Un exercițiu inutil pentru fotbalul românesc
E secetă mare pentru presa de sport. Transferuri de nimic, cancanuri ioc acum, în vacanță. Ministresa Ridzi a mai agitat cumva arșița umezită a verii, dar nici aici nu-i cine știe ce sfârâială. Lumea e obișnuită cu astfel de întâmplări venite dinspre politic și privește plictisită la spectacolul, parcă în reluare, al mânăriilor interminabile cu bani publici. Afacerea dosarelor de securitate ale fotbaliștilor a picat, pentru ziariștii de sport și pentru organizatorii de talk-show-uri, ca o mană cerească. S-a dorit o bombă de presă. În realitate nu-i decât un subiect oarecare ce nu interesează decât pe cei despre care se face vorbire în materialele de presă. Ba, după reacția unora dintre aceștia, nici pe ei. Nu cred că la mijloc e vreun joc de interese menit să oprească ascensiuni ori să demoleze oameni. Cum nu cred nici că unor oameni din sport le-au făcut eventualii turnători un rău mai mare decât acela pe care statul din acea parioadă l-a făcut unor mari fotbaliști – ca să ne referim doar la aceștia – care nu au fost lăsați să joace la mari cluburi europene. Or fi colaborat unii dintre sportivi cu securitatea. Cei ce, după 20 de ani de la schimbarea de regim, vin și îi arată lumii pe nemestecate, ieșind în față cu numele mari ale istoriei fotbalului românesc, fără nuanțări și dovezi clare, nu fac un rău mai mic decât cel pe care îl impută acestora. Cred că dincolo de acoperirea mediatică a inevitabilului gol de vară, deconspirarea marilor fotbaliști este un exercițiu inutil pentru fotbalul românesc. Și arată că presa de sport din România se cantonează prea mult în tabloidizare. Cât de mult contribuie deconspirarea din aceste zile și dezbaterea legată de ea la ieșirea fotbalului românesc din criza adâncă în care se află? Și, pentru că tot veni vorba, fotbaliștii ce țin în aceste zile capul de afiș al presei cu prelungire la CNSAS, sunt cei ce au realizat cele mai mari performanțe ale fotbalului românesc de club ori la nivelul naționalei… Sî însemne, cumva, autorii deconspirărilor consideră că doar așa se poate ajunge la performanțe de vârf?
Petrică BUTUC