O carieră ca-n filme. Sportivul, antrenorul aceluiaşi club ajunge directorul clubului. Personajul principal este profesorul Petrea Vîlcu, sau cum îl cunosc prietenii Geluţu Vîlcu.
S-a născut pe 3 iulie 1968, la Focşani, în zodia racului. Îi are ca părinţi pe Milica şi Ion şi are un frate.
A făcut clasele primare la şcoala generală nr. 1 Focşani unde a avut-o învăţătoare pe Elena Bărbulescu. Gimnaziul l-a continuat la aceeaşi şcoală, diriginte fiind profesorul Bicescu iar profesor de educaţie fizică şi sport Adriana Lescovar. Liceul l-a făcut la Unirea, unde diriginte i-a fost profesorul Culiţă Uşurelu şi profesor de educaţie fizică regretatul profesor Marin Stoian. A absolvit ANEFS Bucureşti şi cursul de masterat la Universitatea George Bacovia din Bacău.
A iubit şi iubeşte boxul la maxim şi l-a avut ca idol şi model pe boxerul Teofilo Stevenson din Cuba.
Este căsătorit cu Carmen, care i-a dăruit de curând un copil minunat. Să le trăiască!
Acum, director al singurului club departamental din judeţul Vrancea, Clubul Sportiv Unirea Focşani, Petrea Vîlcu ne-a acordat în exclusivitate un interviu pentru Sportul de Vrancea.

Îţi aduci aminte de copilărie, de jocuri, de jucării?
Când eram copil îmi plăcea să joc „Piticot” şi îmi plăceau foarte mult maşinuţele metalice.

Care a fost primul cerc de prieteni din copilărie?
Primul cerc de prieteni a fost acela cu vecinii de la bloc şi treptat cei din cartier şi colegii de la şcoală.

Sportul în şcoala primară şi gimnazială ţi-au lăsat amintiri, vis a vis de învăţător, profesorii de sport, colegi!
Îmi plăceau orele în care jucam jocuri de echipă sau făceam întreceri între noi.

Ce sporturi te-au atras de copil?
De mic mi-a plăcut înotul, schiul, fotbalul şi boxul bineînţeles.

Cum ai ajuns la box?
Locul meu de joacă era la stadion şi intrând prin sălile de antrenament am ajuns la sala de box, unde am fost foarte încântat de antrenamente. Ca fiecărui copil îmi plăcea să văd bătaie şi uite aşa, am fost o zi, două, trei după care m-am hotărât să mă apuc de box.

Mai ţii minte primul antrenament, antrenorii, colegii de sală de antrenament?
Primul antrenament a fost în sală cu sportivii care eram atunci, când echipa Unirii era în primele echipe de box din România. Sportivi atunci erau: Victor Lupu, Mihai Ichim, Constantin Paraschiv, Vasile Panţica, Ionel Chiţiga, Mircea Manolache, Mircea Chelaru şi mulţi alţii.

Când ai pus prima dată mănuşile în mână?
Prima dată am pus mănuşile în mână atunci când am intrat prima dată în sală, iar ca sportiv când am avut primul antrenament.

Au urmat primele gale! Mai ţii minte primele meciuri?
Primele meciuri au fost unele amicale cu sportivi din judeţele vecine.

La juniori care erau adversarii cu care te băteai mai des?
La juniori am boxat mai des cu sportivii de la Galaţi, Brăila, Bacău, Buzău deoarece se făceau des gale de verificare.

Ai avut un model , un idol în activitatea ta pugilistică?
Ca model de sportiv şi idol pentru mine a fost Teofilo Stevenson din Cuba.

Care au fost performanţele carierei tale de pugilist?
Am fost medaliat la mai multe turnee interne şi internaţionale, am fost finalist la Campionatele Naţionale.

Au fost persoane care te-au susţinut şi cărora le datorezi ceva?
Au fost multe persoane care m-au susţinut în activitatea sportivă ca sportiv şi ca antrenor. În primul rând au fost antrenorii mei, Costache Hogaş, Ion Zaharia, Ichim Mihai, Victor Lupu, dar şi Relu Auraş, fost antrenor al lotului naţional al României.

Ai făcut vreun adversar K.O.?
Da, am făcut K.O. Ca boxer de performanţă vrei să faci măcar o dată în cariera ta ca sportiv un adversar K.O.

Tu ai fost făcut K.O. vreo dată?
Am fost făcut groghi dar nu K.O. ( R.S.C.H.).

Ce ţi-ai fi dorit ca sportiv şi nu ai reuşit?
Mi-aş fi dorit mai multe dar nu am obţinut, aşa că poate într-o altă viaţă o să reuşesc ce nu am reuşit ca sportiv.

Când, cum şi de ce ai îmbrăţişat cariera de antrenor?
În 1997 am devenit antrenor şi ca toţi sportivii de performanţă, cel puţin aşa cred eu că vor să ajungă antrenori şi vor să realizeze ca antrenori ce nu au realizat ca sportivi.

Care sunt sportivii pe care i-ai antrenat şi-i antrenezi care merită evidenţiaţi?
Sportivii pe care i-am antrenat sunt mai mulţi şi au fost şi sunt sportivi medaliaţi şi au fost evidenţiaţi la timpul lor.

Eşti de o viaţă în box şi ai călătorit mult prin lume! Unde se află boxul românesc în ierarhia mondială?
Boxul românesc se situa acum 18 ani în primele 6 locuri în lume dar acum a decăzut mult datorită lipsei de sportivi. Înainte de 1989, în sală, numai la categoria mea eram 5 sportivi, iar acum avem 10 sportivi în sală la toate categoriile.

Ai fost în America de Sud! Povesteşte-ne câteva lucruri interesante despre oamenii de acolo şi despre sportul din America!
În America de Sud sălile erau pline de copii şi sportivi de performanţă, deoarece ei au investit în sport şi în infrastructură ( săli, terenuri, etc.) iar aria de selecţie din câte am văzut este foarte mare, iar în America de Nord, mentalitatea este diferită de Europa şi America de Sud. În America de Nord, oamenii au o cultură pentru sport. Sălile sunt pline de spectatori indiferent de sport, chiar dacă este mai puţin spectaculos. În America de Nord, sportivii sunt încurajaţi să facă sport, iar campionii sunt răsplătiţi pentru meritele lor indiferent de sportul pe care îl practică.

După fraţii Cuţov, Leonard Doroftei a preluat coroana, iar acum se pare c㠄Regele Boxului” românesc este Lucian Bute! Cum comentezi?
La rândul lor au fost şi sunt nişte legende în boxul românesc. Au mai fost şi alţii aşa că nu mai există comentarii, pentru că ar fi foarte, foarte mult de comentat.

Dau sportivii boxeri români mai mult randament în boxul profesionist decât în cel amator?
Este adevărat că este o ascensiune rapidă în boxul profesionist pe care au luat-o sportivii români şi o cădere în boxul amator românesc, dar să nu ne speriem că aşa s-a întâmplat şi în Ungaria, Italia, Germania acum mulţi ani, dar şi-au revenit Asta este o perioadă de tranziţie , ca peste tot. Nu trebuie să ne speriem, numai că trebuie să investim dacă vrem să avem sportivi buni.

Te confunzi cu clubul Unirea Focşani! Câţi ani ai fost sportiv şi de când eşti antrenor?
Sportiv am fost 12 ani şi antrenor 5 ani.

De când ai preluat funcţia de director al CS Unirea Focşani?
Funcţia de director al Clubului Sportiv Unirea Focşani am preluat-o din ianuarie 2003.

Şi ca antrenor, dar mai ales ca director aţi adus un alt aer în ceea ce priveşte managementul sportiv al unui director de club!
Eu fiind sportiv al clubului Unirea şi antrenor, am vrut ca locul care m-a format ca sportiv şi ca antrenor să nu fie lăsat ca o amintire ci să fie viu în continuare şi să scoată campioni, chiar dacă avem încă multe lipsuri.

Aţi reuşit să definitivaţi lucrările la sediul clubului care arată impecabil şi mai nou aţi reuşit să obţineţi fonduri pentru un microbuz ultra modern! Cum reuşiţi?
Este adevărat că am reuşit cât de cât să renovez baza sportivă şi să ofer cât de cât condiţii de pregătire sportivilor şi să fac rost de microbuz pentru a mai scuti din cheltuielile de transport, care se ridicau la 40% din bugetul pentru activitatea sportivă.

Antrenorii sunt mai motivaţi, mai deschişi către selecţie!
Păi, acesta este un punct din fişa postului unui antrenor pe care trebie să şi-l îndeplinească, selecţia, că fără ea nu ar mai fi sport.

V-aţi gândit la o galerie de aur a foştilor sportivi ai clubului Unirea de la înfiinţare şi până în prezent?
M-am gândit de multe ori şi chiar am vrut şi vreau să fac chiar la sediul clubului un muzeu cu poze de când a luat fiinţă clubul sportiv Unirea şi până în prezent, cu foştii şi actualii sportivi şi antrenori.

Care ar fi cei mai reprezentativi sportivi pe fiecare secţie în parte?
Sunt mulţi sportivi pe secţii, dar, trebuie luaţi ierarhic ca sportivi, pentru că toţi au fost reprezentativi pentru club într-o oarecare măsură.

Aţi pierdut sportivi de mare valoare în detrimentul altor cluburi din ţară! De ce nu putem să ne păstrăm valorile?
Da, am pierdut mulţi sportivi foarte valoroşi, ultimul fiind chiar Alin Moldoveanu, care a plecat la Dinamo Bucureşti, el fiind angajat ca ofiţer de poliţie. Ştiţi foarte bine care este cea mai mare cauză pentru care nu ne putem ţine sportivii! Unui sportiv de performanţă îi trebuie foarte multe ( serviciu, bani, casă, etc.). Iar cluburile care le pot oferi ceva din acestea sunt foarte tentante, în final sportivii ajungând la aceste destinaţii.

Suntem în 2008, an olimpic! Care sunt şansele României la JO de la Beijing?
Şansele României la olimpiadă sunt modeste faţă de alţi ani, unde ne situam în primele locuri pe naţiuni. Asta datorită lipsurilor care sunt în sport în acest moment.

Sportul de Vrancea a demarat o campanie către factorii locali de acordare a titlului de cetăţean de onoare sportivului Alin Moldoveanu! Cum comentaţi?
Este un lucru foarte bun, că măcar aşa să-l putem răsplăti pe acest mare sportiv Alin Moldoveanu, dacă altfel nu am putut.

De săptămâna viitoare vom face acelaşi lucru pentru acordarea acestui titlu unui fost mare sportiv al clubului Unirea Focşani, Adrian Croitoru! Cum comentaţi?
La fel şi pentru Adrian Croitoru, care a fost o mare valoare şi o mândrie pentru judeţul nostru!

Ctitorul poligonului de tir din Focşani rămâne Ion Oprişan! Totuşi perechea Adrian Alaci – Alin Moldoveanu a scris istorie în tirul vrâncean şi în cel mondial! Merită ca poligonul din Focşani să le poarte numele?
Sigur că da! Cel puţin Adrian Alaci este primul antrenor vrâncean care a calificat un sportiv la Jocurile Olimpice pentru C.S. Unirea Focşani.

Jocurile olimpice le veţi vedea pe viu?
S-ar putea. Săptămâna trecută am discutat la ANS despre plecarea la Beijing.

Anul 2008 v-a adus cea mai mare bucurie făcându-vă cel mai fericit tătic din sportul vrîncean!
Aşa este, am o fetiţă născută chiar în anul în care un sportiv vrâncean participă pentru Clubul Unirea la Jocurile Olimpice.

Ce părere aveţi despre primul şi singurul ziar 100% de sport din Vrancea, Sportul de Vrancea?
Am o părere foarte bună despre acest ziar, întrucât este un ziar numai de sport şi este dedicat vrâncenilor!

Un mesaj tuturor cititorilor Sportului de Vrancea din lume!
Le urez sănătate şi să lase copii să facă sport şi să umple arenele şi tribunele sălilor de sport!

viorel.paizan@sportuldevrancea.ro