ai formaţiilor din România – româneşti nu prea mai sunt, de când cu invazia de străini – va fi cu bucurie şi frumuseţe pe terenurile de fotbal ale Ligii I, iar la vară, imnul Champions League va răsuna pe vreo trei-patru stadioane. Calitatea de vârf a prestaţiilor fotbaliştilor va fi inclusă în meniu la preţ promoţional, că măcar atât să aibă românii pe vremea asta de criză şi de moarte a speranţei de mai bine. O fi ori n-o fi cum se laudă mai marii fotbalului de pe malurile Dâmboviţei, Begăi ori Someşului, rămâne să ne dumirim în curând. Până atunci, să ne aducem aminte că toamna trecută nu a fost de ruşine fotbalistică deplină. CFR-ul de import al Clujului s-a descurcat binişor în Liga Campionilor şi a lăsat loc de reverenţe europene în beneficiul oricărei echipe din România care i-ar repeta performanţa. Dacă a făcut-o Clujul, în epoca dezvăluirii Valizei, o poate face şi altă echipă, într-un fotbal, posibil, ceva mai reţinut la rele, dar care va fi, inevitabil, plin de becalismele care sunt regulă generală în bolnava societate românească. Mai pe-aici, pe la noi, după răbufniri domoale ale fotbaliştilor supuşi, aberant, efectelor ineficienţei politicului, sezonul începe cu nădejdea că focşănenii vor redeveni ce au fost cu un sezon în urmă. Semne că poate fi mai bine vin şi dinspre Panciul dedat la performanţa de a creşte fotbalistic într-un an cât alţii în zece şi care, dacă nu se va bate la promovare, ar putea ajuta Focşaniul într-un astfel de demers. În sfârşit, fotbalul nostru cel de toate zilele, cu bunele şi cu relele sale, revine în viaţa noastră. Să-i facem loc pentru că s-ar putea să ne facă mai pline vinerile, sâmbetele ori duminicile. Oricum, mai ineresante!