Competițiile începute în toamna trecută s-au încheiat. Mai e puțin și se încheie și vacanța de vară. Este vremea când cluburile își proiectează viitorul sezon, cu obiectivele și costurile cerute pentru atingerea acestora. Necazurile din economie sunt transferate, însă și în sport ceea ce face să fie dificil de definit obiectivele pentru că nu sunt resurse pentru susținerea costurilor. Se întâmplă la case foarte mari ale sportului din România, se întâmplă și la cluburile mici. Este și cazul Clubului Sportiv Municipal Focșani care a încheiat în mare jenă financiară anul competițional 2008-2009, cel puțin la sporturile de echipă cu mare impact cum sunt fotbalul, voleiul și handbalul. Instituția tutelară a clubului, Consiliul Local al Municipiului, a dat într-un târziu bugetul, și acela, sărac, inclusiv pentru sport, dar banii nu prea au ajuns la destinatari. Probabil că vor ajunge, cumva pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute până la zi. Viitorul este, însă ca într-un banc vechi: mic și negru și abia se vede la orizont. Formația de volei, proaspăt divizionară de primă ligă are nevoie de întăriri pentru a face față rigorilor noii categorii valorice. Întărirea se va produce, probabil, dacă se va găsi un sponsor generos. Dacă nu, fetele care au reușit performanța de excepție a promovării vor fi nevoite să facă acte de eroism ca să reziste onorabil în A1. Echipa de handbal este în continuare în vacanță, dar nu este limpede în ce condiții – și dacă - va continua să fie una dintre protagonistele primei serii a diviziei A. Fotbalul de liga a III-a nu pare a avea o perspectivă mai promițătoare. Va rămâne la stadiul actual și se va autohtoniza total în materie de jucători și conducere tehnică și administrativă până când pentru sport vor fi bani mai mulți. Unul dintre finanțatorii importanți din sport spunea cu câteva zile în urmă că, dacă nu se vor implica mai serios consiliile județene și cele municipale în fotbalul românesc, acesta riscă să nu mai aibă viitor. Probabil că omul în cauză nu știe cât de neputincioase în acest sens sunt numitele instituții. Situația este similară și la nivelurile inferioare, unde consiliile locale nu investesc aproape deloc în asigurarea condițiilor legale de disputare a întrecerilor sportive. Mai mult, apar cazuri, cum au fost cele de duminica trecută, când arbitrilor care au condus partidele de cupă de la Cîrligele și Tătăranu nu le-au fost plătite de organizatori aproape simbolicele baremuri de joc. În mijlocul acestei lungi veri fierbinți, sezonul neputinței financiare pare nesfârșit și pentru sport.
Petrică BUTUC