Şi noi, prin reprezentanţi!

Suntem şi noi, românii, un pic de câştigători ai Cupei UEFA: prin reprezentanţi. Aproape tot atât de mult cât şi ucrainenii în ţara cărora fiinţează învingătoarea de miercuri seara. Pe teren, la Istanbul, au fost cinci brazilieni, un român, un croat, un polonez şi, dacă nu am greşit numărarea, trei ucraineni. Noi l-am dat, esenţialul – pe Mircea Lucescu, omul care a construit Şahtiorul, ceea ce se pune cam cât tot ce am numărat mai devreme, la un loc şi ceva mai mult. La drapele naţionale, am fost egali: unul polonez, unul brazilian, unul ucrainean, unul croat şi unul românesc: cel dus de Răzvan pentru ca tatăl său să-l poarte la festivitatea de premiere. Vasăzică, şi românii sunt în stare de performanţe de vârf în fotbal. De ce în Ucraina s-a putut, dar în România nu se poate? Antrenori ar fi, jucători, de asemenea. Dacă Raţ, care nu este culmea fotbalului românesc, a fost unul dintre cei mai buni ai finalei de la Istanbul, înseamnă că şi în România ar putea să fi găsiţi fotbalişti cu care să fie construită o echipă de valoarea Şahtiorului. Dacă sunt luaţi vreo 3-4 Raţ, le sunt puşi alături vreo 4-5 brazilieni fotbalişti, nu turişti, şi sunt daţi pe mâna unui Mircea Lucescu ori a vreunui eminent elev de-al său, într-un timp rezonabil, câştigarea unui trofeu european nu ar mai fi o utopie. Am omis ceea ce era mai important: mai este nevoie de un Ahmetov. Până când va fi găsit acesta, românii vor mai câştiga trofee continentale prin reprezentanţi. Au fost altă dată Gică Popescu şi Gică Hagi, acum sunt Mircea Lucescu şi Raţ. Ne vom bucura odată cu ei şi pentru ei. Iar dacă printre învingători se va găsi cineva să ducă la drapelul naţional la paritate cu alte drapele naţionale, vom simţi că a câştigat puţin şi România.
Petrică BUTUC      

sursa foto: 3210.ro