Victoria în Austria va ţine România în jocurile calificării!

Au dat verdictul: României i s-a tăiat maioneza mondialului din Africa de Sud. Nu o mai poate lega la loc nici vreun mare vraci în ale bucătăriei fotbalistice, spun mai direct sau mai voalat diverşi comentatori de profesie, vorbeţi de ocazie, mă rog, toţi cei ce se cred îndreptăţiţi să-şi dea cu părerea despre contraperformanţa de sâmbătă a echipei naţionale. Aceiaşi ar fi în stare să-i desfiinţeze pe Mutu, Contra, Lobonţ pentru că şi-au permis să întrevadă un capăt de nădejde de calificare. Necazul naţionalei pare a le fi dat dreptul să-şi asume statutul de a fi judecători supremi şi executanţi ai sentinţei, de a tăia şi spânzura din vorbe. Starea aceasta de contestare aproape generală a lui Piţurcă – omul calificărilor de până acum – a fotbaliştilor, de negare a trecutului, prezentului şi viitorului în veacul veacurilor, îndeamnă la câteva observaţii. Mai întâi, că toţi contestatarii pot să aibă dreptate. Că într-adevăr, şansele României de a ocupa un loc de calificare sunt foarte mici. Apoi că, dacă aceste şanse există, fotbaliştii români trebuie să se bată pentru a le valorifica. În partida cu Serbia, românii au avut nenoroc, un arbitraj neprietenos, dar mai ales, au avut câţiva jucători care nu aveau ce căuta pe teren. Piţurcă a mizat pe cel puţin trei fotbalişti care aveau valoare doar să privească jocul. Meciul cu Austria poate fi al spălării obrazului, ca şi al începutului relansării într-o cursă care mai durează destule etape. Condiţia este ca miercuri, de 1 aprilie, jucătorii României să privească spre ei înşişi nu spre contestatarii de serviciu şi să câştige. Sâmbătă au avut o repriză mult mai bună decât victorioasa Serbie. Dacă vor juca la fel întreaga partidă cu austriecii, totul este posibil. În bine. O a treia observaţie ţine de diferenţa dintre dorinţă şi putinţă. Toată lumea care ţine cu naţionala României ar vrea ca ea să repete performanţele de acum 15 ani. Vremurile s-au schimbat, însă. Nici românii nu mai sunt ce au fost în fotbal, nici alţii nu mai sunt aceiaşi. Mutu, Contra Chivu ori Lobonţ ar dori, cu siguranţă să ajungă, cel puţin unde au fost Hagi, Popescu, Dumitrescu, Răducioiu, Lupescu, Stelea, Petrescu, Dorinel Munteanu. Ca număr de individualităţi şi ca grup ei sunt, evident sub acea generaţie. Şi, fatalmente, nu-i pot ajunge nivelul de performanţă. Este o realitate pe care orice comentator de bună credinţă ar putea să o ia în considerare când judecă, dă şi execută sentinţe. Şi ar putea observa că, şi în aceste condiţii, naţionala României mai poate ajunge la mondiale. Iar drumul spre Africa de Sud trece prin Austria, a cărei naţională va pierde jocul de miercuri, 1 aprilie, cu naţionala României.

Petrică BUTUC