Arbitrajul de fotbal din România se află într-un ceas al căutării celei mai bune formule de delegare la meciuri. Varianta pe care s-a mers în turul campionatelor, cea a delegării de către directorul general al FRF, Ionuţ Lupescu, este contestată dur. Printre cei mai acerbi critici se află preşedintele Ligii profesioniste de fotbal, Dumitru Dragomir, dar şi foştii arbitri, acum vicepreşedinţi de cluburi, Valeriu Argăseală şi Constantin Zotta. Însuşi preşedintele Colegiului Central al Arbitrilor, Gheorghe Constatin, susţine că varianta delegării de către Lupescu este contestabilă şi, ca şi cei numiţi mai devreme sau ca Ion Crăciunescu, spune că tragerea la sorţi ar fi mai indicată. De unde această confruntare de opinii? De la miza pusă în joc la fiecare meci: cele trei puncte. Reprezentanţii cluburilor, ca şi alţi purtători de cuvânt ai acestora, cred că, dacă arbitrii ar fi repartizaţi prin tragere la sorţi, nu ar mai greşi sau nu ar mai fluiera voit în favoarea unei ori alteia dintre formaţii. Lupescu, apărând dreptul Federaţiei de a delega arbitrii, acuză voalat cluburile că vor să-şi facă jocurile de interese. Nu spune cum, şi nici nu vedem cum ar putea-o face dacă delegarea ar fi făcută prin tragere la sorţi. Cum nici varianta cealaltă nu rezistă, pentru că nu-i obligatoriu ca un arbitru trimis aleatoriu să fluiere, spre exemplu, la Focşani nu ar mai fura pe CSM aşa cum s-a întâmplat de mai multe ori în turul campionatului. Problema nu-i cum este delegat, ci modul în care este dispus arbitrul să-şi facă meseria. Poate ca şi valoarea lui să aibă un rol în maniera de arbitraj. Dar onestitatea ar trebui să primeze şi în delegare şi în deciziile luate de arbitru pe teren. Orice dispută despre arbitraj şi arbitri ar trebui să pornească de această idee şi să se încheie tot aici. Pentru că, de-a lungul timpului au fost folosite tot felul de moduri de delegare şi nu a fost vreo perioadă în care conducătorii de cluburi să nu se plângă de arbitraj. Ori în care spectatorii să nu-şi exerseze tot arsenalul de huiduieli, înjurături, trimiteri către tot calendarul pentru a taxa arbitrii. De foarte multe ori, pe drept. Indiferent dacă veniseră la joc în urma tragerii la sorţi ori a deciziei scrise a vreunui Ionuţ Lupescu.

Petru TABAN