Dacă aş fi avut harul marelui Simion Mehedinţi aş fi început prin a vă spune că am ajuns la Modelu pe un drum care parcă voia să îmi facă în ciudă. Am lăsat autostrada departe şi am început să iau cunoştinţă cu sărăcia unui judeţ care totuşi îşi poate canaliza atenţia către susţinerea echipei de fotbal din Liga a doua. Am ocolit cu atenţie gropile din centrul Călăraşiului, am admirat deopotrivă scheletul fostei industrii a oraşului de la Dunăre, dar şi noua industrie care vine în opoziţie parcă să arate că acolo, în Bărăgan, există potenţial. Am ajuns la un stadion fost comunal, puţin aranjat şi dornic să organizeze un meci de Liga a doua în cele mai proaste condiţii posibile: teren redus la limita inferioară a regulamentului, spectatori ieşiţi la o bere pe stadion, crainic dornic de a continua să guste din licorile bahice, spaţiu lipsă pentru delegaţia Focşaniului, oameni de ordine înguşti la minte ţi, cel mai important, un Marian Miluţ care se credea Atotputernicul şi nu îşi dorea altceva decât să fie venerat de mulţime.
Cam acesta a fost cadrul de la Modelu şi mi-am permis această introducere pentru a încerca să privim cu pozitivism ceea ce se întâmplă la Focşani, unde chiar toată lumea se poartă civilizat.
Vorbind despre primul joc din retur al CSM-ului îmi vine să exult dar mincinosul rezultat de la final nu îmi permite să vă redau bucuria ce m-a cuprins la Modelu. În primul rând am văzut că avem un antrenor care ştie să imprime voinţă şi unitate jucătorilor, un antrenor vulcanic, care, din păcate, va fi trimis probabil în tribune la multe meciuri. Apoi avem o echipă redutabilă ce nu îşi arată locul actual ocupat în clasament. Vă sugerez să veniţi sâmbătă la stadion să vedeţi un mijlocaş stânga ce efectiv vă va încânta privirile. Este vorba de Roşu care a făcut cam absolut ce a vrut la Modelu cu jucătorii lui Marin Dună. Mă gândesc că la Modelu băieţii lui Mihali au avut 4 ocazii imense în condiţiile în care ne-au lipsit cel puţin 4 jucători ce pot face diferenţa în orice joc. M-a bucurat evoluţia juniorului Dumitriu care arată că are potenţial şi, cel mai mult, faptul că CSM-ul şi-a permis să joace 30 de minute şi să îşi preseze adversarul având doi juniori în acelaşi timp pe teren.
După mult timp, am văzut Focşaniul jucând cu determinare, desenând frumos pe teren şi arătând ca o echipă de care trebuie să se teamă orice adversar. Aceasta este partea plină a paharului de la Modelu. Şi dacă vor fi rezolvatre şi problemele din apărare (aş vrea să-i revăd pe Galan, Mişa Alexandru, Dumitriu sau Dragomir clonaţi în actualii jucători) cu siguranţă anul viitor vom fi printre fruntaşele seriei.
Veniţi în număr cât mai mare sâmbătă pe Milcovul pentru a vedea noua faţă a CSM-ului, pentru a vedea o echipă ce şi-a schimbat radical jocul faţă de turul campionatului.

Vlad.vlasceanu@sportuldevrancea.ro