Alexandru Tudor este un arbitru român. Conform lui Gigi Becali, patronul Stelei este un bun român. S-a învrednicit de această calitate prin arbitrajul prestat la jocul dintre Steaua Bucureşti şi CFR Cluj când a refuzat ardelenilor două lovituri de pedeapsă şi a viciat rezultatul. Aproape sigur, a băgat în cărţile obţinerii titlului de campioană echipe aflate la mare distanţă de locul I. Din această perspectivă, a intervenit, fără drept, în disputa pentru accederea în Liga Campionilor. Cea mai avantajată formaţie este Steaua. De fapt, Alexandru Tudor nu arbitrează meciul din teren. El conduce o partidă fără legătură cu ceea ce se întâmplă în câmpul de joc, ci un film din propria imaginaţie. De aceea, este tot timpul departe de fază, defect pe baza căruia apărătorii săi îi scuză deciziile anapoda, aşa cum au fost cele din jocul de pe Ghencea. Se spune că Alexandru Tudor nu fură. Cred că este adevărat. Nu fură pentru că, de fapt, nici nu arbitrează. El dă pe terenul de fotbal spectacole de balet. Este un artist. Unui artist nu-i poţi cere să vadă realitatea brută, ci pe aceea filtrată prin copleşitorul său talent artistic. Arbitrajul său este o metaforă. O reuşită în plan artistic, un dezastru în plan fotbalistic. Opera sa a fost înţeleasă doar de un artist de aceeaşi valoare sportivă. De Gigi Becali, patronul Stelei, beneficiara de duminică a deciziilor artistice ale lui Alexandru Tudor pe care l-a încununat cu titlul de bun român. Meritul acestuia este că a luat de la o echipă cu 10 străini în teren şi a dat alteia, care avea doar şase.
Petru TABAN