Pe 31 ianuarie 2008 a fost lansată prima carte din seria Sunt mândru că sunt vrâncean! la Colegiul Naţional Unirea Focşani. Au participat profesorii colegiului şi câţiva invitaţi speciali ai profesorului Viorel Paizan, respectiv doamna profesoară Adriana Lescovar, directoarea CSS Gimnastică Focşani, domnul Marian Rădulescu, directorul CSM 2007 Focşani, domnul Petrea Vâlcu, directorul CS Unirea Focşani, domnul Mihai Petruţ, directorul LPS Focşani, domnul profesor Gheorghe Dumitrescu şi domnul profesoe Gheorghe Zaharia.
A fost o acţiune care nu prea s-a întâmplat de mult, respectiv lansarea unei cărţi de sport, la care să participe atâtea cadre didactice de mare valoare. Acest lucru a răscolit amintiri plăcute tuturor celor prezenţi. În mod special doamnei profesoare Adriana Lescovar, care chiar în acea seară a trimis o scrosoare pe adresa redacţiei. Iată această scrisoare:
O mare parte din timp ne este răpită, alta se scurge, o alta e sustrasă ... parte a vieţii o pierdem făcând ce nu trebuie, mare parte nefăcând nimic, întreaga viaţă făcând altceva decât aspirăm să facem.- SENECA.
Iată că unul din tinerii mei colegi a reuşit să facă ceva cu adevărat frumos, dar mai ales necesar, o mică bucurie unui sector lăsat deseori în umbră: sportul vrâncean.
Viorel Paizan, a reuşit să strângă într-un fruct proaspăt, seva câtorva dulci ramuri de sport ce au adus faimă oraşului. O invitaţie surpriză, la o oră de mijloc, într-um loc unde nu păşisem de 34 de ani, Colegiul Naţional Unirea. De două ori surpriză, căci am cunoscut şi tânărul colectiv de profesori ai colegiului , parcă peste mine trecuseră anii, simţeam emoţia anilor de liceu ... nu mai erau domnii profesori Budescu, Dima, Boss, Juma ... erau tineri, o parte foşti elevi ai mei, colegi ... şi lângă ei primul meu profesor de educaţie fizică şi sport, domnul Gheorghe Dumitrescu, cel care mi-a pus o minge de baschet în mână şi mi-a dat dragoste pentru mişcare şi sport.
În cadru intim, cu mult bun gust, gazdele Ioana şi Viorel Paizan au lansat prima ediţie a cărţii Sportul de Vrancea. Răsfoind-o am înţeles că a apărut ca o necesitate şi nu cred că ar trebui să lipsească din biblioteca oamenilor de sport şi nu numai ... să ne dorim să fie mulţi acei ce vor mai scrie despre sport în general şi în particular de cel vrâncean, căci la orice vârstă ai posibilitatea să iţi îmbogăţeşti spiritul.
Mulţumesc pentru o după amiază de neuitat.
Adriana Lescovar !
Redacţia ziarului nostru a fost foarte emoţionată la primirea aceste scrisori, iar eu, Viorel Paizan, nu pot să nu spun: Sărumâna doamna profesoară şi mulţumim pentru ce aţi făcut şi ce veţi face de acum încolo pentru gimnastica vrânceană şi românească!
viorel.paizan@sportuldevrancea.ro
