octombrie 1997 –– A încetat din viață, la 58 de ani, reputatul crainic-reporter sportiv Sebastian Domozină, foarte îndrăgit în toată țara, dar mai ales în Cetatea Băniei. La câteva zile după moarte, în emisiunea radiofonică „Radio-Magazinul sportiv“, cu titlul „S-a stins un prinț al microfonului“, Ilie Dobre i-a dedicat următoarele însemnări: „Numele lui Sebastian Domozină a intrat definitiv și irevocabil în istoria transmisiunilor fotbalistice... În legendă... Timbru cald, catifelat. Precum arămiul frunzelor de toamnă... Timbru inconfundabil... As al microfonului. As autentic. Profesionist desăvârșit. A transmis întotdeauna cu o pasiune arzătoare. Fulminantă. Unică și inegalabilă. Transmisiunea fotbalistică a însemnat, pentru crainicul sportiv Sebastian Domozină, viața sa. Inima sa. Sufletul său. Caracter super. Generozitate. Bunătate sufletească. Noblețe făr’ de limite… S-a stins… Aripa morții l-a secerat pe nedrept. Într-o zi de octombrie 1997. La numai 58 de ani... Pentru mine, pentru noi, pentru toți cei care l-au prețuit, Saby Domozină rămâne de-a pururi într-un cufăr al inimii... Ca un prinț inegalabil al microfonului... Ca un senior al undelor. Făr’ de seamăn...“ 29 octombrie 1975 –– S-a născut, la Galați, canotoarea Viorica Susanu. A cucerit patru titluri olimpice, ultimul la Olimpiada de la Beijing. Chiar în această lună, a trăit un eveniment deosebit – s-a căsătorit, alesul inimii fiind Vlad Luchian. Alături de ea a fost, printre alții, Georgeta Andrunache, coechipiera sa din barca de două rame. Foarte emoționată, Viorica a declarat: „Nu se compară cu nici o cursă din lume și cu nici o medalie olimpică. Am trăit altfel de emoții, m-au trecut toate transpirațiile și am avut un gol imens în stomac.“ Îi urăm împlinirea tuturor visurilor ți tradiționalul „Casă de piatră!“ 30 octombrie 1960 –– S-a născut, la Lanus, o suburbie a capitalei Buenos Aires, celebrul fotbalist internațional argentinian Diego Armando Maradona, supranumit „El Pibe de Oro“ (Puștiul de aur), „Pelusa“ sau „Dieguito“. Este considerat, după majoritatea specialiștilor, al doilea mare fotbalist al tuturor timpurilor, după Pele. Unul din sondaje, realizat pe internet, l-a desemnat chiar fotbalistul secolului. Primii pași în fotbal i-a făcut la clubul Argentinos Juniors la copii și juniori. A debutat în campionatul Argentinei la 16 ani, la același club, unde a jucat până în 1981 când a fost luat de clubul Boca Juniors dar aici n-a jucat decât un sezon, fiind cumpărat de F.C.Barcelona. Din 1984 până în 1992 a jucat la Napoli cu care a câștigat două titluri de campioană a Italiei în 1987 (primul titlu din istoria acestui club) și 1990, Cupa Italiei în 1990, Cupa UEFA în 1989 și Supercupa Italiei în 1990. În 1992 a început calea întoarsă pe același itinerar, Spania (F.C.Sevilia) – Argentina, încheindu-și cariera în țara sa natală. În 1978 – an în care naționala mare a devenit campioană mondială – Maradona a câștigat cu naționala de juniori Campionatul Mondial. În același an a câștigat Balonul de Aur al Argentinei. A fost selecționat în echipa națională a Argentinei de 91 de ori și a înscris 34 de goluri. În 1986 a contribuit decisiv la câștigarea de către Argentina a Campionatului Mondial. de fotbal (victorie cu 3-2 în finala cu Germania). În sferturile de finală contra Angliei a înscris unul dintre cele mai frumoase goluri din istoria acestei competiții, plecând cu mingea de la marginea propriului careu și risipindu-și pe drum toți adversarii. Însă, în același meci, primul gol al lui Maradona a fost înscris cu mâna, infracțiune neobservată de arbitru. În ediția următoare, la Campionatul Mondial din Italia, în 1990, finala s-a reeditat, dar cu victoria cu 1-0 a Germaniei. Din nou, din echipa vicecampioanei lumii a strălucit Maradona. La a treia participare la un Campionat Mondial, cel din S.U.A. 1994, Maradona nu joacă decât două meciuri, fiind depistat pozitiv la un control anti-dopping. 30 octombrie – 16 noiembrie 1982 –– S-a desfășurat, la Lucerna, în Elveția, a X-a Olimpiadă de șah la care echipa feminină a României, formată din Margareta Mureșan, Marina Pogorevici, Dana Nuțu și Elisabeta Polihroniade, a obținut pentru a 5-a oară medaliile de argint și titlul de vicecampioană olimpică. La masa a 3-a, Dana Nuțu a obținut cea mai bună performanță individuală absolută. Antrenorii echipei noastre au fost inginer Mircea Pavlov și Șerban Neamțu. Dacă pentru fete această Olimpiadă a fost a X-a, pentru băieți a fost a XXV-a, datorită datei de inițiere a competiției la băieți cu peste treizeci de ani mai devreme. Echipa masculină, formată din Florin Gheorghiu, Mihai Șubă, Victor Ciocâltea, Mihai Ghindă, Valentin Stoica și Ovidiu Foișor, s-a clasat pe locul zece. Atât la masculin cât și la feminin campioane olimpice au fost echipele fostei U.R.S.S. La masculin victoria a fost detașată, diferența față de a doua clasată fiind de 6½ puncte. Cu această ocazie, Congresul F.I.D.E., care s-a desfășurat în paralel la Lucerna, a ales un nou președinte al forului șahist internașional în persoana lui Florencio B. Campomanes din Filipine, binecunoscută personalitate a lumii șahiste. Acesta i-a avut ca predecesori în această funcție pe olandezul Alexander Rueb (1924-1949), suedezul Folke Rogard (1949-1970), olandezul Max Euwe (1970-1978) și islandezul Fridrik Olafsson (1978-1982). 31 octombrie/1 noiembrie 1892 –– S-a născut, la Moscova, Alexandr Alexandrovici Alehin, doctor în științe juridice, al patrulea campion mondial, de la instituirea oficială a acestui titlu, în perioada1927-1935 și 1937-1946. Este considerat unul dintre cei mai mari șahiști ai tuturor timpurilor, alături de Capablanca, Fischer, Karpov și Kasparov. La 16 ani a devenit campion de șah amator al Rusiei și maestru al sportului, urcând apoi cu toată tenacitatea până la titlul de campion mondial. A preluat titlul de campion mondial de la cubanezul Jose Raul Capablanca și l-a cedat în 1935 pentru doi ani olandezului Maghielis (Max) Euwe, după care a reintrat în posesia lui. A murit în fața tablei de șah la Escoril, Lisabona. Este singurul campion mondial la șah pe care sfîrșitul vieții l-a găsit în posesia titlului. Dacă despre Capablanca s-ar putea spune că a fost cel mai talentat șahist al lumii, despre Alehin s-ar putea spune că a fost cel mai pasionat pentru șah, căruia i-a investit multă, multă muncă. În cartea Elisabetei Polihroniade „Campionii de șah ai lumii“ găsim câteva referiri ale contemporanilor lui Alehin. Reuben Fine declara: „Când l-am văzut prima dată la Pasadena, în 1932, am început să înțeleg geniul său. Mi-a arătat partidele pe care le jucase cu puțin timp înainte la Berna, în meciul cu Euwe, și ochii săi și întregul său comportament aveau o intensitate ciudată pe care nicicând nu o mai văzusem la altcineva. Iubea șahul, era propria lui respirație... Trăia pentru șah și numai pentru șah!“ Tartakover, marele maestru și teoretician, se întreba și își răspundea: „Ce factori de ordin psihologic sau de altă natură au determinat uimitoarea manifestare a talentului său? Ne încumetăm să răspundem: înainte de toate, pasiunea imensă pentru șah, convingerea că șahul este și artă autentică, puternicul său spirit analitic, un izvor nesecat de idei noi de rară ingeniozitate, necontenita trudă spre autoperfecționare. (...) Neîndoielnic, geniul lui Alehin nu a fost numai expresia unui talent nativ, a unei inteligențe strălucite, a unei memorii prodigioase, ci și a unei vaste culturi generale.“ În cartea sa „Șahul de la A la Z“, publicistul vrâncean Constantin Ștefaniu arăta „Devenind campion mondial, Alehin dă jocului de șah o nouă înfățișare, aducându-l de pe calea tehnicismului și dogmatismului pe drumul creator al artei și inovației. Prin jocul său el demonstrează evident că în șah sfârșitul luptei este decis de fantezie, inspirație și voința de a învinge. (...) Jucător complex, dotat cu un excepțional talent și o deosebită putere de muncă, personalitatea sa șahistă a dominat perioada dintre cele două războaie mondiale, ridicând arta șahului la un nivel nemaiîntâlnit până atunci. (...) A fost, fără îndoială, unul dintre cele mai autentice genii șahiste, un veritabil monstru sacru al șahului.“ Alehin a vorbit întotdeauna și pretutindeni despre arta șahistă, denumindu-i pe maeștrii șahului artiști. (m. 24 martie 1946) 2 noiembrie 1964 –– S-a născut portarul de fotbal Daniel Gherasim.
