Fotbalul şi-a făcut datoria!

Finala se va juca între Barcelona şi Manchaster

Fotbalul a ales. Finala Champions League se va juca între Manchaster United şi Barcelona! După ce Manchaster făcuse o echipă de anonimi din altă trupă frumoasă, Arsenalul puştilor lui Arsene Wenger, şi după egalul de pe Camp Nou, părea că 2009 va reedita finala din 2008. Barcelona lui Guardiola, scăpată de grijile campionatului prin incredibilul 6-2 de pe Santiago Bernabeu, se văzuse decimată pentru partida decisivă cu Chelsea. Lipsită de fundaşii centrali clasici ai ultimului an, fără Henry renăscutul, a mers la Londra să facă pe gazon inimitabila sa broderie. Îi lipseau trei artişti, dar nu putea – pentru că nu ştia - să facă altceva decât să joace fotbalul pur. Fotbalul ce i-a redat o forţă pe care o mai avusese cu multă vreme în urmă şi a făcut-o campioana inimilor celor ce cred în sublimul spectacolului sportiv. În faţa sa, Chelsea, o altă forţă, croită pe alte principii, dar la fel de puternică, prin maniera de joc, închisă, speculativă şi eficientă, care reuşise să plece cu scor alb de la Barcelona. Confruntarea dintre cele două maniere de joc, echilibrată timp de 99 de minute, s-a rupt printr-un gol dintre cele de pus în manualele de istoria fotbalului. Arta catalană, etalată cu obstinaţie şi orgoliu pe arena londoneză părea doar artă pentru artă pentru că, în continuare, fotbaliştii lui Chelsea priveau, cu superioritate, la truda reluată, mereu de la capăt, dar fără efect notabil în careul gazdelor. 1-0 era scorul perfect şi le dădea paşaportul pentru finala de la Roma. 1-1 ar fi fost dezastrul pentru ei. Iar când arbitrul danez l-a trimis la vestiare pe Abidal, dezastrul părea să-şi fi luat rezidenţa la Barcelona. Fotbaliştii lui Guardiola nu au schimbat nimic în maniera de joc. Orgoliu, inconştienţă sau, dimpotrivă, credinţa că vor reuşi pentru că fac un lucru de care nici o echipă din lume nu este în stare. Şi au brodat în continuare, cu Messi, Iniesta şi Xhavi la ingliţă, cu maratonistul Alves la centrare, cu Valdes la primire şi respingere, în fine cu toată formaţia până în minutul 92 şi 35 de secunde. Atunci a intervenit abaterea de la regulă, de fapt eroarea. Ce nu a reuşit arta – parcă pusă pe calculator, a reuşit imprevizibilul. După respingerea neinspirată a lui Essien, mingea l-a lovit pe Eto, a deviat la Iniesta care a marcat alt gol pentru istoria fotbalului. Jucătorii lui Chelsea erau pregătiţi să intervină pe traseele previzibile ale mingii. O făcuseră de prea multe ori în această partidă pentru a greşi. Pentru intervenţia creatoare a destinului, nu. Greşeală a fost, dar nu a lor. Poate nu a fost nici o greşeală. A fost doar sentinţa zeului Fotbal care a dat câştig celui mai generos cu el. Şi a trimis în finală echipele care îl onorează la cel mai înalt nivel. De aici încolo, la Roma, vor vorbi doar echipele. El şi-a făcut datoria!     

Petrică BUTUC      

sursa foto   www1.uefa.com