CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

26 martie Soborul Arhanghelului Gavriil

Arhanghelul Gavriil este considerat unul dintre conducătorii îngerilor vestitori ai voii şi poruncilor lui Dumnezeu. După mărturiile Scripturii şi ale Tradiţiei, se spune că arhanghelul Gavriil a fost cel care l-a învăţat pe Moise în pustiul Egiptului şi i-a descoperit să scrie primele cărţi ale Bibliei. Tot Gavriil a fost cel care i-a vestit preotului Zaharia că Elisabeta, soţia sa, va naşte pe sf. Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului. Tot Gavriil a adus vestea cea bună, a naşterii Fiului lui Dumnezeu, Mesia ce mult aşteptat, sf. Fecioare Maria. El este reprezentat in iconografia creştină avînd în mîini o floare de crin, simbol al purităţii şi al buneivestiri. Sfîntul Arhanghel Gavriil este sărbătorit la 8 noiembrie, împreună cu Sfîntul Arhanghel Mihail. Referitor la misiunea Fiului lui Dumnezeu Întrupat, sfînta Fecioară Maria a înălţat un imn de laudă, cîntînd vestea cea bună a mîntuirii neamului omenesc, la care o contribuţie aparte a avut-o şi arhanghelul Gavriil: "Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mîntuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire cel Puternic şi sfînt este numele Lui. Şi mila lui din neam şi în neam spre cei ce se tem de El. Făcut-a tarie cu braţul Său, risipit-a pe cei mîndri în cugetul inimii lor. Coborît-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înalţat pe cei smeriţi, pe cei flămînzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi. A sprijinit pe Israel, slujitorul său, ca să-şi aducă aminte de mila sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac". Tot astăzi sunt pomeniţi Sf. Sfinţit Mucenic Montanus şi soţia sa Maxima de la Singidunum.

27 martie Sf. Muceniţã Matroana

Despre sfînta pomenită astăzi ştim că a fost slujitoare la o femeie de neam evreu, care se numea Pautilla. Însoţindu-o pe stãpîna ei pânã la sinagogã, sf. Matroana nu intra, ci se întorcea întotdeauna la biserica creştinilor. Cînd stãpâna ei a prins de veste despre aceasta, a pus de a bãtut-o crunt şi a aruncat-o timp de patru zile într-o închisoare, unde sfînta a rãmas fãrã nici o legãturã cu cei din afarã. Dupã aceasta a fost scoasã şi biciuitã, tot trupul umplîndu-i-se de rãni de pe urma bãtãii. Fiind din nou aruncatã în închiscoare şi ţinutã aici timp de mai multã vreme şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Se spune cã Pautilla, în timp ce arunca trupul neînsufleţit al sfintei de pe zidurile înalte ale închisorii, şi-a primit rãsplata meritatã, cãci a cãzut şi ea de pe zid. Iar cinstitele moaşte ale sfintei Matroana, fiind adunate de credincioşi, au fost îngropate cu multã cinste. Tot astăzi este poemnit şi sf. Cuvios Ioan Înainte-văzătorul. Acest părinte s-a născut în Egipt, la începutul sec. al IV-lea. Se spune că la vîrsta de 25 ani a plecat într-o mînăstire, călugărindu-se şi vieţuind vreme de 15 ani în post şi rugăciune. Se ruga asiduu pentru a primi harul divin şi pentru a se învrednici de bucuria mîntuirii. Bunul Dumnezeu i-a dăruit un mare dar, al înainte-vederii, spre binecuvîntarea sa şi a credincioşilor pelerini ce îl vizitau. Şi-a cunoscut chiar ziua sfîrşitului, după cum au mărturisit ucenicii săi apropiaţi. Biserica îi cinsteşte astăzi şi pe cuviosul Chiric din Apro, pe sfinţii mucenici Filet Sincliticul, cu soţia lui Lidia şi cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid si Amfilohiu.

28 martie Sf. Ilarion cel Nou

Sf. Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Palechitului şi-a pus viaţa în slujba Domnului de la o vîrstă fragedă şi a petrecut mulţi ani ca pustnic. Pentru viaţa sa sfîntă şi fără cusur, a fost hirotonit preot şi mai apoi egumen al Mînăstirii Palechitului, de lîngă Dardanele. Sf. Ilarion a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii şi a facerii de minuni. Prin rugăciune a adus ploaia în timpul unei secete şi asemeni profetului Elisei a despărţit apele unui rîu, a izgonit fiarele rele de pe holde, le-a umplut mrejele pescarilor cu peşte atunci când nu puteau pescui nimic şi a făcut multe alte minuni. Mai mult de atât, el vindeca bolnavii şi izgonea demonii. Sf. Ilarion a pătimit în Joia cea Mare şi Sfîntă în anul 754, când comandantul de armată Lakhanodrakon a atacat pe neaşteptate mînăstirea Palechitului în căutarea închinătorilor la icoane. A intrând cu forţa în biserică fără a ţine cont că se slujea încă. Atunci au fost arestaţi 42 de călugări, puşi în lanţuri, trimişi la Edessa şi ucişi. Cei rămaşi au fost oribil mutilaţi bătuţi, arşi, mânjiţi pe faţă cu smoală şi unora li s-a tăiat nasul. Sf. Ilarion a murit în timpul acestei persecuţii pentru că a cinstit sfintele icoane. Tot în aceastã zi este pomenit cuviosul Ştefan Mãrturisitorul. Acesta era egumenul Mănăstirii Triglia şi a pătimit în timpul împăratului persecutor al icoanelor Leo Armenianul (813-820). Sf. Ştefan era hotărât să nu trădeze Ortodoxia, acuzâîdu-l cu curaj pe împărat de necredinţă. Sfântul a fost supus unor torturi inimaginabile după care l-au închis în închisoare în anul 815. Slăbit şi bolnav, Sf. Ştefan Mărturisitorul a murit după scurt timp în închisoare.

29 martie Sf. Mucenic Marcu, episcopul Aretusiei

Istoria Bisericii creştine consemnează în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363), încercarea de restaurare a credinţei păgîne, în defavoarea adevăratei credinţe creştine. Aceasta abia cîştigase libertatea de exprimare în timpul sf. Constantin cel Mare, prin Edictul de la Milan din 313. Sf. Marcu s-a născut în vremea marelui Constantin şi a urmat mai multe şcoli din Roma. După ce a primit botezul creştin, prin meritele sale şi prin viaţa virtuoasă, a fost hirotonit episcop al cetăţii Aretusiei, în Sicilia, aproape de Siracuza. Neputînd fi convins de păgîni să renunţe la creştinism, a fost persecutat pe timpul domniei lui Iulian Apostatul, dar nu s-a lepădat de credinţă. Mai mult, persecutorii săi au renunţat la păgînism, devenind creştini prin taina sfîntului botez. După moartea împăratului apostat, bătrînul episcop Marcu a revenit în scaun dar, la scurtă vreme, s-a mutat la cele veşnice. Se ştie că sf. Constantin cel Mare acordase libertate de exprimare tuturor creştinilor din imperiu. Politica lui religioasă, în general, a fost urmată de fii şi succesorii lui, cu excepţia împăratului Iulian Apostatul, nepotul său, care a reintrodus pentru scurt timp păgînismul în situaţia lui de religie favorizată în Imperiul roman, persecutind creştinsmul. Spre sfîrşitul secolui al IV-lea, sub împăratul Teodosie cel Mare (379-395), creştinismul a ajuns din religie tolerată, religio licita, religie de stat, iar Ortodoxia devenea confesiunea oficială a Imperiului. Din timpul aceluiaşi împărat Imperiul roman era considerat imperiu creştin. Despre împăratul Iulian Apostatul istoria ne mărturiseşte că a căzut victimă unei campanii militare. Se spune că a fost lovit de o săgeată, iar ultimele sale cuvinte au fost: „M-ai învins Galileene!“, cu referire la finalul acţiunilor lui nesăbuite de a persecuta creştinismul.

30 martie Sf. Ioan Scărarul

Acest mare Sf. Părinte al Bisericii era originar din Palestina. După mărturiile patristice, a trăit între anii 578-649. Atras de carte, a ajuns la numai 16 ani foarte bun cunoscător al învăţăturii creştine dar şi al ştiintelor profane. De la 16 ani, însă, a pleacat în mînăstire, iar la 20 ani a fost călugărit în mînăstirea Sinai. După 19 ani petrecuţi sub îndrumarea unui părinte deosebit, cuviosul Martirie, Sf. Ioan a trăit alţi 21 ani în pustnicie, la mică distanţă de mînăstire, pustiul Tola devenind casa sa. Pentru vasta sa cultura i s-a spus mai întai Scolasticul, apoi pentru vieţuirea sa aleasă din Sinai i-au spus Sinaitul. A avut de înfruntat multe ispite, unele venind chiar de la fraţii săi din mînăstire, care l-au acuzat că vorbeste prea mult, pentru a fi laudat de oameni. Din acest motiv, Sf. Ioan şi-a impus un an de tăcere absolută, revenind la cuvîntările sale alese numai după îndelungate stăruinţe ale obştii din Sinai şi ale altor credincioşi creştini care-l cunoşteau. Mai mult, a fost ales stareţ al mînăstirii Sinai. La cererea bunului sau prieten, stareţul Ioan de la mînăstirea Rait, a scris o minunată carte a urcuşului duhovnicesc, intitulată „Scara”, fapt pentru care a şi fost supranumit Sf. Ioan Scărarul. Prin sfaturi simple, s-a străduit să-i apropie pe oameni de împăraţia cerurilor. Iată, de exemplu, cum răspunde Sf. Ioan la întrebarea: „Cum putem noi, cei ce vieţuim împreuna cu soţiile noastre, să petrecem viaţa călugărească, în sensul de viaţă de nevoinţă?”.„Toate lucrurile bune pe care le puteţi face, făceţi-le: nu defăimaţi pe nimeni, nu furaţi de la nimeni, nu minţiţi faţă de nimeni, nu va înălţaţi faţă de nimeni, nu vă despărţiţi de slujbele din biserică, pătimiţi împreună cu cei lipsiţi, nu pricinuiţi nimănui sminteală: de ceea ce este al altuia să nu vă apropiaţi, îndestulaţi-vă cu ceea ce vă pregătesc femeile voastre. De veţi face aşa, nu veţi fi departe de Împărăţia Cerurilor”.

31 martie Sf. Mucenic Ipatie, episcopul Gangrelor

Acest slujitor bisericesc s-a născut în a doua jumătate a sec. al III-lea. A fost atras de cunoaşterea Sfintei Scripturi, ceea ce l-a ajutat să devină un foarte bun cunoscător al adevăratei credinţe creştine. Hirotonit episcop al Gangrelor, în Paflagonia, Asia Mică, a luat parte în această calitate la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, condamnînd împreună cu ceilalţi Sfinţi Părinţi erezia lui Arie, în prezenţa împăratului Constantin cel Mare (306-337). Pentru viaţa curată şi pentru că era învrednicit cu darul facerii de minuni, a fost apreciat şi de fiul marelui Constantin, împaratul Constanţiu (337-361). Datorită zelului cu care apăra dreapta credinţă, şi-a atras duşmania ereticilor, de la care a avut de suferit multe prigoniri. Sfîrşitul i-a venit tot de la eretici, aceştia atacîndu-l pur şi simplu, ca tîlharii. Lovit şi doborît de ei, este ucis cu pietre de o adeptă a lui Arie, reuşind doar să se roage asemenea Sf. Ştefan: ”Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte în această zi şi pe Sf. Iona, mitropolitul Kievului şi a toata Rusia. Acesta s-a născut din părinţi creştini, la sfîrşitul sec. al XIV-lea, într-o cetate din sudul Rusiei numită Galicia. La vîrsta de 12 ani a intrat într-o mînăstire din Moscova, numita a lui Simeon. Aflat în vizită în acea mînăstire, mitropolitul Fotie al Kievului a dorit să cunoască obştea, proorocind despre tînărul Iona că va ajunge arhiereu vestit. La numai cîţiva ani, a fost hirotonit episcop a două mici cetăţi (Riazin şi Murom), iar la 6 ani după moartea lui Fotie a fost ales Mitropolit al Kievului şi a toata Rusia. Din cauza unor intrigi, nu a luat în primire scaunul decît după 3 ani, atunci fiind recunoscut şi de Patriarhia ecumenica. S-a dovedit un mare făcător de minuni şi apărator al dreptei credinţe. Bătrîn şi bolnav, a murit în anul 1461, pe 31 martie. Sfintele sale moaşte au făcut şi fac minuni nenumerate.