Săptămâna europeană a echipelor româneşti s-a terminat rău. Steaua a rămas fără antrenor după o primă repriză excepţională. Partea a doua a meciului cu Lyon a fost, însă, nu catastrofală, aşa cum spun căutătorii de nod în papură, ci normală, ţinând cont de valoarea adversarei în raport cu cea a Stelei. Formaţia din Ghencea nu poate pretinde mai mult, acum, în Europa. Au fost vremuri când aduna puncte şi din Liga Campionilor. S-ar putea să şi bată Fiorentina la Bucureşti şi să meargă în Cupa UEFA, dar nu va însemna mai mult decât este: o echipă de categoria a II-a spre a III-a. Din păcate! Lăcătuş nu e un antrenor de mare rafinament tehnico-tactic, însă a scos din fotbaliştii săi, prin mobilizare, tot ce putea fi scos. Plecarea lui poate fi bucuria altui antrenor gata să se ofere voluntar pentru experimentele manageriale ale lui Becali. CFR Cluj a jucat la Bordeaux ca pe vremea începutului de campionat. A pierdut pentru că nu a avut nici o ocazie de a marca şi că a avut generozitatea de a marca prin Cadu în locul gazdelor, incapabile şi ele să înscrie. În Franţa a fost meciul pentru locul trei, adică dintre formaţiile de linia a II-a a grupei. Un joc sub nivelul Ligii. Cele două formaţii parcă şi-au înţeles condiţia şi s-au comportat ca atare. În aceste condiţii, nu-i de mirare că jucătorul cel mai bun al oaspeţilor şi, poate, de pe teren, a fost portarul Stăncioiu care a avut câteva parade spectaculoase şi eficiente. Clujenii vor merge în Cupa UEFA, pentru că francezii sunt prea slabi să o facă. Pentru Steaua rămâne campionatul unde, de pe locul trei poate aborda cu şanse de mai bine finalul de tur al campionatului. De văzut dacă se va păstra tradiţia ca, după meciuri de Liga Campionilor, echipele româneşti să piardă în campionat sau Steaua şi CFR Cluj vor forţa apropierea de Dinamo care dă semne că este în pierdere de viteză.
Petrică BUTUC