12 aprilie Sf. Mucenic Sava de la Buzău

Sf. Mucenic Sava este cel mai important martir din timpul persecuţiei lui Atanaric. A trăit o vreme în părţile muntoase ale Buzăului, într-un sat cu populaţie etnică locală, daco-romană. Aici mergea la biserica unde slujea preotul Sansala şi "cânta psalmi" (era deci cîntareţ). Unii cercetători îl consideră ca fiind daco-roman de origine capadociană ori capadocian trimis la nord de Dunare, prin episcopia de Tomis sau arhiepiscopia de Tesalonic. Altii îl consideră got, dupa cum precizează şi cel care a redactat Actul martiric. Menţionat în Dicţionarul Sfinţilor, editat la Oxford, ca "Sava de la Buzău", este cert că era străromân, aşa cum se sugerează şi în corespondenţa dintre Sf. Vasile cel Mare cu Bretanion, episcop de Tomis, si cu Junius Soranus, guvernatorul Scitiei Minor. Documentul respectiv ne oferă informaţii despre răspîndirea creştinismului în secolul al IV-lea, faptul că la nord de Dunăre există o viaţă creştină, preoţi şi cîntăreţi, probabil şi episcopi, dar si despre activitati interesante din punct de vedere etnic si social. Ucenic al duhovnicului Sansala, Sf. Sava este supus de către Atharid la 12 aprilie 372, în noaptea a treia de Paşti, la torturi, spre a renunţa la credinţa sa. Pentru că nu a reuşit, a poruncit soldaţilor să-l ucidă. A fost afundat în apele rîului Mouseos-Buzeos, cu o greutate mare de lemn, legată de gât (apa şi lemnul - simboluri creştine: Botezul şi Crucea), dîndu-şi astfel viaţa pentru credinţa întru Hristos. Sf. Vasile cel Mare i-a cerut lui Junius Soranus să trimită în Cezareea Capadociei moaştele Sf. Sava. Acestea au fost însoţite de epistola Bisericii Gotiei către Biserica din Capadocia, redactată în anul 374.