MEMORIALUL IOAN SOARE LA ŞAH

În amintirea regretatului Ioan Soare, foarte apreciatul profesor de educaţie fizică şi sport, director de şcoală, director de cămin cultural şi instructor cultural artistic, în perioada 26-30 mai 2009, la Vidra s-a desfăşurat „Memorialul Ioan Soare“ în cadrul căruia au avut loc câteva deosebit de emoţionante activităţi.

Pentru început, în cursul săptămânii au fost organizate două competiţii de şah cu elevii de la Grupul Şcolar „Simion Mehedinţi“ şi Şcoala cu clasele I- VIII din localitate, conduse de profesorii Marius Zaharia şi Dumitru Mania. La competiţia rezervată fetelor de la Grupul Şcolar, pe primele locuri s-au clasat în ordine Andreea Chiriţă, Georgiana Chiriţă şi Cristina Sârbu, iar la băieţi ordinea primilor trei a fost Ştefan Şandru, Alexandru Murgu şi Ionuţ Maftei. La Şcoala cu clasele I- VIII, la fete primele trei locuri au fost ocupate de Mihaela Gherasim, Alexandra Cotea şi Antonia Profiroiu, iar la băieţi, primii trei au terminat în ordine Sorin Şandru, Andrei Răduc şi Alexandru Pintilie. De remarcat prezenţa pe primul loc la băieţi, atât la liceu cât şi la şcoala generală, a fraţilor Ştefan şi Sorin Şandru, despre care cu siguranţă vom mai auzi.

Activităţile memorialului au continuat sâmbătă dimineaţă cu slujba religioasă oficiată de părintele Bordea la mormântul profesorului Soare din cimitirul Vidra, unde absolvenţii liceului au depus o coroană de flori.

A urmat în aceeaşi zi o adunare comemorativă la liceu, unde, după păstrarea unui moment de reculegere, au rostit vibrante şi emoţionante cuvinte despre viaţa şi activitatea celui comemorat actualul director Maricica Babiş, foştii directori Dumitru Plugaru, Georgeta Ionaşcu, Patriţa Ghimpu, inspectoarea de specialitate Vica Mincă, profesorii Ecaterina Plugaru şi Constantin Dumitru precum şi câţiva absolvenţi. Au reieşit din luările de cuvânt ale participanţilor respectul, ataşamentul şi deosebita consideraţie de care s-a bucurat reputatul profesor, antrenor, pedagog, instructor cultural artistic, director de şcoală şi de cămin cultural şi mai ales mare OM. Perseverenţa, dăruirea, onoarea, spiritul de competiţie şi de sacrificiu, iniţiativa, pasiunea pentru educaţie prin muncă şi pentru muncă, în spiritul valorilor morale şi creştine au fost câteva dintre trăsăturile de caracter care au fost scoase în evidenţă de participanţi.

Din ampla prezentate făcută de fostul director de liceu Dumitru Plugaru, directorul în mandatul căruia profesorul Soare s-a transferat la liceu (şi unde a rămas până la sfârşitul vieţii), a reieşit motivul solicitării transferului: nu apropierea de casă, nu promovarea la o categorie superioară de unitate de învăţământ, nu motive financiare ci dorinţa căreia nu îi mai putea rezista de a face sport de performanţă cu elevii. Fusese profesor şi director la şcolile generale din Nereju, Negrileşti şi Viişoara dar în toate aceste trei localităţi vrâncene avea copii cu care nu putea să facă sport de înaltă performanţă fiindcă majoritatea covârşitoare era formată din copii cu multe obligaţii gospodăreşti, unii nevoiaşi, care nu puteau să rămână să facă antrenamente, uneori, îndeosebi în campania de recoltare, nici la toate cursurile nu participau. „Nu mai pot aştepta! Nu mai pot sta cu mâinile în sân!“ îşi amintea directorul Plugaru că îşi motiva profesorul Soare solicitarea de transfer la liceu. Era stejarul care visa să înfrunte furtuna şi nu putea să crească sub o streaşină. După numirea la liceu, într-adevăr a făcut tot ce a promis, nu un an , nu câţiva ani, nu doar cât a fost director profesorul Plugaru, cel care îl ajutase să se transfere, ci întreaga lui viaţă, inclusiv după ieşirea la pensie.

Profesoara Vica Mincă, inspectoarea de profil, cu delicateţea ce o caracterizează, a arătat, printre multe altele, că este prima acţiune de acest gen la care participă şi este profund impresionată de consideraţia, stima, imaginea şi reputaţia ce s-au creat în jurul acestui mare profesor.

S-a dat citire unui lung şir de nume ale profesorilor, prietenilor şi absolvenţilor care, neputând participa fizic din diferite motive la adunare, au asigurat familia şi participanţii că sunt şi ei în totalitate conectaţi şi prezenţi la întâlnire cu inima şi gândul. De asemenea, au fost citite mesajele adresate familiei şi participanţilor de către profesorii Simion Ene, Ştefan Neagu şi Gheorghe Vioreanu.

Din mesajul transmis de profesorul Simion Ene spicuim pe scurt doar trei idei. 1) Dacă 30% dintre profesorii de educaţie fizică şi sport ar fi fost de talia profesorului Soare, ţara noastră ar fi avut un număr dublu de campioni mondiali, olimpici şi europeni. 2) Singurul domeniu care la inspecţii se prezenta fără emoţii era educaţia fizică şi sportul. 3) Iarna desfăşura orele şi pe hol, dar elevii din clase nu erau deranjaţi de acest lucru, aşa de bine era asigurată liniştea.

Să notăm o singură şi scurtă dar foarte sugestivă remarcă dintre cele exprimate de profesorul Viorel Paizan, directorul singurei publicaţii de sport din judeţ, „Sportul de Vrancea“:       -   „Un om care se naşte la două sute de ani.“

În cadrul adunării comemorative a fost reamintită, printre multele realizări ale profesorului Ioan Soare, comportarea de excepţie a echipei liceului la Campionatul judeţean de şah pentru juniori din 1973, când, dintre primele patru şahiste şi primii patru şahişti ai judeţului, câte doi dintre ei au fost elevii profesorului Ioan Soare: la fete, Elena Ghiuţă – vicecampioană judeţeană şi Otilia Ciobotaru – clasată pe locul al IV-lea, iar la băieţi, Fănel Şandru – campion judeţean şi Anton Soare – clasat pe locul al IV-lea. O asemenea performanţă (şi la băieţi şi la fete, în acelaşi an) au mai realizat doar elevii de la Colegiul Naţional Unirea Focşani...

Maria Soare, soţia, a prezentat o interesantă colecţie de poze şi documente şi a punctat câteva elemente de noutate sau mai puţin cunoscute de foarte mulţi participanţi. Astfel, mulţi au aflat abia acum că profesorul Ioan Soare a fost şi dirijorul unui cor ostăşesc într-o unitate militară de vânători de munte în timpul stagiului militar. De asemenea, puţini ştiau că la invitaţia profesorului comemorat, în Vidra a venit să susţină un simultan la şah reputata publicistă şi mare maestră internaţională Elisabeta Polihroniade.

Soţia şi fiicele profesorului au primit de la absolvenţi trei tablori ale pictorului Teodoru Iliescu, absolvent al liceului promoţie 1974. Toate cele trei tablouri au ca temă floarea soarelui, nu întâmplător, ci pornind de la numele profesorului şi florile în viaţă atât de mult dragi lui – soţia, Maricica, şi fiicele, Magdalena şi Ionela. De altfel, absolventul Anton Soare, în momentul cănd a oferit tablourile, le-a numit Florile Soare-lui.

A fost pregătită pentru această ocazie o culegere de aforisme, citate, cugetări, maxime, proverbe din care în cadru oficial au fost citite câteva fragmente, care sigur i-ar fi plăcut profesorului Soare. Culegerea, din care redăm doar trei fragmente, urmează a fi multiplicată şi distribuită fiecărui participant la memorial.

ÎNVAŢÅ DE LA TOATE  

                                                Poezie norvegiană

Învaţă de la toate să ai statornic drum

Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.

                             Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,

                             Învaţă de la stâncă tu neclintit să crezi.

                                      Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,

                                      Învaţă de la piatră cât trebuie să spui.

                                                Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci

                                                Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori,

Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori!

                   Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,

                   Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

                             Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,

                             Învaţă de la apă să nu dai înapoi.

                                      Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,

                                      Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.

Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,

Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.

                                                         Învaţă de la greieri – când singur eşti – să cânţi,

                                                          Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.

                   Învaţă de la vulturi – când umerii ţi-s grei

                   Şi du-te la furnică să vezi povara ei.

                             Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,

                             Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,

Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

                                                Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,

                                                Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

FÅ-ŢI TIMP...

FĂ-ŢI TIMP SĂ TE ROGI

– este cea mai mare putere

FĂ-ŢI TIMP SĂ CITEŞTI

– este fântâna înţelepciunii

FĂ-ŢI TIMP SĂ IUBEŞTI

– este un principiu dumnezeiesc

FĂ-ŢI TIMP SĂ CAUŢI ADEVĂRUL,

SĂ-L SPUI CU TĂRIE, SĂ-L APERI, SĂ-L FACI SĂ ÎNVINGĂ

– este una dintre cele dintâi datorii

FĂ-ŢI TIMP SĂ FII PRIETENOS, ALTRUIST

– este drumul spre fericire şi cea mai de preţ investiţie

FĂ-ŢI TIMP SĂ RÂZI

– este muzica sufletului

FĂ-ŢI TIMP SĂ MUNCEŞTI

– este preţul succesului

FĂ-ŢI TIMP SĂ CLĂDEŞTI FRUMOSUL ŞI BINELE

– este cea mai durabilă şi cea mai de cinste comoară

FĂ-ŢI TIMP SĂ PRIVEŞTI RĂSĂRITUL DE SOARE

– găseşte un nobil motiv şi tu să răsari

FĂ-ŢI TIMP SĂ PRIVEŞTI APUSUL DE SOARE

– este prilejul de a-nţelege că timpul nu-i de pierdut

FĂ-ŢI TIMP SĂ OFERI

– este prea scurtă o zi ca să fii egoist

SÅ NE GÂNDIM

ÎNAINTE DE A ROSTI RUGÅCIUNEA

TATÅL NOSTRU

                                      Nu spune TATĂL

                             dacă în fiecare zi nu te comporţi ca un fiu adevărat.

                                      Nu spune NOSTRU

dacă trăieşti izolat în egoism şi nu vezi că tatăl nu este doar al tău, ci al nostru, al tuturora, chiar şi al celor care nu îl recunosc.

                                      Nu spune CARE EŞTI IN CERURI

                             dacă te gândeşti la cer doar ca la o recompensă

                             pentru care zelos faci totul ca să o primeşti.

                                      Nu spune SFINŢEASCĂ-SE NUMELE TĂU

                             dacă nu îl onorezi.

                                      Nu spune VIE ÎMPĂRĂŢIA TA

                             dacă o confunzi cu gloria şi succesul material.

                                      Nu spune FACĂ–SE VOIA TA

dacă nu o accepţi atunci când este dureroasă sau în defavoarea ta şi dacă plângi pentru ce ţi se-ntâmplă.

                                      Nu spune PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT

                             dacă te gândeşti doar la lucrurile pământeşti

                             şi te preocupă doar ce ai de făcut pe pământ.

Nu spune PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE DĂ-NE-O NOUĂ ASTĂZI

                             dacă vrei mai mult decât meriţi ori decât ai nevoie,

                             dacă nu te interesează oamenii înfometaţi,

                             fără locuinţă, fără cultur