Istoria catedrei de educatie fizica a Colegiului National “Unirea” Focsani

În încadrarea şcolii din anul 1989, profesor de gimnastică era Alexandru Copcescu, maestru de gimnastică. În anul 1894, la catedra de educaţie fizică a liceului este atestat acelaşi profesor, Alexandru Copcescu.
Iniţial, numai o parte din teren a fost destinată şcolii, dar ulterior a fost donat statului pentru interesele Liceului , întreg terenul cumpărat din fondurile Primariei, în suprafaţă de 6362 m2, pe care s-au ridicat clădirile anexe-sala de sport, locuinţa directorului, locuinţa secretarului, precum şi terenul de sport şi parcul din faţa şcolii.
Cu perioda războiului şi a ocupaţiei germane se încheia încă un capitol din istoria liceului.
Alexandru Copcescu, maestru de gimnastică avea în timpul directorului Th.Iordănescu, secretar Ion Popovici, pe luna nov. 1917 leafa de 333,leafa redusă conf. Ordinului guv.din mai 1917 28,sporul 57,indemnzţie de chirie 20%,cota 66,impozit 15,suma de plată 396. În timpul directorului Sim Crainic şi a secretarului I.Teodorescu, maestrul de gimnastică avea pe luna septembrie 1914 salariul de bază 420, gradaţia 108, pensia 10%, impozit 3%, pentru casa de credit 2%.
Generalul Gorciu, fost elev al Liceului Unirea pe la sfîrşitul secolului al XIX-lea ,într-o corespondenţă cu I.M.Dumitrescu,coleg de promoţie,prezintă pe unii dintre profesorii care au lăsat o impresie profundă în sufletul său.
Ca la o paradă de gală se perindă prin faţa minţii noastre, figuri de dascăli care au pregătit promoţii de faimă .
Alexandru Copcescu bunul, inimosul, dar şi strictul profesor eram de o slăbiciune excepţională la gimnastică, şi mi-a dat un nenorocit de 5, care mi-a stricat –împreună cu notele de la desen şi muzică,la care eram tot atît de slab –media generală (de menţionat că elevul Gorciu era premiantul clasei).
Pe anul şcolar 1920-1921 şi 1921-1922 conform statului de plată pe anii respectivi profesorul de gimnastică Alexandru Copcescu avea leafa 1100,gradaţia 1100,sporul de scumpete 1600+522, leafa 1600, cota 20%.
În anul 1936-1937 Liceul dispunea de 16 săli de clasă, amfiteatru, laboratoarele amintite bine dotate cu material didactic, muzeul de ştiinţe ale naturii, muzeul de etnografie creat din iniţiativa lui Alexandru Arbore, sală de conferinţe şi festivităţi, sală de gimnastică înzestrată cu toate aparatele necesare, o bibliotecă cu aproximativ 10.000 de volume, cabinet medical, cancelarie pentru profesori, trei cancelarii pentru director şi secretariat, locuinţă pentru director şi, separate pentru personalul administrative.
Iată şi pe profesorii numiţi impropriu de “dexterităţi”, deoarece la această şcoală ei s-au bucurat totdeauna de o adevărată preţuire.
Profesorul Zigmund Lupu, de Educaţie Fizică şi Sport , era strigat cu numele de JUMA. A funcţionat şi înainte de război şi multi ani după. A fost mult timp preşedintele Colegiului Judeţean de arbitri de fotbal, antrenor de gimnastică şi de fotbal. A fost un om al disciplinei şi al ordinii, cu multă autoritate în rândul elevilor, unde era foarte apreciat şi iubit, multe dintre succesele lor punându-le pe seama profesorului, asta şi pentru că ştia ca nimeni altul să-ţi dozeze efortul pentru a duce cursa contraconometru la bun sfârşit, îşi aminteşte unul dintre foştii elevi din perioada imediat următoare războiului. Supuşi unui efort fizic bine controlat, transformat în antrenamente serioase, elevii liceului au fost mereu la înălţime în concursurile şcolare la diverse niveluri. În iarna anului 1951 de exemplu, câţiva dintre elevii de la Unirea au participat la concursul naţional la diverse discipline sportive. După ieşirea la pensie, a emigrat în Israel, de unde ne-a trimis vederi, semn că nu ne-a uitat. Aici s-a stins din viaţă, la Haifa.
Profesorul Eftimie Costeniuc, de educaţie fizică, vorbea mai bine limba ucraineană decât pe cea rusă.
În martie 1951- Ofelia Iuscinski, inspector din direcţia şcolii a Consiliului de Cultură Fizică şi sport, însoţită de un tovarăş Matei, responsabil raţional pe această linie, controleză activitatea sportivă din Liceu. Cu acest prilej aflăm şi numărul de clase, anume 6 clase V-VII şi 11 clase de VIII-XI.
Profesorii de educaţie fizică erau la ora aceea Eftimie Costeniuc, ucrainean din zona Cernăuţi, cu studii superioare la Bucureşti, şi JUMA, fără studii de specialitate, dar care preda educaţia fizică de 14 ani şi urmase toate cursurile de iniţiere din 1950, ca şi cele de instruire a responsabililor de cercuri pedagogice. Din lipsă de spaţiu, activitatea sportivă se desfăşura sub formă de ansamblu pe grupe de clasă.
Şcoala avea atunci în curte un teren de baschet şi două de volei.

Program artistic al festivităţii centenarului Liceului “Unirea”
Gimnastică artistică- execută ansamblul şcolii condus de prof. Zigmund Lupu

Corpul profesoral în anul Centenarului (1965-1966)
Zigmund Lupu-educaţie fizică
Gheorghe Dumitrescu-educaţie fizică
Ovidiu Gavrilă- educaţie fizică
Se mai organizau excursii gratuite în cadrul regiunii cu 40 de elevi, şi excursii locale cu corturi sau drumeţii pe dealurile şi în Munţii Vrancei cu clasele V-VIII. Gratuităţile se acordau la propunerea diriginţilor pentru elevii merituoşi.
Se înţelege de la sine că Liceul a fost în vara aceea, a anului 1966, centru cultural şi sportiv pentru toţi elevii oraş.
Noua sală de Educaţie Fizică şi Sport, realizată la parametrii actuali de luminozitate, aerisire, apă curentă, grupuri sanitare şi aparate de lucru pentru antrenarea elevilor.
Inaugurată pe 5 august 2005, în prezenţa autorităţilor locale şi a invitaţilor dintre foştii elevi- azi profesori de ed. Fizică la licee şi şcoli generale din oraş, sala este locul de activitate a profesorilor care alcătuiesc catedra de Educţie Fizică şi Sport: Viorel Paizan , şef de catedră şi colegele sale Maria Rusan şi Carmen Grosu.
În spatele şcolii sunt amenjate terenurile de baschet, de volei şi de handbal.
Pe lângă multe succese, catedra de Educaţie Fizică şi Sport a dat Vrancei şi României pe cel mai bun sportiv al ei, Alin Moldoveanu, primul sportiv român calificat la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008 la tir, avându-l la clasă pe profesorul Viorel Paizan.
Liceeni focşăneni au purtat însă mândria că, de la ei, din acest oraş, au plecat pentru prima oară cele mai frumoase excursii şcolăreşti din Apus.
Trebuie menţionat că pe vremea aceea grupurile de elevi plecaţi în excursie se deplasau adesea cu camioane cu bănci fixe, prevăzute cu prelată pentru cazul că ar fi plouat.
Iată care au fost aceste excursii:
În aprilie 1951, 76 de participanţi pe transport CFR. Durata a fost de 5 zile, iar traseul: Focşani-Comaneşti-Ciceu-Braşov-Postăvarul-Sinaia-Ploieşti-Rafinăria Brazi-Focşani. Profesor conducător: Lupu Zigmund.
În ianuarie 1952, 50 de participanţi pe transport CFR. Durata a fost de 1 zi, iar traseul: Focşani-Sascut-Fabrica de zahăr-Focşani. Profesor conducător: Lupu Zigmund.
În martie 1952, 50 de participanţi pe transport CFR. Durata a fost de 1 zi, iar traseul: Focşani-Gugeşti-Fabrica de industrializare a lemnului-Focşani. Profesor conducător: Lupu Zigmund.
În august 1958, 50 de participanţi pe transport CFR. Durata a fost de 5 zile, iar traseul: Focşani-Sinaia, Cota 1400-Vârful cu Dor-Piatra Arsă-Caraiman-Babele-Peştera Ialomicioara-Sinaia-Focşani. Profesor conducător: Lupu Zigmund.
În octombrie 1958, 50 de participanţi pe transport CFR. Durata a fost de 2 zile, iar traseul: Focşani-Ciceu-Gheorgheni-Lacul Roşu-Cheile Bicazului-Gheorgheni-Focşani. Profesor conducator: Lupu Zigmund.
Un loc de seamă în ansamblul manifestărilor culturale, l-a avut echipa de dansuri organizată de profesorul de educaţie fizică, Marin Stoian.
Sportul constituie o latură importantă a activităţii extradidactice din şcoală. Încă din perioada interbelică se vorbea de asociaţia sportiv㠄Unirea” a elevilor de Liceu, care a întrunit în rândurile ei pe cei mai buni sportivi din şcoală. „Maestrul” de gimnastică Alexandru Copcescu a rămas renumit în istoria acestei şcoli pentru tactul său pedagogic. Ora lui era mai mult educaţie, decât educaţie fizică, îşi aminteşte unul din foştii săi elevi; şcolari de la „Unirea” erau totdeauna la înălţime în manifestaţiile cu caracter sportiv, ce se organizau cu prilejul diverselor evenimente.
În perioada postbelică activitatea sportivă din Liceul nostru s-a desfăşurat sub îndrumarea profesorilor Lupu Zigmund, Dumitrescu Gheorghe, Marin Stoian, Valentin Nazarie (o perioadă).
La şcoala noastră s-a dat o mare atenţie pregătirii elevilor pentru competiţiile sportive din cadrul Daciadei, în vederea participării la concursurile zonale sau naţionale. Şcoala a avut permanent echipă de mini-baschet, baschet, gimnastică, atleţi cu rezultate remarcabile, luptători. Consemnez câteva din rezultatele sportive ale ultimilor ani: Echipa de baschet a Liceului, antrenată de profesorul Gheorghe Dumitrescu, participă în seria a V-a a campionatului republicanilor a juniorilor şi şcolarilor, repurtând în 1974 succese meritorii, înlăturând adversari destul de puternici, cum ar fi Şcoala Sportivă Călăraşi şi Liceul nr. 4 Constanţa („Revista Noastră”, nr. 19-23/1974, p. 324).
-Atleta Felicia Antoneac, anul I de la Liceul „Unirea” a facut parte din lotul naţional care ne-a prezentat la campionatul balcanic Tripolis-Grecia în 1977, obţinând un succes important („Revista Noastr㔠nr. 43-45/1976, p. 705);
-Gabriela Coteţ, deţinătoarea mai multor medalii de aur, argint şi una de bronz, şi Carmen Ciortan, eleve ale Liceului „Unirea” au participat la campioatul republican de sală Bucureşti, februarie 1983, la săritura în lungime. Gabriela s-a clasat pe locul al IV-lea, iar Carmen pe locul VI. La concursul de teren acoperit, dotat cu „Cupa de cristal”, Bucureşti (19-20 februarie 1983), Gabriela s-a situat pe locul IV la săritura în lungime, probă în care de curând sportiva română, Anişoara Cuşmir stabilise un nou record. La pentatlon Carmen s-a clasat pe locul IV. În concursul republican univrsitar de sală, Gabriela Coteţ, care a avut ca adversare atlete în afara întrecerii propriu-zise, a ocupat locul I, sărind 6,34 lungime.
În cadrul echipei de handbal a C.S.S. Focşani, sunt cooptaţi şi elevi ai Liceului nostru, ca Alexandra Atănăsoaie, Iulian Coşereanu şi Livian Oprea. La sfârşitul turului, această formaţie a ocupat locul I în seria Moldovei, iar în luna februarie 1983, a câştigat „Cupa Bacăului” şi „Cupa C.S.S. Focşani”.
La lupte, elevii liceului nostru Dănuţ Vîlcu şi Mircea Bratu, antrenaţi de profesorul Gheorghe Dumitrescu au înregistrat rezultate frumoase atât la C.S. Unirea cât şi în întrecerile republicane („Revista Noastra” nr. 91-93/1983, p. 1602). Echipa de gimnastică ritmică a Liceului, organizată de prof. Marin Stoian, s-a prezentat la concursurile şcolare, unde a fost bine apreciată.
Sunt succese care arată că în şcoala noastră preocupările elevilor depăşesc cadrul strict al programei şcolare, şi că în aria acestor preocupări, sportul se află la înălţime.
Ovidiu Gavrilă (1917 – 1990)
Născut în Focşani, aici a urmat liceul, după care a continuat studiile la Facultatea de Drept la Universitatea din Iaşi, promoţia 1952.
El a fost primul profesor al liceului care a primit titlul de „Profesor fruntaş” în 1966 cu prilejul Centenarului.
Încadrat ca profesor de educaţie fizică în 1956, el a funcţionat aici până la pensie. O caracterizare făcută de profesorul Budescu prin anii ’70, afirma despre el că are o temeinică pregătire la educaţie fizică şi o frumoasă cultură generală. Mi-l amintesc ca acum pe acest coleg: un om nu prea înalt, expansiv, şi care compensa înălţimea cu o energie caracteristică de altfel, acestei bresle.

Zigmund Lupu (1918 - ....)
S-a născut la Huşi, dar a absolvit liceul Unirea, promoţia 1939 şi cu bacalaureatul luat la Bucureşti.
Atestat ca profesor prin decretul 353 din 23 august 1959 al Marii Adunări Naţionale, prin care îi acordă calitatea de profesor de educaţie fizică pentru clasele gimnaziale. El a predat însă şi la clase de liceu, datorită calităţilor recunoscute de pedagog şi sportiv strălucit.
Până la atestatul amintit, el a predat la Şcoala Primară a Comunităţii Evreilor Focşani, la Liceul Evreiesc, ce a fiiţat până la reforma învăţământului din 1948, la Gimnaziul Evreiesc şi la Liceul Comercial.
La „Unirea” a venit de la 1 septembrie 1948, unde a funcţionat până la pensie. Aici a avut multe sarcini extradidactice:
- Membru în Consiliul Judeţean de Educaţie Fizică
- Preşedintele Colegiului de Arbitri de Fotbal
- Antrenor de gimnastică şi fotbal.
Elevii l-au poreclit Juma şi sub acest nume era cunoscut chiar şi în cercurile oficiale, porecla devenind un alt nume al său.
A fost un om al ordinii şi disciplinei, pe care nu le-a obţinut prin violenţă, ci prin corectitudinea sa exemplară.
După ieşirea sa la pensie, Juma a cerut şă plece în Israel, la Haifa, unde a locuit până la sfârşitul vieţii. De acolo din Haifa, ne-a trimis tuturor colegilor câte un mesaj personal, semn că nu ne-a uitat.
Deşi s-a dus dintre noi, el trăieşte prin fiul său Toni, un elev eminent al Liceului Unirea şi în amintirea foştilor săi elevi.

Alexandru Copcescu
Printre profesorii a căror viaţă s-a identificat cu cea a Liceului, a fost şi „maestrul” de educaţie fizică Alexandru Copcescu, născut la Greabăn, judeţul Rm. Sărat, la 12 februarie 1860. După ce termină şcoala primară şi patru clase gimnaziale la Liceul”Sf. Sava” din Bucureşti, se înscriela şcoala Societăţii de Tir şi Gimnastică din Bucureşti, pe care o termină în februarie 1889. La 15 martie 1889 se prezintă la concursul pentru ocuparea catedrei de gimnastică la Liceul din Galaţi, reuşind cu media 8,20; totuşi, optează pentru catedra de gimnastică de la Liceul „Unirea” unde funcţionase ca suplinitor din 1885.
La 15 martie 1889 este numit „maestru” de gimnaziu cu titlu provizoriu, iar la 30 iulie 1892, prin decret regal, e numit definitiv. Aslujit şcoala mai bine de 40 de ani, până la 1 septembrie 1926, când iese la pensie, dar , rechemat, mai funcţionează un an.
A făcut campanie de 1877 – 1878 ca voluntar şi a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii – Crucea trecerii Dunării, Apărătorii Independenţei, Steaua României, Medalia Jubiliară Carol I, iar din partea Ministerului Instrucţiunii cu Răsplata Muncii clasa I.
Ca preşedinte al Societăţii Sportive „Unirea” din cadrul Liceului , el acordă o atenţie deosebită pregătirii diverselor manifestaţii, unde şcolarii lui străluceau întotdeauna. A lăsat o impresie extraordinară celor care l-au cunoscut. Constantin Leonescu, coleg de cancelarie, spunea în cuvântul funebru: „Om chipeş şi bine dichisit, suflet deschis...Copcescu nu avea glasul ca să ştie a ascunde ceea ce voia să facă. Avea în sângele său o mândrie a omului simţit şi de rasă, era un exemplar distins al breslei noastre, adesea nerăsplătită şi cu rosturi de existenţă modeste, totuşi tăcută şi răbdătoare, având numai în conştiinţă înaltă lumină morală a datoriei împlinite.”
Puternica personalitate a maestrului Alexandru Copcescu a rămas adânc împlântată în conştiinţa celor care l-au cunoscut. Peste decenii, un fost elev, azi profesor doctor docent Nicolae Manolescu, şi-l aminteşte ca pe un fel de „Tat㔠al Liceului ( un profesor foarte apropiat de elevi); avea în acelaşi timp prestigiu datorită obiectivităţii cu care analiza problemele culturii şi darului de a se exprima clar şi convingător... Ora de gimnastică era oră de educaţie. Cunoştea în general viaţa majorităţii elevilor şi ştia să le de-a un sfat când unuia di ei îi venea rândulla paralele sau sărituri. S-a stins din viaţă la 15 iunie 1928 în vârstă de 68 de ani, spre regretul tuturor celor care l-au cunoscut.

În anul şcolar 1977 – 1978, în corpul profesoral al Liceului în catedra de educaţie fizică şi sport funcţionau ca profesori: Gheorghe Dumitrescu, Marin Stoian, Valentin Nazare şi Gheorghe Cocu.
În anul şcolar 1990 – 1991, în corpul profesoral al Liceului în catedra de educaţie fizică şi sport funcţionau ca profesori: Gheorghe Dumitrescu, Marin Stoian, Rodica Pendus şi Maria Rusan.
În prezent catedra de educaţie fizică este formată de profesoarele Carmen Grosu şi Maria Rusan, împreună cu Viorel Paizan, şef de catedră.
În numerele viitoare Sportul de Vrancea va prezenta şi alte amănunte din istoria catedrei de educaţie fizică şi sport a Colegiului Naţional Unirea Focşani.
Facem un apel la toţi colegii profesori de educaţie fizică şi sport din judeţul Vrancea, care au date despre istoria catedrei de educaţie fizică di şcoala sau liceul unde predau să trimită materialul pe adresa: redacţia@sportuldevrancea.ro sau direct la redacţie.
viorel.paizan@sportuldevrancea.ro