neforțate din ultima manșă, l-au condus în cele din urmă pe elvețian spre eșec. Dorința de victorie a lui Roger era cu atât mai mare cu cât era în joc egalarea recordului deținut de Pete Sampras, și anume acela al titlurilor de Grand Slam. Americanul reușind să câștie de-a lungul carierei nu mai puțin de 14 astfel de trofee. Presiunea de pe umerii lui Federer era așadar, una enormă. Actualul număr doi în ierarhia masculină s-a mai confruntat și în 2007 cu o provocare de acest gen, atunci fiind însă vorba de numărul de titluri consecutive pe iarba de la Wimbledon. Adversarul în ambele situații, a fost Nadal. Dacă prima confruntare s-a terminat cu succes, de data aceasta constanța lui Nadal și-a spus cuvântul. Raliurile au fost din nou punctul forte al ibericului, în timp ce Federer a stat mai bine la finalizările din apropierea fileului, dar nu a scăpat nici de câteva passing-uri de efect ce l-au făcut conștient că Nadal nu e nicidecum o pradă ușoară.
Partida a început halucinant cu un break de fiecare parte. Deși după cum evolua jocul, părea ca primul set se îndreaptă către prelungiri, Nadal fructifică una din mingile de break avute, iar apoi iși conservă serviciul, „confiscând” primul act. Setul secund îi este la îndemână lui Federer care-și face rost de un break pentru ca apoi să mărșăluiască spre egalarea la seturi. Manșa a treia a avut o însemnătate aparte, în game-urile 4 și 6, elvețianul având 40-0 și 40-15 pe serviciul lui Nadal, dar spaniolul a revenit uluitor, impunându-se ulterior în tie-break. Actul cu numărul patru a semănat izbitor cu cel de-al doilea, iar după o cursă de urmărire, Roger a izbutit să câștige contra serviciului, trimițând finala în decisiv. La scorul de 2-1 pentru liderul mondial, „Fedex” a avut loc un blocaj psihic, iar jocul i-a scăpat complet de sub control. Atât a așteptat Nadal, care a profitat la maxim de posibilitatea oferită ca din senin. O dreaptă „luată” de Federer din apropierea careului de servici se duce puțin afară și totul e gata ! Rafa se prăbușește pe teren în aplauzele publicului. El e noul campion încoronat pe Melbourne Park.
Discursurile celor doi jucători sunt emoționante, iar Federer nu-și mai poate ascunde emoțiile. Lacrimile se revarsă pe obrajii îndurerați ai elvețianului. Nadal își încurajează adversarul în fața audienței, evidențiind de asemenea contribuția majoră a acestuia la desfășurarea de neuitat a partidei. Cei doi jucători pozează cu trofeele, dar parcă nimeni și nimic nu-i poate alina lui Roger tristețea cauzată de înfrângere. O finala epopeică ce va rămâne, fără doar și poate, în istoria modernă a tenisului.
Întrebarea care inevitabil s-a strecurat în mintea noastră este „Debutează Era Nadal ?”. Răspunsul nu îl vom afla decât peste ani. Concurența este acerbă, iar premisele pentru spectacol sunt garantate.
Adrian Strîmbu
