Sportul de VRANCEA va demara în paralel cu campania de sensibilizare a autorităţilor locale şi judeţene de acordare a titlului de cetăţean de onoare pentru Alin Moldoveanu şi acordarea titlului de cetăţean de onoare pentru Adrian Croitoru, titlu care ar fi trebuit acordat încă din 2001. Iată argumentele pentru susţinerea acestui demers:

1. 3 titluri de campion balcanic
2. 1990 – locul III – Campionatul Mondial de juniori din Franţa
3. 1991 – Campion European de juniori în Finlanda şi locul III LA Campionatul de seniori din Cehia
4. 1992 – Locul I la Grand Prix Franţa
5. 1992 – locul II la Campionatul de seniori Franţa
6. 1993 – locul III la Campionatul European de seniori din Polonia
7. 1993 – locul III la Campionatul Maondial de seniori din Canada
8. 1992 – Jocurile Olimpice de la Barcelona – locul V
9. 1996 – Jocurile Olimpice de la Atlanta – locul
10. 2000 – Jocurile Olimpice de la Sidney – locul
11. 1999 – Locul III la Campionatul Mondial din Anglia
12. 2000 – Campion European în Polonia
13. Are 11 titluri de Campion Naţional al României
14. Are câştigate multiple Grand Prix-uri la Seul, Roma, Paris, Budapesta, Varşovia
15. Din 2002 este antrenor la Dinamo Bucureşti

La multi ani, Adrian Croitoru! Peste două zile, Adrian va împlini 38 de ani alături de familia sa. Soţia Ioana, profesoară de educaţie fizică şi sport, în prezent antrenoare de baschet în Oradea, i-a dăruit două fetiţe, cea mare Anisia care în iulie va împlini 5 ani şi cea mică, Sara care în septembrie va împlini 3 ani.
La Focşani o are pe mama sa, Mitica, care îl iubeşte foarte mult şi pe frate Valeriu, care este cu patru ani mai mare.
La palmaresul pe care îl are ar trebui ca cel puţin o sală de judo din Vrancea să-i poarte numele. În cadrul Asociaţiei Judeţene de Judo Vrancea ar fi trebuit să i se acorde un titlu onorific până acum. Titlul de Cetăţean de Onoare al judeţului Vrancea trebuia acordat încă din 2000. Chiar şi aşa, Adrian a rămas un om de o modestie şi un caracter ieşit din comun. Dacă am avea ocazia să vizionăm cele mai importante meciuri ale carierei sale, am putea face un film despre unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi ai acestui sport, dar care a fost unul care a impus respect adversarului, indiferent de rezultatul final. A avut ceva din sângele fiilor mamei Vrâncioaia.
Peste două zile, pe 24 februarie, Adrian Croitoru împlineşte frumoasa vârstă de 38 de ani. Este absolvent al Universătăţii „Babeş-Bolyoi” din Cluj-Napoca, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi al Academiei de Poliţie Bucureşti.
Adrian Croitoru este cel mai bun produs al şcolii vrâncene de judo, avându-l pe Gavrilă Dondaş ca maestru, antrenor şi mai mult decât atât, ca un tată!
Adrian Croitoru este o emblemă a judo-ului românesc, cu care noi, vrâncenii ne vom mândri mereu. Modest, ca întotdeauna, Adrian a acceptat să răspundă în exclusivitate la întrebările Sportului de Vrancea.

Copilul Adrian Croitoru a copilărit pe vremea revistelor pentru copii „Cutezătorii” şi „Luminiţa”!
Au trecut peste 30 de ani de la „Cutezătorii” şi „Luminiţa”!

Foarte rar se găseau „Pif” şi „Rahan! Ai avut ocazia să ai astfel de reviste?
Da, erau destul de găsit, dar datorită faptului că mama lucra la poştă, puteam să le frunzăresc o zi şi apoi să le dau înapoi. Atunci am făcut cunoştinţă cu Dr. Justice, care făcea judo şi karate şi eram foarte impresionat.

Care au fost jocurile copilăriei lui Adrian Croitoru?
Pac – pac, tăbliţe, cartonaşe, fotbal ( eram portar), fratele mă punea mereu în poartă pentru că aveam curaj şi săream după minge chiar şi pe beton.... dar nu întotdeauna o prindeam.

A avut Adrian Croitoru jucării preferate sau jocuri preferate?
În acea vreme jucăriile ni le făceam noi, pistoale ( făcute cu traforajul), săbii (din brazi de Crăciun), ţevi de tras cu cornetul, totul era improvizat, cine avea o jucărie adevărată era un privilegiat.

Au fost „bătălii” în copilărie care te-au solicitat să te aperi?
Având o gaşcă destul de numeroasă la bloc, eu eram cel mai mic şi de cele mai multe ori eu luam bătaie. Cu timpul situaţia s-a schimbat, nu mai bat pe nimeni.

Cum s-a apropiat Adrian Croitoru de sport?
Prima oară când am intrat în sala de judo aveam 6 ani, mă dusese prietenul meu Horaţiu şi m-am cam speriat iar următoarea dată aveam când aveam 10 ani. Atunci antrenorul Gavrilă Dondaş venise prin clase să facă o selecţie. Eu nu am fost ales şi atunci am rugat-o pe doamna învăţătoare Popoiu să mă lase şi pe mine ( ori cu mine în clasă ori fără mine totuna era, fiind în clasa a IV –a).

Au fost persoane care te-au încurajat pentru sport?
Prietenul meu Horaţiu cu care repetam în spatele blocului pe iarbă procedeul Tamoe Naghe.

Prima întâlnire cu judo-ul? Primul antrenor?
La primul antrenament în sală am făcut procedeul pe care îl repetam cu Horaţiu iar antrenorul Gavrilă Dondaş a rămas uimit, drept pentru care m-a oprit în sală pentru a intra în tainele acestui sport.

Primul concurs unde ai participat? Primele diplome, medalii?
La două luni am avut primul concurs, „Cupa Odobeşti”, unde am obţinut locul II şi o imensă cutie de bomboane. Am fost foarte fericit pentru bomboane.

Ai avut în perioada junioratului adversari în ţară cu care ai avut probleme?
În anul 1980 mă apucasem de judo, în 1981 am câştigat pentru prima dată medalia de aur la Campionatul Naţional, în finală cu un alt vrâncean, Sorin Ifrim de la Adjud, antrenat de domnul Ciupitu. El a fost cel mai bun adversar din ţară la ora aceea, ne băteam la judeţ, la zonă, la finala pe ţară. În 1981, finala a fost la Târgovişte, 1982 la Arad, în 1983 la Ploieşti. Apoi am trecut la juniori unde a fost mai greu.

Ai avut procedee preferate pe care le-ai păstrat de la juniori şi la seniori?
Da, cred că hara-gashi, tai o tashi şi uio saghe.

Totuşi de ai ales judo? Ce te-a cucerit?
El m-a cucerit! Era singurul sport care se făcea în şcoală zi de zi. ( am mai fost şi la concursuri de fotbal, handbal şi atletism, dar am avut o comportare destul de mediocră).

Lotul naţional a însemnat o încununare a muncii şi rezultatelor! Când şi cum s-a întâmplat?
În 1986 am câştigat iarăşi aurul la categoria mea de vârstă şi am fost selecţionat la lotul naţional de juniori de la Alba Iulia.

Primele concursuri internaţionale?
Primele concursuri internaţionale au fost în DDR, în oraşul Postdam, unde am ieşit campion şi am luat diploma de cel mai tehnic judoka al turneului. În 1990 am avut prima ieşire într-o ţară capitalistă, respectiv în Franţa la Campionatele Mondiale de juniori de la Dijon, unde am obţinut locul III.

La categoria ta , care au fost de-a lungul anilor adversarii cu care te „băteai” din lume?
De-a lungul a 10 ani, între 1990 şi 2000, am avut o sumedenie de adversari, dar cred că cel mai bun a fost olandezul Mark Hurzinga, care a ieşit campion olimpic la Sidney.

Ce a însemnat antrenorul Gavrilă Dondaş pentru tine?
Gavrilă Dondaş a fost, este şi va fi ca un tată pentru mine! Îl respect foarte mult!

Care au fost antrenorii cu care ai lucrat la seniori şi la lotul naţional?
Am avut la lot peste 15 antrenori.

Cele mai importante competiţii la care ai participat şi care au fost cele mai mari rezultate din cariera ta?
Palmaresul meu s-ar rezuma la:

1. 11 titluri naţionale
2. Campion European – juniori 1991 în Finlanda
3. Campion European – seniori 2000 în Polonia
4. Vicecampion European
5. De două ori locul III la Campionatele Europene
6. De trei ori locul III la Campionatele Mondiale ( 1 la juniori şi 2 la seniori)
7. Multiple Grand Prix-uri câştigate la Paris, Roma, Budapesta, Seul

Ce a simţit Adrian Croitoru atunci când tricolorul românesc era pe cel mai înalt catarg datorită lui?
De unde am plecat şi unde am ajuns! O încununare a muncii depuse!

Putem spune că a existat şi există o şcoală vrânceană de judo?
Sunt oameni dornici, se zbat, încearcă să facă ceva, să mişte, dar este foarte greu!

Eşti cel mai bun judoka plecat din Vrancea, cu un palmares greu de atins! Ai primit vreo ofertă sau funcţie onorifică din partea Asociaţiei Judeţene de Judo Vrancea?
Nu!
Titlul de cetăţean de onoare al municipiului ar fi trebuit acordat de mult! Nici acum nu ar fi prea târziu!
Se mai gândeşte cineva la rezultatele mele?

Ar mai putea Vrancea să aibe o echipă de divizia A?
Nu!

Clubul Dinamo Bucureşti ţi-a împlinit cariera şi din punct de vedere profesional!
Da, am 37 de ani şi sunt comisar-şef, adică colonel plin.

Ai îmbrăţişat meseria de antrenor de judo cu o mare pasiune aşa cum ai practicat şi judo-ul de performanţă!
Da, am început cu vise şi o mare pasiune, dar este foarte greu datorită lipsei de interes către sport din partea tinerei generaţii. Pe vremea mea nu aveai loc în sală, acum bate vântul.

Care au fost idolii tăi când erai sportiv şi care sunt modelele tale acum când eşti antrenor?
Idolul ca sportiv a fost Yamashito iar ca antrenor Octavian Belu.

Domnul profesor Dumitru Zisu, antrenor de judo la LPS Focşani este şi sportiv activ, participând şi la Campionatele Mondiale ale Veteranilor de Judo! Ai face echipă cu el?
Cu domnul Zisu este o relaţie de respect, atât!

Anul trecut domnul Zisu a fost în Japonia la Templul lui Jikoro Kano din Tokio! A văzut pe viu cum trăiesc japonezii prin şi pentru judo. Cum ar trebui să privim judo-ul noi românii?
Am fost în Japonia de peste 10 ori. O dată am stat singur şi m-am antrenat o perioadă de o lună înainte de a ieşi campion european. A fost cea mai grea perioadă şi solicitantă de antrenamente. Câte o săptămână la o Universitate , unde în sală erau peste 60 – 70 de sportivi. Cu timpul şi în România, lumea lumea va începe să facă sport, să umple sălile pentru că vor dori ei, pentru sănătate în primul rând. În Germania lumea dă bani să vină să se antreneze, în România e invers. Totul se rezumă la diferenţa de mentalitate.

Relaţia ta cu judo-ul vrâncean în acest moment?
Cu Focşaniul am o relaţie specială. De câte ori ajung, trec pe la sală şi club şi de abia aştept să-l văd pe domnul Gavrilă Dondaş, care repet, îmi este ca şi un tată.

2008 este an olimpic!
Va fi un an dificil şi pentru judo-ul românesc şi pentru întreg sportul românesc, în general, la această ediţie a Jocurilor Olimpice.

Cum se va prezenta România din punct de vedere al judo-ului la Jocurile Olimpice de le Beijing? Care sunt şansele noastre?
Sper ca România să califice cel puţin patru sportivi, două fete şi doi băieţi. La medalii, ...depinde.

Ce face în afară de judo, familistul Adrian Croitoru?
Încerc să-mi fac timp pentru familie, vrem să ne mutăm în Braşov unde am cumpărat o casă. Bucureştiul este foarte stresant pentru copii. Avem două fete, Anisia şi Saru.
Ce înseamnă în continuare Vrancea pentru tine?
Vrancea înseamnă pentru mine acum foarte multe amintiri. Acolo este familia mea.

Ce părere ai despre primul şi singurul ziar 100% de sport din Vrancea, Sportul de Vrancea?
Este un lucru bun. Păcat că este singurul şi aş dori să scrieţi de toate sporturile.

Un mesaj din partea lui Adrian Croitoru tuturor cititorilor Sportului de Vrancea din lume!
Succesele să vă doboare!

viorel.paizan@sportuldevrancea.ro