajung să facă mare performanţă în întrecerile continentale. Dar şi acolo unde arenele de întrecere vor fi târguri pentru jucători. Se vor bate, mai departe, pentru trofeul european al cluburilor, Manchester, Arsenal, Chelsea, Liverpool, Barcelona, Roma, Schalke şi Fenerbahce. O parte a explicaţiei pentru succesul excepţional al formaţiilor din Anglia alcătuite din fotbalişti din toată lumea a fost dată de antrenorul Arsenalului. O altă parte o reprezintă munca făcută pe principii de organizare englezeşti cu forţă de muncă selectată, pe bani foarte mulţi, este adevărat, dar şi doar cu gândul la perspectivă, în cazul Arsenalului, cea care a umilit marea formaţei a Milanului, chiar pe terenul acesteia. Au rămas în competiţie câte o echipă italiană spaniolă, germană şi, surprinzător, turcească. Vor merge mai departe în bloc echipele de peste canal? Imposibil, pentru că vor ajunge să joace şi între ele, aşa că vom asista la continuarea drumului şi de teamuri de pe continent. Oricare dintre acestea are forţa să cîştige şi să răzbune umilinţa Milanului sau a Interului şi să repare onoarea serios şifonată a altor echipe de primă mână lăsate acasă în tururile desfăşurate până acum. Roma are forţă şi ştiinţa jocului, Barcelona are motivaţie după ce aproape a ratat titlul în Spania iar Shalke şi Fener pot produce surpriza. Nu atât de mare încît să treacă de semifinale. Orice ar fi, vom vedea fotbal de mare calitate. Dar este de reţinut şi morala formulată de Wenger: poţi face echipe mari din străini, dar poţi rămâne cu o naţională fără valoare.

Petru TABAN