Sportul de Vrancea ::

2009-01-14

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

15 ianuarie Viaţa Cuviosului Ioan Colibaşul

s-a întîlnit cu un monah pe care fericitul Ioan l-a întrebat: "De unde eşti părinte şi unde mergi?". Iar monahul i-a răspuns: "Din Mînăstirea Neadormiţilor sunt şi merg la Ierusalim, ca să mă închin Sfintelor Locuri". Mînăstirea Neadormiţilor sau a Achimiţilor, era în provincia Bitinia, Asia Mică, şi fusese ridicată de fericitul Marcel. Monahul văzîndu-l un copil cinstit şi întelept, i-a vorbit despre obiceiurile şi rînduielile mînăstirii sale, iar Ioan ascultînd cu luare-aminte povestirile monahului, i-a zis: "Ascultă-mă părinte căci mă rog ţie, ca milostiv să fii mie. Eu am mare trebuinţă să scap de lumea asta mult tulburătoare şi să slujesc lui Hristos, dar părinţii mei gîndesc altfel. Ei se îngrijesc de mine pentru o dregătorie mare şi vor să mă căsătoresc, dar eu ascultînd de multe ori cuvîntul lui Dumnezeu în biserică şi citind singur cărtţle, am înţeles că toate cele ale lumii sunt deşarte, afară de slujirea lui Hristos în chipul cel monahicesc. Deci te rog ca întorcîndu-te, să mă iei de aici şi să mă duci în mînăstirea ta". Lucrurile s-au petrecut întocmai şi astfel Ioan a ajuns unul dintre monahii renumiţi ai vremii. 16 ianuarie Închinarea cinstitului lanţ al Sf. Apostol Petru Sf. Scriptură mărturiseşte că atunci cînd sfîntul apostol Petru a fost închis de regele Irod, temnicerii l-au legat cu două lanţuri de fier. În timpul nopţii i s-a arătat îngerul Domnului care l-a eliberat. Atunci i-au căzut şi cele lanţurile de fier. Vestea acestei minuni s-a răspîndit cu repeziciune prin toată cetatea Ierusalimului. Atunci nişte credincioşi au luat în taină lanţurile pe care le-au păstrat cu sfinţenie. Se spune că acestea aveau puteri tămăduitoare de la trupul apostolului Petru, precum mahrama şi ştergarul sf. Pavel. Lanţurile sf. Petru, care au ros trupul lui, alungau neputinţele şi izgoneau duhurile cele viclene. Drept aceea erau cinstite de cei credincioşii de pretutindeni. 17 ianuarie Sf. Cuvios Antonie cel Mare Sf. Antonie era de origine egipteană. În istoria monahismului sf. Antonie cel Mare este considerat cel care în lupta cu diavolul a biruit prin puterea credinţei. Monahii de pretutindeni îl au drept model în viaţa lor atît de încercată. 18 ianuarie Sf. Chiril şi Atanasie Sf. Atanasie a trăit în timpul lui Constantin cel Mare (306- 337) dar şi a urmaşilor lui pînă la Valens (364-378). Era originar din cetatea Alexandriei. Copil fiind, a cunoscut vremea prigoanelor, care l-au călit pentru mărturisirea credinţei. L-a însoţint pe episcopul său, sf. Alexandru, la cel dintîi Sinod Ecumenic de la Niceea (325). Deşi era hirotonit diacon, a adus numeroase dovezi de nezdruncinat, arătînd astfel rătăcirea lui Arie şi a cerut osîndirea ereziei acestuia. Ajuns episcop şi patriarh în Alexandria, toată viată sf. Atanasie a fost o luptă contra ereziei ariene şi o neîncetată mărturisire a credinţei de la Niceea. În decursul a 45 de ani, a trebuit să îndure 5 izgoniri de pe scaunul său, mărturisind pînă la capăt dreapta credinţă, ca un adevărat stîlp al Ortodoxiei. Iar cînd a fost izgonit în Apus, în Galia, în Iliric şi la Roma, a chemat tot Apusul la apărarea credinţei de la Niceea, ca un străjer al Ortodoxiei, făcîndu-se una cu ea şi luptînd pentru mărturisirea ei prin cuvînt, cu fapta, cu cărţile pe care le-a scris. Sf. Chiril era tot din Alexandria, însă a trăit în zilele domniei împăratului Teodosie cel Mic (403-450), fiind nepotul lui Teofil, patriarhul Alexandriei căruia i-a urmat în scaun urmator (412). S-a remarcat în disputa teologică din anii 420-433, fiind un important membru al celui de al treilea sinod ecumenic de la Efes (431). Aici s-a condamnat învăţătura ereticului Nestorie, care înţelegînd greşit taina întrupării lui Dumnezeu, nu numai că nu o cinstea pe Maica Domnului, ci mai vîrtos o defaima. Strălucind cu rîvnă pentru dreapta cinstire a lui Hristos şi a Maicii Domnului în Biserica, atît la Sinod, cît şi prin cărţile pe care le-a scris, învrednicit cu multe alte bunătăţi, sf. patriarh Chiril din Alexandria a răposat cu pace în Domnul (444), la adînci bătrîneţi, Biserica numărîndu-l între marii Sfinţi Ierarhi şi Dascăli a toată creştinătatea.

Autor: